PLÂNGERE PREALABILĂ. GESTIUNE FRAUDULOASĂ.
| Comentarii |
|
Greşit a procedat instanţa de apel când, admiţând apelul inculpatului şi desfiinţând sentinţa penală apelată, a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de gestiune
frauduloasă, prevăzută de art. 214 Cod penal, săvârşită în 1992, luând act că lipseşte plângerea prealabilă, fără să fi avut în vedere modul de sesizare, raportat la data săvârşirii infracţiunii.
Prin sentinţa penală nr. 466/9.04.1998 a Judecătoriei Giurgiu, inculpatul I.G. a fost condamnat, în baza art. 214 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă, la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Instanţa a reţinut că inculpatul, în anul 1992, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al unei asociaţii agricole a produs o pagubă, reactualizată la suma de 173.038.360 lei, folosind în interes personal bunurile asociaţiei şi vânzând o parte din ele fără licitaţie publică şi la preţuri necorelate cu devalorizarea monedei naţionale, deşi ştia că nu procedează legal.
împotriva acestei sentinte penale au declarat apel inculpatul si partea civilă A.A.F.G.
Inculpatul a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate, susţinând că, în mod greşit, a fost condamnat şi obligat la plata despăgubirilor civile, neexistând prejudiciu în cauză, iar Ia termenul de judecată din 7.04.1999, prin apărator, a solicitat admiterea apelului şi încetarea procesului penal, invocând lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate necesară punerii în mişcare a acţiunii penale.
Partea civilă A.A.F.G. a criticat sentinţa sub aspectul laturii civile, fără a preciza motivul pentru care o consideră nelegală sau netemeinică.
Prin decizia penală nr. 197/7.04.1999 a Tribunalului Giurgiu, a fost admis apelul inculpatului, a fost desfiinţată sentinţa penală apelată şi, pe fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală, a fost încetat procesul penal pornit împotriva acestuia pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Apelul declarat de partea civilă A.A.F.G. a fost respins, ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că de la trimiterea inculpatului în judecată şi până la soluţionarea în fond a cauzei, art. 214 Cod penal, privind infracţiunea de gestiune frauduloasă, a fost modificat prin Legea nr. 140/14.11.1996, şi că legea nouă este mai favorabilă inculpatului, prin introducerea alineatului 3 al art. 214 Cod penal, care prevede că dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alineatul 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă.
A mai reţinut tribunalul că asociaţia agricolă respectivă este o societate cu răspundere limitată, cu proprietate privată şi funcţionare fără participarea statului, în tot sau în parte. De asemenea, că, potrivit art. 13 Cod penal, în
cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi, se aplică legea mai favorabilă şi că, în speţă, legea cea mai favorabilă inculpatului este cea nouă.
în fine, s-a reţinut că partea vătămată a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu la data de 17.08.1993, după un an de la săvârşirea faptei de către inculpat, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 284 Cod procedură penală, privitoare la termenul de introducere a plângerii prealabile.
împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi partea civilă A.A.F.G.
Parchetul a criticat decizia penală recurată pentru nelegala încetare a procesului penal, cu motivarea că instanţa de apel nu a respectat normele procedurale aplicabile în cazul intervenirii, pe parcursul procesului penal, a unei modificări de lege care nu a existat şi nu a fost avută în vedere la momentul sesizării instanţei.
S-a menţionat că la data săvârşirii infracţiunii de către inculpat, cât şi la data sesizării instanţei, partea vătămată nu era obligată să depună plângere prealabilă, în termen de 2 luni, pentru efectuarea cercetării penale şi că plângerea formulată în cauză nu a fost o plângere prealabilă, ci aceea prevăzută de art. 222 Cod procedură penală - ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală, conform normelor în vigoare la acea dată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 214 Cod penal.
Partea civilă A.A.F.G. nu şi-a motivat recursul.
Examinând ambele recursuri prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală (s-a făcut o greşită aplicare a legii), Curtea a apreciat că instanţa de apel, în mod greşit, nu a făcut aplicarea prevederilor art. 286 Cod procedură penală, în contextul cauzei. Astfel, apariţia noii legi fiind o împrejurare care schimbă modalitatea de sesizare pentru infracţiunea prevăzută de art. 214 alin. 1 Cod penal, instanţa de apel avea obligaţia să cheme partea vătămată şi să o întrebe dacă înţelege să depună sau nu plângere pentru infracţiunea respectivă şi, după caz, să procedeze în consecinţă.
Neprocedând astfel, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 286 Cod procedură penală, cu consecinţa pronunţării unei decizii prin care nu s-a rezolvat fondul cauzei, atât sub aspectul laturii penale, cât şi al laturii civile.
în faza recursului, inculpatul I.G. a decedat, iar moştenitorii legali ai acestuia au depus declaraţii, autentificate de notar, din care rezultă că au renunţat la succesiune.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală a admis recursul parchetului şi recursul părţii civile A.A.F.G., a casat decizia instanţei de apel şi a trimis cauza Tribunalului Giurgiu, pentru rejudecarea apelului, cu respectarea dispoziţiilor art. 286 Cod procedură penală, raportat la art. 279 Cod procedură
penală, privind procedura plângerii prealabile, în raport de situaţia concretă din speţă, urmând a se avea în vedere şi decesul inculpatului, precum şi poziţia moştenitorilor legali ai acestuia.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 1.602/1999) NOTA: Apreciem că soluţia Curţii de Apel Bucureşti este greşită, având în vedere următoarele considerente:
Moartea făptuitorului stinge, în mod natural, răspunderea penală, cu consecinţa permanentă de împiedicare a exercitării acţiunii penale. Moartea făptuitorului intervenind mai înainte ca partea vătămată să fi formulat plângere prealabilă, aceasta nu o mai poate formula. în lipsa plângerii prealabile nu se mai pot efectua cercetări şi nu mai poate fi reţinută nici o faptă ilicită în sarcina inculpatului I.G., situaţie în care este exclusă orice răspundere (nu numai penală, dar şi civilă, derivată din aceasta). Aşa fiind, în mod corect, instanţa de recurs trebuia să dispună încetarea procesului penal şi să lase nesoluţionată acţiunea civilă, neavând temei pentru angajarea răspunderii făptuitorului sub acest aspect. (Judecator Marian Carcel - sectia II penala CAB)
