Plângere prealabilă. Lipsa manifestării exprese a intenţiei de tragere la răspundere penală a făptuitorului
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 73/2003, Judecătoria Gheorgheni a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, încetarea procesului penal privind pe inculpatul PI., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, împotriva părţii vătămate F.J.. Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă a părţii civile F.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că, la data de 5.06.2002, F.J. a depus la Poliţia Remetea un înscris intitulat „Plângere către Poliţia din comuna Remetea şi Primăria din Remetea", semnat de partea vătămată, urmând ca, după administrarea unor probe, Poliţia Remetea să trimită Judecătoriei Gheorgheni dosarul întocmit, pentru judecarea cauzei privind pe inculpatul PI., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal, parte vătămată fiind F.J.
în soluţionarea cauzei, instanţa s-a oprit însă asupra unui aspect procedural, anume dacă înscrisul depus la Poliţia şi Primăria Remetea întruneşte cerinţele legale pentru a putea fi calificat ca plângere prealabilă aptă să producă efectele juridice care îi sunt proprii.
Astfel, deşi art. 283 Cod procedură penală nu prevede în mod expres, însăşi raţiunea de a fi şi esenţa acestui act reclamă ca acesta să conţină, în mod obligatoriu, alături de fapta imputată şi autorul acesteia, intenţia părţii vătămate ca făptuitorul să fie tras la răspundere penală. Dacă totuşi această manifestare lipseşte, în baza art. 300 Cod procedură penală, această lipsă poate fi înlăturată, însă numai în termenul de 2 luni prevăzut de art. 284 Cod procedură penală, pe când, în dosarul de faţă, acest termen s-a scurs până la prima şedinţă publică.
Examinând plângerea depusă de partea vătămată la Poliţie şi Primărie şi trimisă de organele de poliţie judecătoriei, instanţa a constatat că acest înscris nu conţine expres manifestarea de voinţă a părţii vătămate de a fi tras la răspundere penală inculpatul şi, chiar recurgând la interpretarea textului, este cel puţin echivoc dacă din conţinutul acestuia rezultă o asemenea intenţie.
Tribunalul Harghita, prin decizia penală nr. 52/2003, a admis recursul declarat de recurenta F.J., a casat integral sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Tribunalul a reţinut că partea vătămată F.J. s-a adresat Poliţiei Remetea, la data de 7 mai 2002, cu o plângere în care a relatat despre un incident din data de 1 mai 2002, ce a avut loc între ea şi inculpatul PI. Lucrătorii de poliţie au efectuat acte de cercetare în cauză şi au trimis dosarul spre soluţionare Judecătoriei Gheorgheni unde, în faţa instanţei, F.J., fiind audiată în calitate de parte vătămată, a declarat că doreşte tragerea la răspundere penală a inculpatului P.I. pentru lovire.
Conform art. 279 Cod procedură penală, punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 Cod penal, se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar plângerea se adresează instanţei de judecată.
Art. 285 Cod procedură penală prevede că plângerea prealabilă greşit îndreptată se trimite organului competent sau instanţei competente şi se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.
In cursul judecăţii, instanţa de judecată are îndatorirea să-şi exercite atribuţiile în mod activ pentru aflarea adevărului şi realizarea rolului judecăţii.
Instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul activ în mod suficient în cursul judecării cauzei, stabilind, contrar voinţei şi intenţiei părţii vătămate, că aceasta nu doreşte tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Tribunalul Harghita, decizia penală nr. 52 din 2003
