Prescripţia răspunderii penale. încetarea procesului penal
| Comentarii |
|
Indeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 122 din Codul penal determină încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 1041 din 1 august 2001 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1392 din 29.11.1996, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 35 alin. 2 şi art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal, condamnarea inculpatului F.A. la două pedepse de câte 2 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 din Codul de procedură penală, din art. 35 alin. 2 şi art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 37 lit. b) din Codul penal.
în baza art. 33 - 34 lit. a) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal.
S-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de 616 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 32/1995 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
S-a dispus expulzarea inculpatului, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la data de 23.08.1992, inculpatul a fost depistat de organele de poliţie circulând pe Calea Victoriei cu autoturismul marca "Peugeot" cu număr fals de înmatriculare şi fără a avea permis de conducere.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei reţineri a stării de recidivă.
Tribunalul Bucureşti a admis apelul, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) din Codul penal şi a măsurii menţinerii liberării condiţionate pentru inculpatul F.A. cu privire la restul rămas neexecutat de 616 zile închisoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că faptele deduse judecăţii au fost comise la 23.08.1992, ele situându-se înainte de rămânerea definitivă a Hotărârii de condamnare nr. 32 din 16.02.1995, aşa încât nu poate exista starea de recidivă.
împotriva acestei decizii, vizând şi sentinţa instanţei de fond, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru mai multe motive de nelegalitate, însă Curtea a apreciat că primează motivul referitor la prescripţia răspunderii penale.
Având în vedere data săvârşirii faptelor, 23.08.1992, Curtea a apreciat că în cauză au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 124 din Codul penal referitor la prescripţia specială a răspunderii penale.
Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis recursul inculpatului, a casat ambele hotărâri şi rejudecând în fond în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) din Codul de procedură penală şi cu referire la art. 124 din Codul penal a încetat procesul penal privind pe inculpatul F.A. învinuit de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 35 alin. 2 şi art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, republicat, luând act de prescripţia răspunderii penale.
Curtea a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
