Rejudecare după extrădare. Condiţii. Sutragerea de la judecată. Consecinţe.
| Comentarii |
|
Conform art.5221 Cpp” în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului. Dispoziţiile art.405-408 se aplică în mod corespunzător”.
Acest text evidenţiază faptul că această rejudecare nu este o obligaţie impusă instanţelor de judecată, ci doar o posibilitate a acestora de a dispune, în funcţie de circumstanţele specifice fiecărei cauze, rejudecarea cauzei pentru persoanele ce au fost judecate în contumacie şi care au fost ulterior extrădate.
În situaţia în care petentul s-a sustras în mod voluntar de la judecată intr-o cauză penală, aceasta nu constituie o limitare disproporţionată a dreptului la un tribunal şi nici a dreptului la un proces echitabil, deoarece acesta a refuzat să fie prezent in faţa instanţelor, ceea ce semnifică că susnumitul, prin propria sa voinţă şi in mod neechivoc, a renunţat la dreptul de a fi ascultat de tribunal şi la dreptul de a se apăra in proces ( Comis. EDH, 25 mai 1998, nr.361 06/1997, Mihaies c/France).
Decizia penală nr. 169/R/06.03.2008
Prin sentinţa penală nr. 954/04.10.2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca în temeiul art.522 ind.1 alin.1,2 C.p.p. rap. la art.403 alin.3 C.p.p. s-a respins cererea formulată de petentul condamnat M.V. cu privire la rejudecarea cauzei în care a fost pronunţată sentinţa penală nr.331/2005 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală M.269/A/2005 a Curţii de Apel Cluj.
În temeiul art.192 alin.2 C.p.p. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 a1.2 C.p. cu aplic.art.37 lit.b C.p. prin sentinţa penală nr.331/2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr.269/A/2005 a Curţii de Apel Cluj.
14
Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut în esenţă că, în noaptea de 31.07/01.08.2004, în jurul orelor 03,30, în timp ce se afla în Cluj-Napoca inculpatul i-a aplicat părţii vătămate P.M.I. lovituri repetate cu pumnul şi picioarele cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale şi i-au pus în primejdie viaţa.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi numitul P.S. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă faţă de aceeaşi parte vătămată.
În cursul judecăţii inculpatul petentul nu a fost prezent în faţa instanţei deoarece a plecat din ţară în luna noiembrie 2004, judecata desfăşurându-se în lipsa sa. După rămânerea definitivă a hotărârii s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr.486/2005 de către Judecătoria Cluj-Napoca, iar în data de 21 mai 2007 s-a emis mandatul european de arestare având în vedere că petentul condamnat a fost localizat în Grecia.
Acesta a fost predat autorităţilor române în vederea executării pedepsei în data de 23 august 2007.
Cererea de rejudecare a cauzei se întemeiază pe dispoziţiile art. 522 ind. 1 C.p.p. care prevăd faptul că, in cazul in care se cere extrădare a unei persoane judecate şi condamnate in lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat in primă instanţă la cererea condamnatului. Alineatul 2 al acestui articol face trimitere la dispoziţiile art. 405-408 C.p.p. cu privire la procedura de soluţionare a cererii. In prealabil, cererea trebuie pusă in discuţia părţilor sub aspectul admisibilităţii in principiu, iar in ipoteza admiterii, instanţa procedează la rejudecarea cauzei aplicând regulile de la judecata in primă instanţă.
Condiţiile de admitere a cererii in principiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 522 ind.1 C.p.p. se referă la existenţa unei hotărâri de condamnare pronunţată faţă de o persoană judecată în lipsă şi extrădare a acestei persoane în vederea executării pedepsei. Din formularea textului legal rezultă faptul că rejudecarea cauzei nu este obligatorie prin întrunirea formală a celor două condiţii, fiind stipulat expres faptul că " instanţa poate dispune rejudecarea cauzei".
Cu privire la condiţia extrădării petentului condamnat instanţa constată că acesta a fost predat autorităţilor române ca urmare a emiterii mandatului european de arestare pentru executarea pedepsei.
În ce priveşte prima condiţie prevăzută de textul legal, respectiv judecarea şi condamnarea persoanei în lipsă s-a reţinut că partea vătămată a depus o plângere penală în data de 17.08.2004, înregistrată iniţial de tatăl său, prin care a solicitat identificarea persoanelor care i-au aplicat mai multe lovituri în data de 1.08.2004, în jurul orelor 04,00, în timp ce se afla în Cluj-Napoca, împreună cu fratele său.
În urma cercetărilor efectuate s-a început urmărirea penală în data de 23 august 2004 faţă de numitul P.S., în data de 30 august 2004 faţă de numiţii P.C.L., M.L.I. şi I.C. Din cercetările efectuate de organele de poliţie a reieşit că una dintre persoanele care are cunoştinţe despre faptele reclamate de părţile vătămate este numitul M.V., petentul din cauză.
În acest context acesta a fost audiat iniţial in data de 25.08.2004, în calitate de martor. În data de 08.10.2004 petentul a fost audiat in calitate de învinuit şi a menţionat că nu doreşte să fie asistat de avocat şi nu are probe de propus în apărare; în data de 19 octombrie 2004 a fost audiat de către procuror arătând in mod expres în declaraţie că nu doreşte să fie asistat de apărător ales sau din oficiu; în data de 20 octombrie 2004 i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, menţionând faptul că nu doreşte să fie asistat de avocat, să facă alte declaraţii suplimentare sau să formuleze alte cereri.
15
La data de 21.10.2004 s-a întocmit rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a petentului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cp. cu aplic. art. 37 litb Cp. şi a infracţiunii de vătămare corporală prev. de art.181 Cp. cu aplic. art. 37litb Cp. Prin acelaşi act de sesizare au fost trimişi în judecată numiţii F.S. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cp. cu aplic. art. 37 lit.b Cp, P.C.L. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art.181 Cp., M.L.I. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 C.p.şi I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 Cp.
Pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca s-a înregistrat la data de 25.10.2004 dosarul. Primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 23 noiembrie 2004 când petentul a fost legal citat şi s-a prezentat tatăl acestuia care a solicitat amânarea judecăţii cauzei pentru angajarea unui apărător ales. Cererea a fost încuviinţată şi s-a prezentat în faţa instanţei apărătorul ales al inculpatului, av. T.C. pe tot parcursul procesului penal.
Instanţa a dispus citarea petentului cu mandat de aducere pentru termenul din data de 14 decembrie 2004, iar din procesul verbal întocmit de organele de poliţie a rezultat că nu a fost găsit la domiciliu, motiv pentru care s-a solicitat de către reprezentanta Parchetului luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, apreciindu-se că se sustrage de la judecată şi că prezintă pericol pentru ordinea publică. A fost prezent apărătorul inculpatului care a formulat concluzii de respingere a cererii reprezentantei Parchetului şi care a declarat recurs la încheierea prin care instanţa a dispus arestarea preventivă în lipsă a petentului.
Pe parcursul procesului penal apărătorul ales al inculpatului a fost prezent la toate termenele de judecată, la audierea părţilor şi a martorilor, având posibilitatea să formuleze întrebări sau cereri în probaţiune. Acesta a fost prezent şi la acordarea cuvântului în dezbateri, solicitând achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă pe temeiul prevăzut la art. 10 litc C.p.p. şi încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală pe temeiul prevăzut la art. 10 lit.h C.p.p.
După pronunţarea sentinţei penale prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani 4 luni închisoare la data de 9 martie 2005, s-a formulat apel de către acesta prin avocat, care a fost soluţionat prin decizia penală nr.269/A/2005 a Tribunalului Cluj, fiind respinsă calea de atac. Ulterior, la data de 24 iunie 2005, petentul, prin apărător ales, a formulat recurs împotriva sentinţei penale de condamnare care a fost respins prin decizia penală nr.571/2005 a Curţii de Apel Cluj.
Din cele expuse instanţa a apreciat că modul în care s-a desfăşurat procesul penal în privinţa petentului nu s-a adus nici o Încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Petentul avea cunoştinţă de faptul că este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală, încă din faza de urmărire penală, când a fost audiat de organul de poliţie şi ulterior de către procuror, fiindu-i prezentat întreg materialul de urmărire penală. Acestuia i s-au adus la cunoştinţă toate drepturile procesuale, respectiv acela de a fi asistat de un apărător şi de a nu face nici o declaraţie cu ocazia audierii, dar a menţionat expres că nu doreşte să fie asistat de apărător din oficiu sau apărător ales şi a consimţit să dea o declaraţie în faţa procurorului. Astfel, susnumitului i-a fost adusă la cunoştinţă în mod corespunzător acuzaţia, astfel cum prevăd şi dispoziţiile normelor europene cu ocazia analizării pe larg a noţiunii de" dreptul la un proces echitabil”.
16
Garanţiile implicite ale desfăşurării unui proces echitabil sunt cele privind egalitatea armelor, principiul contradictorialităţii, motivarea hotărârilor, dreptul acuzatului de a păstra tăcerea şi de a nu se autoincrimina. Garanţiile explicite ale desfăşurării unui proces echitabil se referă la publicitatea procesului, termenul rezonabil de soluţionare a cauzei şi in cadrul garanţiei specifice in materie penală se include prezumţia de nevinovăţie. Convenţia Europeana a Drepturilor Omului prevede şi anumite garanţii acordate acuzatului într-un proces penal, respectiv dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzaţiei, acordarea timpului şi facilităţilor necesare pregătirii apărării, dreptul la apărare, dreptul acuzatului de a interoga martorii din proces, dreptul la asistenţă gratuită a unui interpret.
Instanţa de fond a apreciat că în cursul judecăţii petentului i-au fost respectate toate garanţiile enumerate mai sus in privinţa dreptului la un proces echitabil.
Aspectul invocat de petent în cuprinsul cererii în sensul că nu a avut posibilitatea să ia contact direct cu apărătorul său nu poate fi avut în considerare, atâta timp cât a fost alegerea sa de a părăsi ţara şi de a nu fi prezent în faţa instanţei, dincolo de faptul că nu există o certitudine că acesta nu a discutat cu apărătorul său despre procesul penal, fapt ce se putea realiza îi prin alte mijloace de comunicare (telefon, internet). Din aceeaşi opţiune a inculpatului de a părăsi România şi de a nu fi prezent la instanţă a decurs şi imposibilitatea acestuia de a participa la audierea martorilor şi apoi a inculpaţi lor pentru a-şi formula mai riguros apărarea.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în situaţia unei reclamante faptul că sustragerea voluntară a acesteia de la judecată într-o cauză penală nu constituie nici o limitare disproporţionată a dreptului la un tribunal şi nici a dreptului la un proces echitabil, deoarece aceasta a refuzat să fie prezentă în faţa instanţelor de fond, ceea ce semnifică renunţarea la însuşi dreptul de a participa la şedinţele de judecată. S-a apreciat în mod corect că reclamanta respectivă prin propria sa voinţă şi în mod neechivoc a renunţat la dreptul de a fi ascultată de tribunal şi la dreptul de a se apăra in proces ( Comis. EDH, 25 mai 1998, nr.361 06/1997, Mihaies c/France, re dată in Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - vol.I, Corneliu Bârsan). Din expunerea acestei cauze a rezultat şi faptul că reclamanta respectivă nu a efectuat demersuri pentru angajarea unui avocat şi nu s-a prezentat în faţa instanţelor de fond.
Cu atât mai mult, în privinţa petentului care a avut angajat un apărător ales în toate stadiile procesuale, nu se poate considera că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi implicit dreptul la un proces echitabil.
În jurisprudenţa naţională a fost pronunţată decizia penală nr. 4713/2 august 2006 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respinsă cererea de rejudecare a unui condamnat care ştia că este cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni, fiind audiat în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii a părăsit ţara, hotărârea fiind pronunţată în lipsa sa, iar dreptul la apărare garantat prin prezenţa unui apărător desemnat din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, petentul M.V., iar prin decizia penală nr.389/A din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.11569/211/2007, a fost respins ca nefondat apelul declarat de susnumitul petent.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele că, raportat la disp. art. 522/1 a1.2 C.pr.pen., instanţa de fond a procedat la o corectă aplicare a disp. art. 405408 C.pr.pen., care prevăd rejudecarea cauzei pe fondul ei numai după admiterea în principiu a cererii ce face obiectul prezentului dosar, aspect care reiese şi din al.1 al art.522/1 C.pr.pen. unde se stipulează expres faptul că "instanţa poate dispune
17
rejudecarea"; în concluzie, textul de lege nu impune rejudecarea pe fond în orice situaţie în care sunt îndeplinite cele două condiţii cerute de a1.1 al art.522/1 C.pr.pen.
S-a mai motivat că, în speţă, soluţia pronunţată este legală şi temeinică, cererea condamnatului neîntrunind cerinţele de admisibilitate în principiu deoarece, în cursul judecăţii, petentului i-au fost respectate toate garanţiile ce stau la baza dreptului la un proces echitabil şi care au fost prezentate pe larg de prima instanţă în considerentele hotărârii.
Împotriva mai sus menţionatei decizii a declarat recurs în termenul legal condamnatul M.V. solicitând admiterea recursului declarat în baza art.385^ pct.2 lit.c raportat la art.3859 alin.1 pct.18 Cpp, casarea în întregime a hotărârilor atacate şi rejudecând cauza să fie admisă cererea formulată de rejudecare a cauzei în conformitate cu art.5221 Cpp, deoarece instanţele ierarhic inferioare au pronunţat hotărâri netemeinice şi nelegale, cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale în vigoare şi a jurisprudenţei CEDO. Cu ocazia dezbaterii recursului apărătorul inculpatului a mai solicitat instanţei de recurs să analizeze calea de atac formulată şi din prisma pct.10 al art.3859 cpp, având în vedre că atât Judecătoria Cluj-Napoca, cât şi Tribunalul Cluj au omis să se pronunţe cu privire la o cerere esenţială a condamnatului, respectiv , nu au procedat la citirea actului de sesizare al instanţei, la audierea condamnatului şi la rejudecarea cauzei conform prevederilor art.5221 Cpp.
Recursul este nefondat.
Astfel, conform art.5221 Cpp” în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului. Dispoziţiile art.405-408 se aplică în mod corespunzător”.
Chiar şi o analiză sumară a textului mai sus amintit evidenţiază faptul că această rejudecare nu este o obligaţie impusă instanţelor de judecată, ci doar o posibilitate a acestora de a dispune, în funcţie de circumstanţele specifice fiecărei cauze, rejudecarea cauzei pentru persoanele ce au fost judecate în contumacie şi care au fost ulterior extrădate. Raţionamentul pentru care art.5221 a fost introdus în conţinutul Cpp, cu ocazia modificării operate prin Lg.281/2003, a fost acela de a alinia legislaţia internă la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi la Protocolul nr.7 la Convenţie adoptat la Strasbourg în 22 noiembrie 1984 acte care însă impun doar ca cel judecat în lipsă să se poată adresa din nou instanţelor de judecată pentru a dovedi nevinovăţia sa şi în scopul de a garanta şi a respecta dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 din CEDO.
Art.6 din Convenţie stipulează, în alin.3 că orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret , dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.
Acest paragraf garantează principiile egalităţii armelor şi contradictorialităţii.
În procesele penale, prezenţa celui trimis în judecată la dezbaterea cauzei este un element esenţial al asigurării principiului contradictorialităţii, al unui proces echitabil, în general aşa cum a stipulat Curtea Europeană, în mod constant, în jurisprudenţa sa ( T. c/ Italie din 1992, Zana c/ Turquie şi Stafford c/ Royaume Uni).
18
Dar, ca şi orice alt drept, nu este un drept absolut inculpatul putând renunţa la prezenţa sa în faţa instanţelor de judecată. Singurele condiţii impuse sunt ca această renunţare să fie lipsită de echivoc , să fie rezultatul propriei voinţe şi să fie însoţită de un minim de garanţii corespunzătoare gravităţii ei.
S-a reţinut că în cauza dedusă judecăţii ne aflăm în prezenţa unei renunţări exprese şi lipsite de echivoc a condamnatului de a fi prezent personal în faţa instanţelor investite cu soluţionarea dosarului având ca obiect infracţiunea pentru care numitul petentul a fost trimis în judecată. Aprecierea s-a fundamentat pe conduita procesuală a condamnatului care a fost audiat de către organele de urmărire penală în data de 08.10.2004 în calitate de învinuit, apoi în 19.10.2004 în calitate de inculpat, iar în data de 20.10.2004, procurorul care instrumenta cauza a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, aducându-i la cunoştinţă că se va dispune trimiterea sa în judecată sub aspectul comiterii infracţiunii pentru care a fost cercetat. De fiecare dată când a fost audiat condamnatul a arătat că nu doreşte să fie asistat de un avocat şi că nu are de propus probe în apărarea sa. La un interval de nici măcar o lună de la prezentarea materialului de urmărire penală, condamnatul a părăsit ţara, ulterior stabilindu-se , cu ocazia executării mandatului european de arestare emis pe numele său că acesta s-a aflat în Grecia unde a lucrat o perioadă cu forme legale.
În faţa instanţelor investite cu soluţionarea cauzei condamnatul a fost reprezentat de un apărător ales care şi-a exercitat mandatul cu profesionalism, formulând cereri în probaţiune, a participat la audierea coinculpaţilor , a martorilor şi a exercitat căile de atac .
Condamnatul nu a făcut nici un demers pentru a aduce la cunoştinţa instanţelor adresa la care locuieşte efectiv pentru a le da posibilitatea de a-l cita şi de la adresa din străinătate.
În aceste condiţii lipsa inculpatului la dezbateri a fost însoţită de garanţii suficiente care au asigurat dreptul condamnatului la un proces echitabil în conformitate cu art. 6 din Convenţie.
Pentru aceste motive s-a concluzionat că nu se impunea admiterea în principiu a cererii de rejudecare, iar recursul a fost respins ca fiind nefondat.
