REVIZUIRE. LIPSA CONDAMNATULUI ARESTAT DE LA JUDECATĂ. CONSECINŢE
| Comentarii |
|
Potrivit art. 402 C.pr.pen. condamnatul arestat este adus la judecarea cererii de revizuire numai dacă instanţa consideră necesar, acest text de lege a fost însă declarat, neconstituţional prin decizia nr. 343/2001 a Curţii Constituţionale.
Or, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii astfel dispoziţia susmenţionată a devenit inaplicabilă, dându-se prioritate regulii generale a obligativităţii prezenţei deţinutului la judecată.
Secţia penală, decizia nr. 155 din 12 august 2003
Prin sentinţa penală nr. 262/5 iunie 2003 Tribunalul Cluj a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 784/2000 a aceluiaşi tribunal.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă că motivul invocat de condamnat în susţinerea cererii sale - şi anume că pedeapsa de 25 ani închisoare ce i s-a aplicat pentru comiterea infracţiunii de omor calificat este exagerat de severă - nu se înscrie în nici unul dintre cazurile de revizuire enumerate limitativ în art. 394 lit. a) - e) C.pr.pen.
Condamnatul a declarat apel împotriva sentinţei, solicitând desfiinţarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea unor probe, în vederea lămuririi unor aspecte ale stării de fapt, ceea ce consideră că ar putea duce şi la reaprecierea cuantumului pedepsei ce i s-a aplicat.
Apelul condamnatului a fost admis de către Curte, dar pentru alte considerente decât cele invocate :
Din examinarea preambulului sentinţei atacate rezultă că soluţionarea cererii a avut loc în lipsa condamnatului - revizuient la instanţa de fond.
Tribunalul nu a dispus aducerea condamnatului la judecată, apreciind că prezenţa acestuia nu este necesară.
Este adevărat că potrivit art. 402 C.pr.pen. condamnatul arestat este adus la judecarea cererii de revizuire numai dacă instanţa consideră necesar, acest text de lege a fost însă declarat, neconstituţional prin decizia nr. 343/2001 a Curţii Constitutionale.
Or, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii asttfel dispoziţia susmenţionată a devenit inaplicabilă, dându-se prioritate regulii generale a obligativităţii prezenţei deţinutului la judecată.
Deoarece dispoziţiile relative la prezenţa unei părţi (când aceasta este obligatorie conform legii) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, încălcarea lor are ca efect desfiinţarea hotărârii pronunţate.
în consecinţă, Curtea a admis apelul condamnatului în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C.pr.pen., a desfiinţat sentinţa tribunalului, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. (Judecător Delia Purice)
