Purtare abuzivă. Condamnare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, sentinţa nr. 9 din 28 ianuarie 2013
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 15.12.2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- P.O. subinspector de poliţie la D.C.C.O. - Brigada ..., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 250 alin. 1, 4 Cod penal şi art. 250 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, şi
- M.D. agent şef de poliţie la D.C.C.O. - Brigada ., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 250 alin. 1, 4 Cod penal.
- scoaterea de sub urmărire penală a numitului V.A.R., sub aspectul infracţiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal.
- neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul M.I.F., sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 250 alin. 1, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reţinut, în esenţă, prin actul de sesizare că în seara zilei de 13.04.2010, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe raza municip. Dej, jud. Cluj, ca lucrători de poliţie, inculpaţii P.O. şi M.D. au întrebuinţat expresii jignitoare faţă de partea vătămată V.A.R. şi i-au aplicat acesteia multiple lovituri (inclusiv cu piciorul), cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul P.O., în aceeaşi seară şi cu aceeaşi ocazie a întrebuinţat expresii jignitoare şi faţă de partea vătămată V.V. (soţia lui V.A.R.) şi totodată, a exercitat acte de violenţă asupra acesteia, prinzând-o cu brutalitate de braţ şi împingând-o.
Analizând actele şi lucrările dosarului, întreaga probaţiune administrată în cauză, instanţa reţine următoarele:
Inculpaţii sunt lucrători de poliţie judiciară la D.C.C.O. - Brigada ..., P.O. având funcţia de ofiţer principal II şi gradul profesional de subinspector de poliţie, iar M.D. având funcţia de agent principal şi conducător auto, cu gradul profesional de agent şef de poliţie.
În noaptea de 13/14.04.2010 inculpaţii se găseau în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe raza municipiului Dej, judeţul Cluj, în baza planului de acţiune comun din
13.04.2010, având ca sarcini de serviciu: identificarea şi luarea în evidenţă a persoanelor care practică prostituţia în oraşul respectiv, a persoanelor care se află în compania persoanelor care practică prostituţia şi a celor care le supraveghează. La acţiunea din noaptea respectivă au participat şi lucrători din cadrul Poliţiei Municipiului Dej.
Întrucât se cunoşteau locaţiile din oraş în care se practică prostituţia, în cadrul acţiunii din 13.04.2013, în zona autogării din Dej, a fost depistată de unul din echipajele de poliţie - din care făceau parte şi inculpaţii - martora J.R.R., care se afla într-un autoturism, întreţinând relaţii sexuale contra cost cu martorul R.F.M., astfel că martora a fost condusă la sediul Poliţiei Municipiului Dej, pentru sancţionarea sa pentru prostituţie - dosar penal sau sancţionare contravenţională.
Totodată, de pe traseu, alţi lucrători de poliţie au depistat, ridicat şi condus la poliţie şi alte persoane de sex feminin, care racolau clienţi pentru întreţinerea de relaţii sexuale contra cost.
Odată conduse la sediul poliţiei, lucrătorii de poliţie au observat că la majoritatea fetelor aduse, le sunau telefoanele mobile, nr. de pe care erau apelate fiind acelaşi, astfel că, au avut bănuiala că persoana neidentificată care apela, inclusiv pe martora J.R.R. ar fi de fapt, proxenetul acesteia şi al celorlalte fete.
În aceste condiţii, inculpatul P.O. a luat telefonul mobil şi a răspuns la un apel, constatând că interlocutorul neidentificat este o persoană de sex masculin, căreia inculpatul i-a spus că ar fi client al prostituatei respective şi că aceasta i-ar fi furat nişte bani, cerându-i bărbatului să vină în zona autogării din Dej, să-i aducă acei bani, în caz contrar, urmând a sesiza poliţia.
Urmare a acestei convorbiri, inculpaţii P.O. şi M.D., împreună cu martora J.R.R., s-au deplasat în zona autogării din Dej, cu autovehiculul de serviciu Mercedes Vito, neinscripţionat, de culoare albastră, în scopul depistării şi identificării presupusului proxenet.
Întrucât se stabilise exact locul de întâlnire, odată ajunşi în zona respectivă, cei doi inculpaţi au observat la intersecţia străzii Bistriţei cu strada ce duce spre Baia Mare un bărbat - partea vătămată V.A.R. - ce locuieşte în apropiere şi care, arată că la ora respectivă, ieşise pe stradă să-şi caute pisica.
Inculpaţii P.O. şi M.D. au considerat (conform susţinerilor lor), că acesta ar fi suspect, mai precis, că ar fi proxenetul pe care îl aşteptau, astfel că au coborât din maşină, mai întâi inculpatul M. şi, apoi şi inculpatul P. şi i-au solicitat lui V.A.R., să prezinte un act de identitate.
De menţionat că, deşi inculpaţii însuşi precizează că au luat-o pe J.R.R. cu ei pentru ca potenţialul proxenet să vadă că este cu ei, altfel nu ar fi avut ce să discute cu acesta şi, la rândul lor să-l poată identifica, au recunoscut că, fără a o întreba pe J.R.R. (care a rămas în maşină pe tot timpul derulării incidentului) dacă bărbatul respectiv este cel care a apelat-o sau măcar să o lase să coboare din maşină, spre a fi văzută de acesta, au mers la partea vătămată şi, fără a se prezenta în vreun mod, fără a-şi declina calitatea profesională, i-au solicitat un act de identitate.
Partea vătămată le-a spus că nu are actul de identitate asupra sa, dar că locuieşte în imediata apropiere şi că poate să-şi strige soţia să-i aducă actul de identitate, dacă este necesar, indicându-le în acelaşi timp imobilul în care locuieşte şi a spus că se numeşte V.R..
Cu toate acestea, inculpatul P.O. l-a apucat pe V.A.R. de încheietura unei mâini şi i-a spus să urce în autovehicul, trăgându-l de mână pentru a-l urca în dubă.
Partea vătămată a ripostat, s-a împotrivit a fi urcată în maşină, astfel că P.O. a lovit-o cu piciorul lui în fluierul piciorului, aceasta a căzut la pământ, iar M. a lovit-o în zona cefei, din spate, după care ambii inculpaţi, au început să-i aplice lovituri cu pumnii şi picioarele, deşi partea vătămată, în afară de faptul că nu a înţeles să dea curs solicitării inculpaţilor de a urca în maşină şi a merge la poliţie (pentru că, spune ea, nu avea nicio treabă cu poliţia), nu îi agresase în nici un mod, nici fizic, nici verbal .
Partea vătămată V.A.R. a început să strige după ajutor, strigătele victimei fiind auzite de soţia acesteia, V.V., care a mers în grabă în locul respectiv şi l-a văzut pe soţul său întins pe jos, cu faţa la pământ, observând că inculpatul P.O. îl lovea în mod repetat, cu picioarele în zona trunchiului şi auzind când soţul său striga în continuu că nu mai poate şi spunea: "mi-au rupt mâna, nu-mi mai simt mâna" .
V.V. le-a spus inculpaţilor că este însărcinată şi să nu mai dea în soţul său, auzind totodată că aceştia l-au jignit în continuu pe V.A.R., strigându-i că este „gunoi" şi solicitându-i în mod repetat să tacă din gură.
De asemenea, V.V. l-a prins de mână pe P.O., rugându-l să nu-l mai lovească pe V.A.R., însă acesta a luat-o de braţ pentru a o îndepărta din locul respectiv.
Incidentul în integralitatea sa a fost observat de J.R.R., rămasă în maşina poliţiei, aspect confirmat şi de către inculpatul M., care arată că martora a putut vedea şi auzi ce se întâmplă, deoarece uşa de la maşină a rămas deschisă.
De asemenea, martora B.S.P., o altă persoană care practică prostituţia şi aflată în zonă la momentul respectiv, a văzut când partea vătămată a fost agresată de către ambii inculpaţi, relatând aceleaşi aspecte ca şi J.R.R. şi partea vătămată - că V.A.R. a fost lovit cu pumnul în ceafă, iar după ce s-a aplecat şi s-a lăsat în jos, victima a fost lovită de mai multe ori cu pumnii în zona cefei şi a capului şi cu picioarele în zona coastelor şi a spatelui. Martora este cea care a sesizat incidentul la numărul telefonic de urgenţă 112, deoarece s-a "speriat foarte tare ... relatând că doi bărbaţi îl bat foarte rău pe un al treilea".
Astfel, la faţa locului au sosit două echipaje de la Poliţia Dej, la solicitarea martorei B., dar şi a inculpatului M. care, a solicitat ajutor, constatând că, împreună cu colegul P., nu pot face faţă situaţiei, nu reuşeau să introducă partea vătămată în maşină.
Cu o maşină au sosit la faţa locului, martorii D.F., U.C., C.S. şi S.A., iar cu o altă maşină, martorii R.C. şi C.A. - toţi, lucrători de poliţie, la Ordine Publică, respectiv, la Serviciul de Combatere Crimei Organizate.
Partea vătămată era căzută la pământ, iar inculpaţii, peste ea, încercau să o imobilizeze, în acest scop cerând nişte cătuşe colegilor sosiţi la faţa locului. Martorul R.C. a fost cel care a scos cătuşele, partea vătămată s-a a opus încătuşării, astfel că a fost nevoie ca mai multe persoane dintre cele sosite, inclusiv inculpaţii, să o imobilizeze pe partea vătămată. I s-au pus cătuşele pe o mână, i s-a întors mâna la spate şi apoi, s-a reuşit încătuşarea acesteia şi urcarea în maşina poliţiei, cea cu care veniseră inculpaţii. În maşină, s-a permis şi accesul părţii vătămate V.V., ambii soţi fiind transportaţi la sediul Poliţiei Municipiului Dej, cu autovehiculul inculpaţilor.
În incinta respectivă, V.A.R. a fost dus în biroul nr. 10, al formaţiunii poliţiei de investigaţii criminale, unde după câteva momente, fiindu-i rău, în urma rănilor suferite, partea vătămată s-a întins pe pardoseală, solicitând în mod repetat să fie chemată ambulanţa.
În cele din urmă, având în vedere starea părţii vătămate V.A.R., a fost sesizat Serviciul de Ambulanţă al Judeţului Cluj, iar la sediul Poliţiei Municipiului Dej s-a prezentat ambulanţa, echipajul fiind format din martorii I.V. şi I.M.A., conform ordinului de misiune nr. 190395/ 13.04.2010, ora apelului către Salvare fiind 22:57:35.
Partea vătămată a fost preluată de către echipajul ambulanţei, cu targa, dintr-un birou din sediul Poliţiei Municipiului Dej şi transportată ulterior la mai multe unităţi spitaliceşti, de urgenţă. Echipajul ambulanţei a constatat, la o examinare sumară că V.A.R. suferise contuzii, traumatism cranio-cerebral şi traumatism al coloanei vertebrale.
Potrivit certificatului medico-legal emis de IML Cluj la 16.04.2010 - partea vătămată V.A.R. prezenta la această dată leziuni corporale (traumatism vertebral
cervical, traumatism cranio-facial minor, excoriaţii frontale, contuzie toracică cu fractură claviculă dreaptă - imobilizat în bandaj Waston, contuzie lombară, contuzie antebraţ şi genunchi drept ) datând din 13.04.2010, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi care necesită pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Pentru acelaşi nr. de zile de îngrijiri medicale sunt şi concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală - INML Mina Minovici Bucureşti din 25.12.2012, avizat de Comisia Superioară Medico - Legală ( filele 76-87 vol.III instanţă), care menţionează că: fractura de claviculă s-a produs la 13.04.2010, având în vedere absenţa unor date medicale care să ateste o fractură de claviculă anterior acestei date, precum şi diagnosticele consemnate în documentaţia medicală pusă la dispoziţie şi buletinele radiologice întocmite ulterior datei de 13.04.2010.
Partea vătămată V.V. nu a solicitat eliberarea unui certificat medico-legal, raportat la agresiunea pretins suferită.
Starea de fapt, mai sus descrisă, se probează cu următoarele mijloace de probă:
de la urmărire penală:
Volumul I: plângere penală; xerocopie certificat medico-legal; xerocopii
declaraţii olografe J.R.R. şi B.S.P., date în faţa unui avocat; declaraţiile părţilor vătămate V.A.R. şi V.V.; adresa nr. 950538/13.07.2010 a D.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca; adresa nr. 341965/14.07.2010 a I.P.J. Cluj - Serviciul de Resurse Umane; referat nr. 381/VIII/1/20.07.2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj; nota de relaţii nr. 431592/ 03.08.2010 a Politiei Municipiului Dej; adresa nr. 950769/ 03.08.2010 a
D.C.C.O. - Brigada Cluj-Napoca; xerocopia sintezei acţiunii nr. 949398/14.04.2010 şi raport întocmit de inculpaţii P.O. şi M.D.; adresa nr. 2666/30.07.2010 a Serviciului de Ambulantă al Judeţului Cluj; xerocopia ordinului de misiune nr. 190395/13.04.2010 şi a fişei pacientului V.R.; adresa nr. 6421/05.08.2010 a Spitalului Municipal Dej; precum şi xerocopia foii de observaţie a numitului V.A.R.; xerocopiile biletului de ieşire din spital emis de Clinica de Neurochirurgie, a fişei de examinare emisă de Spitalul Clinic de Urgenţă .Prot Dr. Octavian Fodor" Cluj-Napoca - Urgenţă - Ortopedie, a buletinului de analiză medicală nr. 4827/14.04.2010, a unui bilet de trimite ş.a.; decont de cheltuieli; adrese ale procurorului către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj - Unitatea de Primire Urgenţe, Cluj-Napoca, str. Moţilor nr. 68, din 27.07.2010, respectiv către Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca, str. Victor Babeş nr. 43, din 26.07.2010; declaraţiile martorilor I.V. şi I.M.A.;
Volumul II: declaraţiile martorilor B.S.P., R.C., C.A., F.F., V.S., C.S., D.F.H., S.A., U.C., J.R.R.; declaraţiile inculpaţilor M.D. şi P.O.; adresa nr. 14040/11.08.2010 a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj - Compartimentul Contencios, decont de cheltuieli şi xerocopie a fişei de urgenţă nr. 10739/14.04.2010; xerocopia foii de observaţie nr. 38237/2010 Neurochirurgie şi xerocopiile altor acte medicale; xerocopia procedurii privind imobilizarea persoanelor PRO-PS/POP 11, intrat în vigoare la 27.10.2008 şi aprobat de I.G.P.R.; fotografii ale victimei V.A.R., efectuate în timp ce aceasta se afla căzută pe pardoseală, într-un birou din incinta sediul Poliţiei Municipiului Dej, în seara zilei de 13.04.2010; declaraţia făptuitorului M.I.F.;
Volumul III: plângere penală înregistrată la data de 24.08.2010, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, formulată de inculpaţi împotriva lui V.A.R.; declaraţii de martor luate de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej, în dosarul nr. 1267 /P /2010, de la martorii U.C., R.C., I.V., I.M.A. şi F.F.; adresa cu nr. 1267/P/2010 din 26.10.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej; declaraţiile martorilor V.G.L., R.O.C.; declaraţie inculpat P.O. din 14.12.2010.
de la instanţă
Volumul I: declaraţii martori J.R.R. , I.A., R.C., C.A., V.S., C.S., D.F., S.A., U.C., M.I.F., V.G.L., R.D.C., B.I.
Volumul II : declaraţii de martori: B.S., M.G., R.F.M., S.L.; relaţii Poliţia Dej; răspuns de la unităţile medicale; raport de expertiză medico-legală şi nouă expertiză medico-legală - IML Cluj; relaţii de la unităţile medicale privind istoricul şi circuitul radiografiilor părţii vătămate V.A.R.
Volumul III: raport de nouă expertiză medico-legală - INML Mina Minovici Bucureşti; declaraţii inculpaţi filele.
În drept, instanţa constată că:
Fapta inculpatului P.O. - care în seara zilei de 13.04.2010, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ca lucrător de poliţie, a întrebuinţat expresii jignitoare faţă de partea vătămată V.A.R. şi totodată, împreună cu coinculpatul M.D. i-a aplicat părţii vătămate V.A.R. multiple lovituri (inclusiv cu piciorul), cauzându-i leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare 35- 40 de zile de îngrijiri medicale -întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 1, 4 Cod penal.
Fapta inculpatului M.D. - care în seara zilei de 13.04.2010, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ca lucrător de poliţie, a întrebuinţat expresii jignitoare
faţă de partea vătămată V.A.R. şi totodată, împreună cu coinculpatul P.O., i-a aplicat părţii vătămate V.A.R. multiple lovituri (inclusiv cu pumnul şi piciorul), cauzându-i leziuni, care au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. 1, 4 Cod penal.
Inculpaţii au negat constant comiterea faptelor de care sunt acuzaţi, recunoscând în parte, în materialitatea lor, agresiunile asupra părţii vătămate V.A.R., însă arătând că acestea au fost impuse de atitudinea agresivă a părţii vătămate şi refuzul acesteia de a se legitima şi de a da curs solicitării de a însoţi inculpaţii la sediul poliţiei, în vederea stabilirii identităţii, acţiunile lor fiind circumscrise măsurilor permise de lege în astfel de situaţii.
Apărările inculpaţilor nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Este adevărat, aşa cum susţin şi inculpaţii că, potrivit dispoziţiilor legale în materie - art.31 din Legea nr.218/2002 - poliţistul are dreptul să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală şi, respectiv, să conducă la poliţie pe cei, care prin acţiunile lor periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii, cazuri în care poliţistul este îndreptăţit să folosească forţa.
Inculpaţii au omis însă, a preciza în acest context şi obligaţiile ce-i revin poliţistului, înainte de a acţiona, respectiv, cele prev. de art.41 din aceeaşi lege - în exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este obligat să prezinte insigna sau legitimaţia de serviciu, după caz, pentru a-şi face cunoscută, în prealabil, calitatea, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul intervenţiei sau siguranţa ulterioară a poliţistului ar fi periclitată; înainte de intrarea în acţiune sau efectuarea intervenţiei ce nu suferă amânare poliţistul este obligat să se prezinte verbal, iar după încheierea oricărei acţiuni sau intervenţii, să se legitimeze şi să îşi declare funcţia şi unitatea de poliţie din care face parte.
Astfel, pentru a beneficia şi a se prevala de dispoziţiile legale care dispun absolvirea de orice răspundere a poliţistului pentru fapte comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu (potrivit art.56 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului - este absolvit de orice răspundere, poliţistul, care prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor de serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora), este necesar ca inculpaţii să se fi situat în situaţiile premisă stabilite de lege.
Ori, în cauză, din probele dosarului rezultă clar că cei doi inculpaţi nu s-au situat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în limitele legii, ci au acţionat cu încălcarea acestora.
Din declaraţiile părţii vătămate V.A.R., coroborate cu declaraţiile martorelor J.R.R. şi B.S. rezultă că cei doi inculpaţi nu s-au legitimat, nu şi-au declinat calitatea, nu au spus din ce unitate de poliţie fac parte, nici la momentul abordării părţii vătămate şi nici la finalul acţiunii, iar maşina în care au sosit nu era inscripţionată, nu purta însemnele poliţiei; apoi, inculpaţii nu se aflau în situaţia de a lucra sub acoperire, astfel încât să nu trebuiască să se legitimeze pentru a nu periclita rezultatul intervenţiei sau siguranţa lor ulterioară.
Pe de altă parte, nu s-a dovedit că V.A.R. făcea parte din categoria persoanelor, faţă de care exista obligaţia legitimării, respectiv, că a încălcat dispoziţiile legale ori existau indicii că pregăteşte sau că a comis o faptă ilegală. Sub acest aspect, de precizat că, inculpaţii recunosc că nu au întrebat pe martora J.R.R., ce era cu ei, dacă bărbatul interpelat este presupusul proxenet, deşi în acest scop o luaseră pe martoră cu ei, iar martora arată expres că le-a spus celor doi că nu este „peştele său”; mai mult, nu exista nici cel mai mic indiciu că partea vătămată a încălcat vreo dispoziţie legală - partea vătămată ieşise pe stradă la o oră normală, să-şi caute pisica - sau că pregăteşte sau a comis vreo faptă ilicită, inculpaţii nu aveau semnalmentele presupusului proxenet, nu ştiau nimic despre acesta, despre înfăţişarea lui.
Potrivit declaraţiilor ambelor părţi vătămate şi martorei J., li s-a spus poliţiştilor că partea vătămată locuieşte în apropiere şi poate prezenta un act de identitate, chiar soţia sa menţionându-le acest aspect, astfel că nu ar fi fost necesară conducerea la poliţie, dacă inculpaţii ar fi dat curs acestei solicitări; dar chiar şi în ipoteza în care identitatea părţii vătămate nu ar fi putut fi stabilită în condiţiile legii (prin prezentarea unui act de identitate) - conducerea la poliţie şi folosirea forţei în acest scop, legea o impune dacă este vorba de persoane care, prin acţiunile lor periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte -împrejurări, condiţii premisă - nedovedite în cauză, partea vătămată devenind recalcitrant, doar în momentul în care inculpaţii au început agresiunile.
În ceea ce priveşte obiectivitatea şi valoarea declaraţiilor martorelor J.R.R. şi
B.S., Curtea constată că solicitarea inculpaţilor de a înlătura aceste depoziţii din economia probatoriului cauzei, nu poate fi primită.
Martora J.R.R. a fost prezentă de la începutul până la finalul incidentului, a putut auzi şi vedea tot ce s-a întâmplat, cum, de altfel, recunosc şi inculpaţii, a susţinut constant că a văzut inculpaţii agresând partea vătămată, că nu i s-a cerut să identifice presupusul proxenet, că inculpaţii nu s-au legitimat şi nu şi-au declinat calitatea. Declaraţiile ei se coroborează cu ale părţii vătămate, iar inadvertenţele din declaraţiile sale, invocate de inculpaţi, nu sunt relevante, nu se referă la aspecte esenţiale, de natură a influenţa veridicitatea celor declarate cu privire la fondul problemei - agresarea sau nu, a părţii vătămate (că mai dat o declaraţie, înainte de demararea cercetărilor în cauză, în faţa unei procuroare sau a unei avocate, că a fost iniţiativa sa ori că i s-a cerut să de această declaraţie, momentul încătuşării părţii vătămate, etc.).
Martora B.S., de asemenea, confirmă susţinerile părţii vătămate şi ale martorei J.R.R. cu privire la agresiunile exercitate de inculpaţi, iar neconcordanţele din declaraţiile sale, invocate de inculpaţi, nu poartă asupra unor aspecte relevante ale cauzei.
Astfel, nu importă că martora s-a aflat pe o parte sau alta a străzii, în momentul în care a observat incidentul, esenţial fiind faptul că l-a observat, fapt confirmat şi de alte probe.
Faptul că martora a fost cea care a sunat la nr. de urgenţă 112, fără a-şi declina identitatea, anunţând că în zona în care se afla, în apropiere de autogară, doi bărbaţi îl bat pe un al treilea - este confirmat de martorul V.S.- ofiţer de serviciu la Poliţia Dej în noaptea respectivă, care arată că, într-adevăr, a primit un apel, o persoană de sex feminin anunţând că „este scandal la autogară pe strada Bistriţei ”; mai arată martorul că, nu reţine exact, persona respectivă, parcă şi-a dat numele de „L.”, context în care inculpaţii au susţinut că martora S.L. ar fi sunat la poliţie şi nu B.S.
Ori, în condiţiile în care, martorul V.S. la u.p. arată că persoana care a sunat nu şi-
a dat numele, iar în faţa instanţei face nişte menţiuni imprecise ..nu reţine exact.......
parcă numele era L. ”, iar martora S.L. arată că, într-adevăr, a sunat la poliţie , dar
pentru a anunţa că o prietenă a ei a fost luată de doi domni pe str. Bistriţei şi nu i se mai dă drumul şi că, nu a asistat la incidentul din seara respectivă şi nici nu i s-a povestit de către J.R.R. sau B.S. vol. II inst., este clar că martorul V.S., s-a referit la B.S., raportat la conţinutul anunţului primit, doar aceasta putând şti ce s-a întâmplat, în contextul în care şi martorul R.C., sosit la faţa locului, a observat o prostituată pe marginea carosabilului alergând şi gesticulând şi care le-a indicat unde este incidentul.
În ceea ce priveşte contestarea de către inculpaţi a probelor cu caracter ştiinţific -expertizele medico-legale - care nu ar fi stabilit cu certitudine dacă fractura claviculară dreaptă a părţii vătămate V.A.R. s-a produs, urmare a incidentelor din 13.04.2010 sau era preexistentă, pe motiv că nu au fost avute în vedere toate actele medicale şi radiografiile efectuate părţii la acest nivel, se impun următoarele precizări:
În cauză, sub aspectul leziunilor suferite de partea vătămată şi nr. de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, există la dosar următoarele mijloace de probă:
- certificat medico-legal din 16.04.2012, emis de IML Cluj dos.u.p. - care concluzionează că leziunile traumatice prezentate de V.A.R. s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale şi pot data din 13.04.2010.
De precizat că printre leziunile descrise în certificat, se menţionează şi fractură claviculă dreaptă, recomandându-se imobilizare umăr drept în bandaj Watson Jones; leziunile şi diagnosticele menţionate au avut la bază radiografiile efectuate la UPU Cluj, inclusiv radiografie de umăr şi figurează în fişa de examinare de la toate unităţile la care a fost dusă partea vătămată în seara incidentului - Clinica de Neurochirurgie şi Clinica Ortopedie Cluj;
- raport de expertiză medico-legală din 20.12.2011 efectuată de IML Cluj dos. inst. - ale cărei concluzii sunt în sensul că, leziunile traumatice prezentate de V.A.R. la 13.04.2010 s-au putut produce prin cădere şi lovire cu sau de corpuri dure, au necesitat
4-5 zile de îngrijiri medicale, iar fractura claviculei drepte consemnată în certificatul medico-legal este anterioară datei presupusei agresiuni, cu cel puţin 4-6 săptămâni.
Concluzia cu privire la fractura de claviculă s-a impus, urmare a reinterpretării filmelor radiologice puse la dispoziţie de către Clinica de Ortopedie, dar şi luând în considerare declaraţia martorei I.V. - asistent medical la Ambulanţă, care a examinat victima în seara incidentului, la sediul poliţiei din Dej şi a observat că aceasta nu prezenta urme de violenţă pe faţă sau mâini şi acuza dureri doar în regiunea cervicală şi cefalee. Radiografiile puse la dispoziţie pentru interpretare, se menţionează că sunt nedatate şi fără date de identificare a pacientului.
- raport de nouă expertiză medico-legală din 02.04.2012 efectuată de IML Cluj -vol.II dos.inst., conform căruia, leziunile prezentate de partea vătămată s-au putut produce prin cădere şi lovire cu sau de corpuri dure, au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale, iar fractura claviculei drepte nu a existat, fiind infirmată de examinare CT din
08.02.2012.
S-a mai precizat că radiografia cu nr. de înregistrare nr.5187 şi nr. de fabricaţie 1 2617770450 nu conţine numele şi prenumele pacientului şi nici dat şi denumirea instituţiei medicale unde a fost efectuată, astfel că nu a putut fi luată în considerare
Comisia de avizare şi control a actelor medico-legale din cadrul IML Cluj a considerat că nu pot fi emise concluzii de certitudine în acest caz, iar Comisia superioară de medicină legală din cadrul INML Bucureşti a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale la INML Bucureşti dos. inst.
- raport de nouă expertiză medico-legală din 29.11.2012 efectuată de INML Bucureşti avizat de Comisia Superioară Medico - Legală dos. inst., este în sensul că leziunile traumatice suferite de partea vătămată V.A.R. la 13.04.2010 au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale şi că, fractura de claviculă s-a produs la
13.04.2010, având în vedere absenţa unor date medicale care să ateste o fractură de claviculă anterior acestei date, precum şi diagnosticele consemnate în documentaţia medicală pusă la dispoziţie şi buletinele radiologice întocmite ulterior datei de
13.04.2010,
Faţă de toate aceste probe ştiinţifice, instanţa, având în vedere şi concluziile contradictorii ale acestora, dar şi precizările din cuprinsul tuturor actelor medicale existente la dosar, prin coroborare, a apreciat că este cu gradul cel mai mare de certitudine, cea din urmă expertiză, având şi avizul_Comisiei Superioare Medico -Legală, pentru că, aşa cum s-a precizat, şi-a întemeiat concluziile pe documentaţia medico-legală avută la dispoziţie şi buletinele radiologice întocmite ulterior datei de
13.04.2010, documentaţie care, în întregime (încă de la primirea victimei la UPU Cluj, apoi la Neurochirurgie şi la Ortopedie Cluj ) consemnează fractura de claviculă şi care, este un act oficial care, până la proba contrară (care nu s-a făcut în cauză), exprimă realitatea.
Încă o dată, este de precizat că expertiza care a reţinut un nr. de 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor părţii vătămate din 13.04.2010 şi lipsa fracturii de claviculă - şi-a întemeiat concluziile pe interpretarea unor filme radiologice nedatate şi fără date de identificare a pacientului, puse la dispoziţia specialistului radiolog de către medicul legist, însărcinat cu efectuarea expertizei, pe când, ultima expertiză a luat în considerare documentaţia medico-legală întocmită în cauză, inclusiv buletinele radiologice întocmite ulterior datei de 13.04.2010, documentaţie care, în întregime, cum arătam, consemnează fractura de claviculă, chiar dacă nu a avut la dispoziţie toate radiografiile efectuate părţii vătămate sau nu le-a putut lua în considerare din cauza unor vicii.
De altfel, sub acest aspect, instanţa a efectuat demersuri la unităţile medicale pentru comunicarea tuturor filmelor radiologice efectuate părţii fără vreun rezulta însă, pentru că, se pare, pe parcursul circuitului actelor medicale între unităţile la care a fost investigată partea vătămată, a apărut la un moment dat un blocaj, o lacună - aspect care, în prezent face obiectul unor verificări ale organelor de urmărire penală.
Inculpatul P.O. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 al.1 şi 3 C.pen., reţinându-se în sarcina sa că la aceeaşi dată - în seara zilei de 13.04.2010, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ca lucrător de poliţie, a întrebuinţat expresii jignitoare faţă de partea vătămată V.V. şi totodată, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate V.V. (prinzând-o cu brutalitate de braţ şi împingând-o).
Sub aspectul acestei din urmă infracţiuni, instanţa constată însă că, fapta reţinută în sarcina inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă.
Astfel, inculpatul P., ale cărui susţineri concordă cu ale coinculpatului M., cu privire la această faptă, a arătat că nu a făcut altceva decât să o îndepărteze pe partea vătămată V.V., pentru că aceasta îl trăgea de haine, solicitându-i să - i dea drumul soţului său.
Apoi, afirmaţiile părţii vătămate V.V. că inculpatul ar fi împins-o violent lăsându-i urme pe braţ, nu sunt susţinute de alte probe. Doar soţul său, V.A.R. arată că , multă vreme aceasta a prezentat o vânătaie pe braţ, în declaraţia de la urmărire penală, pentru că în faţa instanţei cele două părţi vătămate au refuzat să dea declaraţii.
Martorele J. şi B. nu confirmă, indubitabil, agresarea părţii vătămate şi nici folosirea de către inculpaţi de expresii jignitoare la adresa acesteia.
Astfel, martora J.R.R. a arătat în cursul urmăririi penale - că nu a auzit ca P.O. să o jignească pe partea vătămată şi nici nu a văzut să o lovească, a văzut doar că a prins-o de braţ şi a tras-o în lateral pentru a o îndepărta din acel loc; în faţa instanţei nu mai face nicio referire la aceste aspecte.
Martora B.S. a declarat în cursul urmăririi penale că nu a auzit dacă poliţistul blond ( n.n. P.O. ) a jignit-o sau nu pe partea vătămată, ci doar a văzut că a prins-o de braţ şi a împins-o; în faţa instanţei arată că „nu a observat ca asupra părţii vătămate să se exercite violenţe de către inculpaţii”.
Ori, în condiţiile în care susţinerile părţii vătămate V.V. sunt confirmate doar de soţul său, V.A.R., şi el implicat în conflictul cu poliţiştii, cele două martore, anterior menţionate, nefiind constante în declaraţii - cu privire la jignirea părţii vătămate sau agresarea acesteia - nu se poate reţine cu certitudine că părţii vătămate, în urma acţiunii inculpatului, i s-au cauzat anumite suferinţe fizice şi o echimoză la nivelul braţului.
Acţiunea de împingere a părţii vătămate a avut loc, dar, faţă de lipsa unor investigaţii medicale care să confirme anumite leziuni, dar, mai ales, a unor dovezi certe că această acţiune a cauzat suferinţe fizice specifice faptei de lovire, în sensul legii penale - nu se poate stabili în mod indubitabil întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 al.1 şi 3 C.pen.
În consecinţă, pentru această infracţiune se va dispune achitarea inculpatului P.O., în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., ca urmare a lipsei laturii obiective.
În privinţa infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 al.1,4 C.pen., reţinută în sarcina ambilor inculpaţi însă, aşa cum s-a arătat anterior, probele administrate dovedesc comiterea acestora de către cei doi inculpaţi, cu forma de vinovăţie prevăzută de textul incriminator, astfel că, instanţa urmează a dispune condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, de câte 1 (un) an închisoare, pentru fiecare.
La individualizarea judiciară a pedepselor, se au în vedere criteriile prev. de art.72 C.pen. - limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege (pedeapsa închisorii de la 6 luni la 6 ani); gradul de pericol social concret al faptei: ridicat, având în vedere natura infracţiunii, importanţa relaţiilor sociale lezate - relaţii a căror existenţă şi evoluţie normală, firească, depinde de atitudinea deferendă, nonviolentă a funcţionarului în raporturile cu alte persoane, relaţii care se referă, în primul rând la serviciu, iar în secundar privesc şi importante atribute ale omului (onoarea demnitatea, integritatea corporală sau sănătatea), cu atât mai mult, cu cât, inculpaţii, cu autoritatea cu care erau învestiţi aveau datoria de a preveni şi combate astfel de atitudini violente şi, nicidecum, de a se deda ei înşişi, la practici violente, jignitoare, care nu aveau nicio legătură cu
atribuţiile specifice din seara incidentului, dacă, cu mai multă diligenţă ar fi făcut verificările necesare pentru a porni în acţiunea de identificare a proxenetului, doar în momentul în care ar fi avut suficiente şi rezonabile date, în acest scop; persoana inculpaţilor - cu o atitudine corespunzătoare, anterior comiterii faptelor, neavând antecedente penale - împrejurare care, a fost reţinută în favoarea lor, în sensul stabilirii unei pedepse apropiate de minimul special, care, apreciem că este în măsură a asigura scopul prev. de art.52 C.pen.
În baza art.71 alin.2 C.pen. se vor interzice inculpaţilor drepturile prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b C.pen.
Întrucât pedepsele aplicate sunt mai mici de 3 ani închisoare, inculpaţii nu au mai fost condamnaţi şi, raportat la conduita lor anterioară, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, în temeiul art.81-82 C.pen. se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate , pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art.359 C.pr.pen. rap. la art.83-84 C.pen. se va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepselor, respectiv dacă săvârşesc o nouă infracţiune în cursul termenului de încercare sau nu îndeplinesc obligaţiile civile stabilite prin prezenta.
În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor închisorii, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii, pentru ambii inculpaţi.
Sub aspectul laturii civile, se constată că s-au formulat pretenţii civile în cauză, după cum urmează:
- Spitalul Municipal Dej - suma de 2249 lei şi dobânda legală pentru fiecare zi
de întârziere începând cu prima zi următoare datei externării părţii vătămate V.A.R.
-27.04.2010;
- Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj - suma de 1.131,94 lei, cu majorări de întârziere calculate din prima zi următoare datei externării părţii vătămate V.A.R. -
16.04.2010, sumă aferentă cheltuielilor efectuate pentru tratarea cesteia la Secţia Neurochirurgie şi la Unitatea de Primire Urgenţe;
- Serviciul de Ambulantă al Judeţului Cluj - suma de 871,80 lei plus dobânda
legală începând cu 15.04.2010 până la recuperarea integrală a prejudiciului, sumă
reprezentând contravaloarea serviciilor de asistenţă medicală acordate părţii vătămate V.A.R.;
- partea vătămată V.A.R. - cu sumele de 5000 lei daune materiale (din care, 4000 lei - contravaloarea medicamentelor, investigaţiilor medicale şi supraalimentaţiei pe perioada spitalizării şi convalescenţei, 1000 lei - contravaloare carburant achiziţionat cu ocazia deplasărilor la unităţile spitaliceşti) şi 20.000 euro sau echivalentul în lei, daune morale , precum şi dobânda legală calculată la aceste sume, de la rămânerea definitivă a hotărârii până la plata integrală;
- partea vătămată V.V. - suma de 8000 euro sau echivalentul în lei, daune morale.
Deoarece în cauză, s-a făcut dovada că inculpaţii au comis faptele reţinute în
sarcina lor, în dauna părţii vătămate V.A.R. şi, că au fost cheltuite cu serviciile medicale acordate acesteia sumele de bani solicitate de unităţile spitaliceşti, cu deconturile şi actele medicale depuse la dosar, la filele anterior menţionate, instanţa constată întemeiate pretenţiile acestora, urmând ca, în baza art.346 C.pr.pen. rap. la art.14 C.pr.pen., art.
1357,1370,1373 alin.2 C.civil, art. 313 din Legea nr.95/2006 şi art.2,3 din
O.G.nr.13/2011, acţiunile civile formulate de acestea să fie admise.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de partea vătămată V.A.R., acestea vor fi admise, în baza aceloraşi temeiuri legale, doar în parte, pentru următoarele considerente.
Despăgubirile materiale solicitate au fost dovedite doar la nivelul sumei de 730,15 lei, sumă care se compune din: 39,10 lei - taxă IML, 15 lei - radiografie umăr, 15 lei - radiografie claviculă dr. şi 661,05 lei - contravaloare combustibil.
De menţionat că nu s-a luat în considerare bonul de benzină în sumă de 299,79 lei, deoarece acesta datează din 13.04.2010, ora 11.42 - deci, anterior incidentului din seara de 13.04.20110, această cheltuială neavând vreo legătură de cauzalitate cu incidentul a cărui victimă a fost partea vătămată.
De asemenea, nu s-au dovedit sumele de bani cheltuite cu medicamentaţia şi supraalimentaţia, depoziţiile de martori audiaţi pentru dovedirea acestor cheltuieli nefiind concludente şi utile sub acest aspect.
Astfel, martora B.A. arată că nu poate preciza sumele cheltuite de soţia părţii vătămate cu produsele cumpărate şi duse la spital, ştie doar că s-a cumpărat de către aceasta, generic - mâncare, fructe, medicamente; în acelaşi sens este şi declaraţia martorului G.O. - ştie doar că soţia părţii vătămate mergea la spital la Dej, de 2 ori pe zi, cu carne, banane, suc, ciocolate pentru asistente, cheltuind probabil, în jur de 50 lei, că probabil, aceeaşi sumă se cheltuia la fiecare deplasare, dar că nu poate preciza sumele, că s-au dus la spital şi medicamente, dar nu ştie ce sume s-au cheltuit pentru acestea; nici martora V.A.C. nu a putut preciza suma cheltuită, ştie doar că s-au făcut cheltuieli cu mâncare, drumuri, medicamente; martorul B.I., nu ştie ce cheltuieli s-au făcut cu medicamentele şi mâncarea, dar crede că, probabil s-au făcut astfel de cheltuieli.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de această parte civilă, instanţa constată că şi acestea se justifică în cauză, dar nu în cuantumul cerut.
Astfel, raportat la suferinţele fizice pe care a trebuit să le suporte partea civilă, atât la momentul agresării efective de către inculpaţi, dar şi ulterior, cu ocazia spitalizării, şi apoi, a convalescenţei, la faptul că o perioadă destul de mare - aproximativ 3 luni nu a putut lucra (potrivit susţinerilor martorilor ), precum şi faţă de umilinţa pe care a trebuit să o îndure, prin faptul că, a fost „confundat” cu un proxenet, ba chiar, inculpaţii au intenţionat chiar să-l fotografieze lângă prostituată, martora J.R.R. aşa cum s-a recunoscut, de altfel, de către inculpaţi - se apreciază că suma de 6000 euro sau echivalentul în lei, este în măsură a compensa prejudiciul afectiv cauzat prin fapta inculpaţilor.
Aşadar, inculpaţii, prin faptele lor, cauzând împreună prejudiciile, mai sus descrise, vor fi obligaţi în solidar la repararea acestora, în temeiul art.1370 C.civil.
Totodată, întrucât, la momentul comiterii faptelor, inculpaţii erau angajaţi în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate ., unitatea aflată în subordinea directă a Inspectoratul General al Poliţiei Române din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor - această unitate va fi ţinută să răspundă în solidar cu inculpaţii, pentru repararea daunelor produse de aceştia în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în virtutea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, conform art.1373 alin.2 C.civil.
În privinţa acţiunii civile formulate de partea vătămată V.V., aceasta urmează a fi respinsă, în temeiul art.346 alin.2 C.pr.pen., dată fiind soluţia de achitare pronunţată faţă
de inculpatul P.O. relativ la fata reţinută ca fiind comisă în dauna acestei părţi vătămate, soluţie care, într-adevăr, permite acordarea de daune, potrivit legii civile; ori, potrivit legii civile - art.1357 C.civil, nu s-a făcut dovada creării vreunui prejudiciu în dauna părţii vătămate, nefiind dovedite în cauză nici expresiile jignitoare ce s-ar fi adresat de către inculpat şi nici agresarea părţii vătămate, care să se circumscrie noţiunii de „alte acte de violenţă” cauzatoare de suferinţe fizice, în sensul art.180 alin.1 C.pen.
În baza art.193 alin.1,4 C.pr.pen. şi, respectiv, art.191 alin.1,3 C.pr.pen. inculpaţii, fiecare, în solidar cu partea responsabilă civilmente, vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat - în sumă de 3500 lei şi, către partea civilă V.A.R. - în sumă de 4975 lei, urmând a fi respinse restul cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă V.A.R..
Cheltuielile judiciare către partea civilă V.A.R. în sumă totală de 9950 lei, se compun din:
-1200 lei - contravaloare combustibil pentru deplasarea părţii la 24 termene de judecată (50 lei/drum pe distanţa Dej-Cluj şi retur); nu s-a admis suma de 60 lei/drum, luându-se în considerare distanţa Dej - Cluj şi retur de 120 Km.; 7,5 l combustibil la 100 Km şi respectiv, un preţ mediu al combustibilului de 5,5, lei în perioada de referinţă, pentru care s-au depus bonuri de benzină;
- 100 lei - contravaloare combustibil pentru deplasarea părţii de 2 ori la IML Cluj, pentru eliberarea certificatului medico-legal şi apoi, pentru expertiza medico-legală; nu sa admis suma de 60 lei/drum ci, de 50 lei/drum, pentru aceleaşi considerente, mai sus arătate;
- 460 lei - contravaloare combustibil pentru deplasarea părţii la INML Bucureşti şi contravaloare investigaţii, luându-se în considerare distanţa Cluj - Bucureşti şi retur de 900 Km.; 7,5 l combustibil la 100 Km şi respectiv, un preţ mediu al combustibilului de 6,2 lei/l în perioada de referinţă, pentru care s-au depus bonuri de benzină plus 25 lei -taxă radiologie INML;
- 110 lei - contravaloare cazare hotel Bucureşti cu ocazia deplasării la INML Bucureşti şi, nu 120 lei, cum greşit s-a solicitat;
- 80 lei - contravaloare combustibil pentru o deplasare la IML Baia Mare, luându-se în considerare distanţa Dej-Baia Mare şi retur - 200 Km, un consum de 7,5 l/100 Km şi un preţ mediu al combustibilului de 5,8 lei/l în perioada de referinţă - 02.02.2012; s-a făcut dovada doar a unei deplasări la Baia-Mare la 2 februarie 2012 când partea vătămată a achitat onorariu pentru expertul parte numit în cauză - Dr. A.C., nejustificându-se deplasarea din 18.01.2013, această dată fiind ulterioară încheierii procesului în faţa primei instanţe - 14.01.2013;
- 1500 lei - onorariu expert parte IML Baia Mare - Dr. A.C. şi nu 2300 lei, cum sa solicitat, suma de 650 lei, achitându-se la 18.01.2013, ulterior încheierii procesului în faţa Curţii, astfel că, nu s-a dovedit că ar reprezenta servicii de medicină legală aferente acestei cauze;
- 6500 lei - onorarii avocaţi 5300+900+300.
Nu s-au dovedit cu titlu de cheltuieli judiciare şi nu se vor acorda sumele de:
- 240 lei - reprezentând 4 deplasări la arhiva instanţei pentru studiere dosar şi copiere acte din dosar, partea neprecizând datele deplasării, mijloc de transport, pentru a se putea face verificările necesare;
- 300 lei - reprezentând 4 deplasări la Cluj pentru consultare cu avocatul, din aceleaşi considerente - neprecizare dată deplasare, mijloc de transport, etc. pentru a se
verifica preţul combustibilului la data de referinţă şi, dacă, într-adevăr, datele respective coincid sau nu cu cele ale termenelor de judecată, pentru care s-au acordat cheltuieli;
- 2400 lei - pierderi zile de muncă datorate deplasării la cele 24 termene de judecată (100 lei/zi x 24) - întrucât nu s-a făcut dovada că partea vătămată desfăşoară vreo activitate aducătoare de venituri sau, eventual, în ce au constat pierderile;
- 1600 lei - diverse deplasări la IML Cluj şi Baia Mare - întrucât nu s-a specificat pentru ce s-au făcut deplasările, datele la care s-au făcut, mijloacele de transport, etc. - pentru a se verifica veridicitatea susţinerilor şi justificarea sau nu, a unor astfel de cheltuieli.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare la care, partea vătămată V.V. a solicitat a fi obligat inculpatul P.O. - 4420 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu deplasări în interesul cauzei şi onorariu avocaţial, acestea vor fi respinse, având în vedere, pe de o parte soluţia de achitare a inculpatului şi, apoi, respingerea acţiunii civile, astfel că, în virtutea dispoz. art.192 alin.1,2 C.pr.pen., astfel de sume nu se cuvin părţii vătămate, inculpatul necăzând în pretenţii în prezenta cauză, relativ la fapta de care a fost acuzat a fi comis-o în dauna acestei părţi vătămate. (Judecător Ana Covrig)
