Revizuire. Ultimul cuvânt al inculpatului
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 405
Câtă vreme instanţa nu a dispus prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire, care ar fi condus la deschiderea şi parcurgerea unei alte faze, aceea a rejudecârii cauzei (la care face referire art. 405 C. pr. pen.) tribunalul apreciază că nu era obligatorie aplicarea dispoziţiilor legale care reglementează judecarea cauzelor în primă instanţă şi implicit, acordarea ultimului cuvânt, drept care este recunoscut oricărui inculpat. în cadrul procesual al revizuirii petenta A.L. nu mai are calitatea de inculpat, ci aceea de condamnat.
(Secţia penală, decizia nr. 104/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 1444 din data de 6 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, în baza art. 403 alin. 3 C. pr. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta AL privind sentinţa penală nr.939/2006 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin decizia penală nr.228/R/2007 a Curţii de Apel Cluj, prin care revizuienta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o durată de 2 ani şi 5 luni.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuienta.
Apelul declarat este nefondat şi urmează a fi respins pentru motivele arătate în continuare.
Susţinerea revizuientei că prima instanţă a soluţionat cererea de revizuire pe fond, fără a-i acorda ultimul cuvânt şi că prin această omisiune i s-a încălcat dreptul la apărare cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond nu va fi însuşită de tribunal.
Sub acest aspect este de observat, în prealabil, că dispoziţiile art. 341 C. pr. pen. prevăd obligativitatea preşedintelui de complet de a acorda ultimul cuvânt inculpatului înainte de închiderea dezbaterilor. Această dispoziţie legală face parte din Titlul II, capitolul II, secţiunea I C. pr. pen., prin care se reglementează procedura desfăşurării judecării cauzelor în fond. în această etapă procesuală instanţa care a judecat cauza pe fond şi a pronunţat împotriva revizuientei hotărârea de condamnare, a respectat întruţotul dispoziţiile legale care reglementează desfăşurarea judecării cauzelor penale.
în cauza dedusă judecăţii, prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 403 C. pr. pen. referitoare la soluţionarea cererii de revizuire, din cuprinsul încheierii din 30 aprilie 2008 rezultând că atât procurorul cât şi avocatul ales al revizuientei, au formulat concluzii, care au fost consemnate în scris.
Câtă vreme instanţa nu a dispus prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire, care ar fi condus la deschiderea şi parcurgerea unei alte faze, aceea a rejudecării cauzei (la care face referire art. 405 C. pr. pen.) tribunalul apreciază că nu era obligatorie aplicarea dispoziţiilor legale care reglementează judecarea cauzelor în primă instanţă şi implicit, acordarea ultimului cuvânt, drept care este recunoscut oricărui inculpat. în cadrul procesual al revizuirii petenta AL nu mai are calitatea de inculpat, ci aceea de condamnat.
Nu în ultimul rând este de subliniat că neacordarea ultimului cuvânt inculpatului şi cu atât mai mult, condamnatului-revizuient, nu este sancţionată cu nulitatea absolută conform art. 197 alin. 2 C. pr. pen.
Asemenea apărătorului ales al revizuientei, tribunalul apreciază că este în discuţie o nulitate relativă, reglementată de art. 197 alin. 1, 4 C. pr. pen.
Conform art. 197 alin. 1 C. pr. pen. încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. 4 C. pr. pen. încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute de art. 197 alin. 2 C. pr. pen., atrage nulitatea actului în condiţiile art. 197 alin. 1 C. pr. pen., numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.
Din cuprinsul încheierii penale din 30 octombrie 2008, care cuprinde mersul dezbaterilor la prima instanţă, se constată că revizuienta a fost prezentă şi asistată de apărătorul său ales care a pus concluzii. Cu toate acestea, apărătorul ales nu a solicitat instanţei să acorde cuvântul la finalul dezbaterilor şi revizuientei.
De asemenea, deşi s-a amânat pronunţarea pentru concluzii scrise, depuse până la pronunţare de apărătorul ales al revizuientei, nu s-a solicitat redeschiderea dezbaterilor pentru a se acorda ultimul cuvânt revizuientei.
în aceste condiţii, invocarea neacordării ultimului cuvânt revizuientei direct în apel, apare ca fiind tardivă. Nu s-a dovedit că omisiunea menţionată aduce o vătămare efectivă şi care nu poate fi înlăturată altfel revizuientei. în lipsa unei asemenea dovezi concrete nu se poate aprecia că desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare serveşte aflării adevărului şl justei soluţionări a cauzei.
Susţinerea revizuientei reiterată prin cererea de apel, că „s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei” nu a fost dovedită. Conform art. 394 alin. 1 lit. a) C. pr. pen. „faptele şi împrejurările" de care vorbeşte acest text de lege trebuie să fie noi, în sensul că nu au fost cunoscute de Instanţă cu ocazia pronunţării hotărârii. Nu este vorba aşadar de noi mijloace de probă, pentru că s-ar tinde la o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute, ceea ce este inadmisibil în cadrul revizuirii.
împrejurările relevate de revizuientă nu pot fi considerate „noi” în sensul dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. pr. pen. întrucât acestea au fost examinate pe larg de instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare şi apoi în căile de atac.
împrejurările considerate „noi” de revizuientă au fost deja analizate în detaliu, aspect care se desprinde îndeosebi din decizia penală nr. 228/16 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, prin care a rămas definitivă sentinţa de condamnare (sentinţa penală nr. 959 din 20 iunie 2006 a Judecătoriei Bistriţa).
Pentru considerentele arătate tribunalul urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. pr. pen. să respingă ca nefondat apelul declarat de revizuienta-condamnată A.L., împotriva sentinţei penale nr. 1444 din 06.11.2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul penal nr. 5559/190/2007 (judecător Lazăr Mariana Violeta).
