Tentativă. Acte preparatorii. Delimitare
| Comentarii |
|
Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul.
Spre deosebire de tentativă, actele preparatorii, deşi se înscriu şi ele în perioada externă a activităţii infracţionale, se caracterizează prin desfăşurarea unor acţiuni de pregătire a executării propriu-zise a activităţii infracţionale, pregătire materială sau, după caz, morală.
(Decizia nr. 1388 din 19 iulie 2002 - Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 2156 din 12.11.2001 a Judecătoriei Slobozia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) din Codul de procedură penală au fost achitaţi inculpaţii I.A., l.l. şi P.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 208 - 209 lit. a) şi g) din Codul penal.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) din Codul de procedură penală a fost achitat inculpatul I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 din Codul penal.
în baza art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal a fost condamnat inculpatul l.l. la 2 ani închisoare.
în baza art. 192 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul P.V. la 1 an şi 6 luni închisoare.
Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 5.03.2001, cei trei inculpaţi au hotărât să sustragă bunuri din comuna Reviga, sens în care s-au şi deplasat în această localitate, iar actele pregătitoare ale săvârşirii faptei au constat în procurarea mijloacelor de transport, respectiv a celor două biciclete, a unui cutit de către inculpatul l.l. şi a doi saci de către inculpatul P.V.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Codul penal, tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau, deşi executată în întregime, n-a produs rezultate.
Ca urmare, spre deosebire de actele preparatorii, tentativa aparţine fazei executorii şi are ca prim moment începerea executării faptei, iar ca moment terminal fie întreruperea din diverse cauze a executării, fie terminarea acesteia fără ca rezultatul să se fi produs.
în speţa de faţă, inculpaţii au hotărât săvârşirea unei infracţiuni, au efectuat acte preparatorii, dar nu au efectuat nici un act de executare propriu-zisă, adică de săvârşire a actului care constituie elementul material al infracţiunii.
Constatând că nu sunt întrunite condiţiile pentru existenţa tentativei, iar pentru infracţiunea de furt calificat actele preparatorii nu sunt incriminate şi asimilate cu tentativa, s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
în ce priveşte violarea de domiciliu, din probe rezultă că inculpatul I.A. nu a intrat în curtea părţii vătămate, martorul B.G. văzându-l "în afara curţii", că se uita peste gard, iar ceilalţi doi inculpaţi declarând că acesta "a rămas lângă un gard". Faţă de această situaţie, inculpatul I.A. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 din Codul penal.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia şi inculpatul P.V.
Prin Decizia penală nr. 36/A din 23.01.2002 a Tribunalului Ialomiţa, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.
în ce priveşte infracţiunea de tentativă la furt calificat, tribunalul a reţinut că inculpaţii au făcut acte preparatorii, însă nu au pus în executare hotărârea de a sustrage bunuri.
Pregătirea sacilor, pătrunderea celor doi în spatele magazinului, ocuparea poziţiei ghemuit lângă uşa magazinului nu pot fi considerate acţiuni de punere în executare a hotărârii de sustragere. Pătrunderea în spatele magazinului de către cei doi inculpaţi constituie latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de violare de domiciliu, pentru care inculpaţii au fost condamnaţi.
Se constată că inculpaţii nu au violat încuietorile magazinului, nu au încercat să forţeze uşile, ferestrele şi nu au efectuat nici un alt act de punere în executare a hotărârii de sustragere.
în ce priveşte apelul inculpatului P.V., din probele administrate în cauză a rezultat că acesta a pătruns fără drept, pe timp de noapte, într-un loc împrejmuit cu gard, intrând într-un spaţiu destinat porţii şi fiind surprins stând în poziţia ghemuit în spatele magazinului lângă uşă, fiind astfel autor al infracţiunii de violare de domiciliu.
împotriva ambelor decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi inculpatul P.V., acesta din urmă declarând însă, la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra recursului, că înţelege să şi-l retragă.
în motivarea recursului său, parchetul a criticat ambele hotărâri sub aspectul soluţiei de achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea de tentativă la furt calificat, respectiv a inculpatului I.A. pentru infracţiunea de violare de domiciliu, susţinându-se că instanţele au apreciat eronat probele cu privire la existenţa tentativei la infracţiunea de furt calificat şi cu privire la pătrunderea inculpatului I.A. în curtea locuinţei părţii vătămate.
Examinând recursul declarat de parchet prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 171 şi 18 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că acesta este fondat, însă pentru următoarele considerente:
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că în noaptea de 5 martie 2001, în baza unei înţelegeri prealabile, cei trei inculpaţi s-au deplasat în localitatea Reviga cu intenţia de a sustrage bunuri, având asupra lor doi saci, un cuţit şi deplasându-se cu două biciclete.
Inculpaţii l.l. şi P.V. au fost surprinşi de către paznicii comunali în curtea părţii vătămate N.R. unde se afla şi un magazin ce aparţinea acesteia, cei doi aflându-se în spatele magazinului în poziţie ghemuit în momentul în care au fost surprinşi de către paznici.
Curtea a reţinut că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau, deşi executată în întregime, n-a produs rezultate.
Spre deosebire de tentativă, actele preparatorii, deşi se înscriu şi ele în perioada externă a activităţii infracţionale, se caracterizează prin desfăşurarea unor activităţi de pregătire a executării propriu-zise a activităţii infracţionale, pregătire materială (cum este cazul procurării unor mijloace ce urmează a fi folosite la săvârşirea infracţiunii) sau, după caz, morală. Specific însă acestei faze este faptul că nu se execută acţiuni ce conturează elementul material al laturii obiective, ci doar activităţi menite să pregătească executarea.
Deşi delimitarea actelor preparatorii de tentativă este o problemă dificilă, Curtea a reţinut că în noţiunea de tentativă nu pot fi cuprinse numai acţiunile prevăzute de verbum regens, căci aceasta ar restrânge prea mult sfera actelor de executare, ci şi acele acţiuni anterioare sau concomitente cu acţiunea tipice elementului material, legate nemijlocit de aceasta, şi care sunt angajate în mod neechivoc în săvârşirea faptei.
în speţă, din întregul material probator administrat rezultă nu numai faptul că inculpaţii au luat hotărârea de a sustrage bunuri şi că şi-au procurat în acest sens sacii în care urmau să le depoziteze (ceea ce conturează acte de pregătire materială a infracţiunii), ci şi faptul că inculpaţii s-au deplasat în localitatea Reviga, iar doi dintre ei, respectiv l.l. şi P.V., au pătruns în curtea părţii vătămate în care se afla şi un magazin ce-i aparţinea, fiind surprinşi de către paznici în spatele magazinului în poziţia ghemuit.
Faptul că inculpaţii P.V. şi l.l. au fost depistaţi în curtea în care se găsea un magazin (chiar lângă uşa magazinului), având asupra lor doi saci, denotă faptul că cei doi au pus în executare hotărârea de a săvârşi infracţiunea, fiind surprinşi înaintea forţării sistemului de acces al uşii, deci a pătrunderii propriu-zise în magazin.
în consecinţă, activitatea infracţională a celor doi inculpaţi a depăşit sfera actelor preparatorii, ea conturând din punct de vedere obiectiv punerea în executare de către inculpaţi a hotărârii de a sustrage bunuri, aflându-ne aşadar în prezenţa tentativei la infracţiunea de furt calificat.
NOTĂ:
Actele preparatorii sunt acele acte prin care se pregăteşte săvârşirea acţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii. Fiind efectuate în realizarea hotărârii de a săvârşi infracţiunea prin care o pregătesc, actele preparatorii presupun existenţa unei rezoluţii infracţionale şi deci nu sunt posibile decât la infracţiunile intenţionate.
Tentativa este o formă atipică a infracţiunii ce se caracterizează prin punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost întreruptă sau, deşi a fost efectuată în întregime, n-a produs rezultatul cerut de lege pentru existenţa infracţiunii în forma tip a acesteia. Spre deosebire de actele preparatorii, tentativa aparţine fazei executării şi are, ca prim moment, începerea executării faptei, iar ca moment terminal fie întreruperea, din diverse cauze, a executării, fie terminarea acesteia fără ca rezultatul să se fi produs. Tentativa cuprinde toate actele de executare a rezoluţiei infracţionale efectuate de la terminarea actelor preparatorii şi până la consumarea infracţiunii.
