Plângere formulată în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. Excepţii de neconstituţionalitate invocate în cadrul plângerii penale formulate
| Comentarii |
|
Părţile care formulează o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale sunt obligate să indice formal nu numai textele din lege, ci şi pe cele din Constituţie, în raport de care pretind neconstituţio-nalitatea şi să argumenteze juridic contrarietatea textului procedural cu un anumit text din Constituţie, excepţiile de neconstituţionalitate fiind inadmisibile şi atunci când dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Sentinţa penală nr. 14 din 24 februarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 14 din 24.02.2009 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin decizia nr. 2014 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea recursului, s-a dispus în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate de petentul B.E., de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51, art. 52 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. civ. şi a celui echivalent din Codul de procedură penală, art. 244 C. proc. civ. şi a celui echivalent din Codul de procedură penală.
în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenţii R.C. şi B.E. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 25 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi menţinută prin rezoluţia din 24 decembrie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că petenţii R.C. şi B.E. au formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 25 noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că rezoluţia atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât se fundamenta pe un probatoriu incomplet, insuficient administrat şi conţinea generalităţi, lără legătură cu obiectul plângerii, iar procurorul era incompatibil să îl soluţioneze, întrucât se antepronunţase.
Au mai susţinut petenţii că textul de lege privind sesizarea Curţii Constituţionale este neconstituţional, împiedicând sesizarea directă a Curţii Constituţionale şi impunând ca sesizarea să se facă prin intermediul instanţei de judecată pe rolul căreia se află dosarul cauzei.
Articolul 183 C. proc. civ. şi cel echivalent din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale prin aceea că prin folosirea cuvântului „poate” în loc de „trebuie” permite judecătorilor să nu trimită la parchete, spre competenta cercetare a înscrisurilor defăimate ca false şi introduse fraudulos în dosarul cauzei.
Dispoziţiile art. 244 C. proc. civ. şi cel echivalent din Codul de procedură penală permit judecătorilor să nu suspende judecata cauzei, în cazul în care aceasta depinde de alte instanţe de judecată şi parchete.
Curtea a constatat că plângerea este nefondată, excepţiile de neconstituţionalitate invocate fiind inadmisibile.
Nemulţumirea petenţilor vizând soluţionarea unor cauze aflate pe rol în curs de soluţionare ori soluţionate, modul de instrumentare a acestora nu îi plasa în domeniul ilicitului penal pe intimaţi, atâta timp cât actele întocmite în cauze erau conforme cu dispoziţiile legale.
Plângerile care au învestit iniţial organele de urmărire penală nu cuprindeau descrierea faptelor imputate fiecăruia dintre intimaţi, modul de săvârşire, fiind enumerate fapte în mod general, fără indicarea conţinutului concret infracţional pretins de petenţi.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice sau probe care să dovedească existenţa şi săvârşirea faptelor penale, aşa cum au fost ele reclamate prin plângerea iniţială, în sarcina persoanelor intimate.
Procurorul care a dat rezoluţia atacată nu era incompatibil pe temei că s-a antepronunţat, respectiv că la data de 03.09.2008 a dat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva aceloraşi intimaţi, la plângerea petenţilor, întrucât nu se înscria în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 49 C. proc. pen.
Curtea a menţinut considerentele rezoluţiei atacate, aşa cum a fost menţinută prin rezoluţia procurorului general, ca fiind fondate, iar soluţia pronunţată legală şi temeinică. Criticile formulate în plângere sunt nefondate, actele premergătoare efectuate în cauză fundamentând soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate, curtea a reţinut că acestea sunt inadmisibile, întrucât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată nu aveau legătură cu soluţionarea cauzei, raportat la obiectul acesteia şi la incidenţa textelor invocate asupra procedurii plângerii în sine deschisă de petenţi, textele invocate nefiind aplicabile în cauză.
Pe de altă parte, formularea excepţiilor de neconstituţionalitate nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, în lipsa oricăror dovezi depuse de părţi, deoarece părţile care formulează o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale sunt obligate să indice formal nu numai textele din lege, ci şi pe cele din Constituţie, în raport de care pretind că sunt neconstituţionale şi să argumenteze juridic contrarietatea textului procedural cu un anumit text din Constituţie, pe care legea le include în „punctele de vedere ale părţilor”, acestea trebuind să fie menţionate în încheierea de sesizare.
Astfel, curtea a considerat că în cauză nu au fost formulate critici de neconstituţionalitate sub aspectul condiţiilor de fond şi formă ce trebuie îndeplinite, condiţii obligatorii pentru sesizarea Curţii Constituţionale, în conformitate cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.
Excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 din Legea nr. 47/1992, aşa cum a fost motivată, se referea în esenţă, la art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi a mai făcut obiectul analizei Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 607/2007, publicată în M. Of. nr. 70/25.01.2006, curtea stabilind că aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Conform art. 127 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României şi de la data publicării sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Alături de deciziile prin care au fost admise excepţiile de neconstituţionalitate nu se poate concluziona că celelalte decizii publicate în Monitorul Oficial nu produc niciun efect, întrucât aceasta ar echivala cu lipsa de utilitate a publicării lor.
In concluzie, în măsura în care normele invocate de autorii excepţiilor sunt aceleaşi ca cele deja examinate, soluţiile de principiu din deciziile Curţii Constituţionale publicate în Monitorul Oficial au caracter general obligatoriu (Decizia nr. 482/07.02.2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Pentru motivele invocate, conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, curtea de apel a respins cererea petentului B.E. de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale invocate, cerere constată ca inadmisibilă.
în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., curtea a respins ca nefondată plângerea petenţilor R.C. şi B.E. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 25 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dată în dosarul nr. 349/P/2008, menţinută prin rezoluţia din 24 decembrie 2008 dată de procurorul general.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
