Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Art. 2781 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen. Lipsa calităţii procesuale a petentei - art. 222 alin. (3) C. proc. pen. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Articolul 2781 alin. (1) teza a ll-a C. proc. pen. indică persoanele care pot face plângere, respectiv persoana vătămată şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. în baza dispoziţiilor art. 222 alin. (3) C. proc. pen., instanţa a verificat calitatea persoanei ce a făcut plângere penală, constatând lipsa calităţii impuse de lege.
Sentinţa penală nr. 127 din 3 decembrie 2009
Curtea de apel a fost sesizată prin decizia penală nr. 307/19 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, cu judecarea în primă instanţă a plângerii penale formulate de petenta parohia împotriva rezoluţiei D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi. Prin decizia penală sus-menţionată, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 79/2007, că instanţa competentă a judeca în primă instanţă plângerea formulată este curtea de apel, întrucât judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi.
Faţă de aceste prevederi şi de calitatea de avocat a unui intimat, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond - Tribunalul Iaşi - a păşit la judecarea plângerii petentei fără a-şi verifica competenţa.
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dispoziţiile relative la competenţă după materie şi după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar potrivit alin. (3) nulitatea nu poate fi înlăturată în niciun mod, putând fi invocată în orice stare a procesului şi luându-se în considerare chiar din oficiu.
Curtea a verificat rezoluţia atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului cauzei, a tuturor înscrisurilor depuse la dosar şi a susţinerilor părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., reţinând următoarele:
La data de 07.06.2007 şi la data de 08.12.2007, preotul paroh, în calitate de reprezentant legal al parohiei, a formulat o plângere penală, înregistrată la D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, împotriva intimaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 şi art. 248 C. pen., fals în acte publice şi uz de fals prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen. şi nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 271 C. pen., precum şi a infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248
C. pen. şi a infracţiunilor prevăzute de art. 10 şi art. 131 din Legea nr. 78/2000, motivând că aceste persoane, având calităţi juridico-administra-tive, au înstrăinat nelegal patrimoniul imobiliar al petentei.
Procurorul a analizat conţinutul plângerii formulate, raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, analiza acestuia raportându-se la faptele reclamate şi la persoanele descrise în conţinutul plângerii formulate şi al înscrisurilor depuse de petent.
Intimaţii au invocat excepţia inadmisibilităţii plângerii formulate în faţa curţii de apel, ca instanţă de fond.
Preotul paroh, în conformitate cu dispoziţiile Statutului de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, a deţinut mandatul special impus de dispoziţiile legale, aspect constatat după sesizarea curţii de apel şi înregistrarea cauzei, la data de 02.06.2009, respectiv, după înregistrarea cererii adresate de acesta, la data de 06.05.2009, către conducătorul ierarhic al mitropoliei şi aprobarea de reprezentare a intereselor parohiei de preotul paroh, conform adresei nr. 3841/08.05.2009 emise de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei Iaşi - Oficiul Juridic Canonic.
De la această dată, preotul paroh a deţinut calitatea legală, impusă de lege, pentm a reprezenta interesele instituţiei petente. în acest sens, dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. prevăd: „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu”.
Preotul paroh ori consilierul parohial trebuie să îndeplinească condiţia impusă atât de dispoziţiile art. 50 lit. e) din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, cât şi al dispoziţiilor procedurale ce reglementează condiţiile formulării unei plângeri penale împotriva măsurilor şi actelor procurorului [Capitolul VII, art. 275 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.].
Or, interesele legitime personale ale preotului paroh sau consilierului parohial nu s-au dovedit a fi în vreun fel vătămate şi nici nu au formulat plângere penală în acest sens.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 221 alin. (8) teza I C. proc. pen. impun asupra modurilor de sesizare ale organelor de urmărire penală - prin plângere sau denunţ; în speţă, plângerea trebuia să respecte dispoziţiile art. 222 alin. (3) C. proc. pen.
în fapt, preotul paroh trebuia să deţină un mandat special, legal, pentru a putea reprezenta interesele petentei, respectiv, de a formula plângere penală.
I )iscuţia juridică generată, faţă de excepţia invocată, se referă la momentul deţinerii acestui mandat special, faţă de data formulării plângerii penale - a sesizării organului de urmărire penală (respectiv D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, conform dispoziţiilor art. 221 C. proc. pen.).
La data primei sesizări şi a înregistrării a plângerii penale - 07.06.2007 -preotul paroh nu deţinea acest mandat special (obţinut ulterior, în cursul procesului penal - la data de 08.05.2009).
Pe de o parte, dispoziţiile art. 222 alin. (3) C. proc. pen. impun ca plângerea să se facă prin mandatar, iar mandatul trebuie să fie special, procura rămânând ataşată plângerii. De asemenea, dispoziţiile procedurale civile reglementează instituţia reprezentării părţilor în judecată (Capitolul IV Cod procedură civilă) şi impun prin art. 67 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.: „Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat”. Jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie face referiri asupra momentului la care trebuie să existe mandatul (împuternicirea) legală pentru o reprezentare legală (decizia penală nr. 5338/18.09.2006, I.C.C.J., Secţia penală).
Plângerea împotriva rezoluţiei procurorului nu poate fi făcută decât de persoanele indicate expres, preotul paroh nedeţinând această calitate de la momentul formulării plângerii, neavând nici calitatea de persoană vătămată ori persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate, iar „mandatul” obţinut ulterior (06.05.2009) produce efecte juridice doar pentru viitor şi în limitele prevăzute în dispoziţia conducătorului ierarhic al mitropoliei.
Pe cale de consecinţă, în drept, curtea de apel a constatat că parohia nu a sesizat D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (1) C. proc. pen., în referire la dispoziţiile art. 222 C. proc. pen., raportat la dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, celelalte motive invocate în susţinerea plângerii privind legalitatea şi temeinicia acesteia, amplu susţinute de petentă, prin consilierul parohial, cât şi de avocaţii aleşi ce au reprezentat intimaţii, nu au putut forma obiectul analizei pe fond a acestei plângeri.
Constatând în fapt şi în drept că plângerea formulată de preotul paroh în numele parohiei petente împotriva rezoluţiei procurorului este inadmisibilă, curtea de apel a respins ca inadmisibilă plângerea împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale din 22.02.2008 dată de procuroml D.N.A. -Serviciul Teritorial Iaşi şi din 22.02.2008 dată de procurorul şef serviciu
D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Decizia curţii de apel a fost menţinută prin decizia penală nr. 1691/29.04.2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
