RECUNOAŞTEREA HOTĂRÂRILOR PENALE SAU A ALTOR ACTE JUDICIARE STRĂINE (ART. 519 ŞI URMĂTOARELE DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ).
| Comentarii |
|
S-a reţinut în sarcina inculpatului C.I.R. că, în timp ce se afla la lucru în Iugoslavia, la data de 2.07.1998 a avut un conflict cu partea vătămată B.N., pe care a lovit-o în regiunea capului cu o rangă de fier, producându-i leziuni traumatice grave pentru a căror vindecare i-au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale.
La fond, inculpatul a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 20 în referire la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata de 3 luni închisoare, executată în dosarul nr. K/209/1998 a Tribunalului Kladova - Iugoslavia şi durata arestului preventiv din prezentul dosar cu începere de la data de 14 ianuarie 1999 şi până la zi.
împotriva acestei hotătâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, precum şi inculpatul şi partea civilă B.N.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond privind soluţionarea greşită a laturii civile a cauzei în sensul că a reţinut culpa victimei, dar nu a redus cheltuielile ocazionate de spitalizarea acesteia. Totodată s-a invocat faptul că inculpatul a fost condamnat în Iugoslavia, în dosarul nr. 209/1998 al Tribunalului comunal Kladova, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru aceeaşi faptă reţinută în sarcina sa de către Tribunalul Vrancea, în speţă impunându-se a se face aplicarea art. 519 şi urm. Cod procedură penală.
Inculpatul a invocat aceleaşi motive iar partea civilă a lăsat la apreciere.
Prin decizia penală nr. 398/A din 3 septembrie 1999, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate şi a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivându-se, în esenţă, că
instanţa de fond nu a avut în vedere disp. art. 519 Cod procedură penală vizând recunoaşterea hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în străinătate.
In rejudecare, s-a recunoscut sentinţa pronunţată la data de 18.01.1999 de Tribunalul comunal Kladova - Republica Federativă Iugoslavia privind pe inculpatul C.I.R., constatându-se că hotărârea de condamnare la 3 luni închisoare a susnumitului inculpat a fost dată de o instanţă competentă şi, în consecinţă, existând autoritate de lucru judecat, s-a încetat procesul penal pornit împotriva lui pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. b şi art. 10 lit. j Cod procedură penală.
Totodată, în baza disp. art. 346 alin. ultim Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că nu poate fi soluţionată latura civilă a cauzei privind cheltuielile de spitalizare efectuate de către unităţile sanitare.
împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a declarat apel susţinând că Tribunalul Vrancea, făcând aplicarea art. 4 şi art. 89 Cod penal cum şi a disp. art. 519 C.proc.pen., trebuia să-1 condamne pe inculpat Ia o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i C.pen. urmând să scadă din durata pedepsei cele trei luni executate în străinătate, în baza unei hotărâri recunoscute potrivt disp. art. 519 C.proc.pen. şi pronunţată de o instanţă competentă.
Prin decizia penală nr. 45/31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea. S-a desfiinţat sentinţa apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare cu următoarea motivare:
într-adevăr, potrivit principiului personalităţii legii penale, înscris în disp. art. 4 Cod penal, legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară.
Legea română se aplică chiar dacă făptuitorul a fost urmărit, judecat şi condamnat sau achitat în străinătate pentru fapta săvârşită. Făptuitorul nu poate opune în faţa instanţelor române autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale pronunţate în străinătate, ci el va fi judecat de instanţele noastre şi, în eventualitatea în care va fi condamnat, potrivit disp. art. 89 Cod penal se va scădea pedeapsa sau partea din pedeapsă
executată în străinătate pentru aceeaşi infracţiune, precum şi durata reţinerii sau arestării preventive executate în străinătate.
în sfârşit, în art. 519 C. proc.pen., se arată că hotărârile penale definitive pronunţate de către instanţele judecătoreşti din străinătate, precum şi actele efectuate de organele judiciare penale din străinătate dacă, potrivit legii penale române, sunt de natură să producă efecte juridice penale, pot fi recunoscute.
Desigur că recunoaşterea unor hotărâri penale străine sau a actelor judiciare străine nu se poate face decât în anumite condiţii expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 520, condiţiile de recunoaştere a unor astfel de acte (prin noţiunea de "act" în acest context înţelegându-se atât hotărârea penală cât şi alte acte judiciare străine) sunt:
a) hotărârea să fie pronunţată de către o instanţă competentă sau actul să emane de la un organ judiciar competent;
b) hotărârea sau actul să nu contravină ordinii publice din România;
c) hotărârea sau actul judiciar să poată produce efecte juridice în ţară potrivit legii române.
Astfel, prin sentinţa apelată a fost recunoscută hotărârea de condamnare la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă aplicată inculpatului C.I.R. pronunţată de Tribunalul comunal Kladova Republica Iugoslavia, ea fiind dată de o instanţă competentă şi constatând existenţa autorităţii de lucru judecat a încetat procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i C.pen., în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. b, art. 10 lit. j C.proc. pen.
Or, nu se poate opune instanţei române autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale pronunţate în străinătate.
în speţă, se impunea ca instanţa să procedeze la judecarea inculpatului şi, în eventualitatea condamnării sale, să deducă din durata pedepsei aplicate cele trei luni executate în străinătate, dacă hotărârea pronunţată de instanţa străină îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi recunoscută potrivit art. 519 C.proc.pen.
( decizia penală nr. 45/A/31.01.2001)
