Revizuire. Motive

Nu au fost evidenţiate fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi nu a fost învederat vreunul din motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege [art. 394 alin. 1 Ut. a)-e) C. pr. pen.), aspectele invocate de revizuient fiind analizate de instanţa de fond şi de cea ierarhic superioară, în cadrul instrumentării dosarului în căile de atac.

(Secţia penală, sentinţa nr. 6/F/2009, nepublicată)

Prin cererea înregistrată revizuientul L.E. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 2/2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 42/F/22.02.2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud (definitivă prin decizia penală nr. 50/A/1.04.20087 a Curţii de Apel Cluj, ca urmare a respingerii ca nefondat a apelului revizuientului), s-a dispus condamnarea inculpatului LE pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. I) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen. şi respectiv la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr %o prev. de art. 79 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, fiind contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen.

S-a menţinut starea de arest preventiv a revizuientului, iar din pedeapsa aplicată s-a dispus deducerea perioadei executate, de la 22.10.2006 la zi, totodată făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-c) C. pen.

Tribunalul a reţinut că pe fondul unor neînţelegeri mai vechi determinate de înfierea părţii vătămate S.D. de către unchiul revizuientului (fratele mamei acestuia), în seara zilei de 21.10.2006 după ce revizuientul a parcat autoturismul taxi pe care îl conducea, pe şosea, în faţa Barului C. din localitatea Budacu de Jos, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi apoi a consumat băuturi alcoolice, la plecare urcându-se la volanul autoturismului marca Dacia Solenza. Văzând-o pe partea vătămată aflată în stare de ebrietate, iniţial între aceştia a avut loc o altercaţie, după care partea vătămată a intrat în bar. întrucât era ora închiderii, aceasta a fost refuzată de către barmană, însă la un moment dat partea vătămată a Ieşit din acel bar, coborând câteva trepte cu intenţia de a Intra în magazinul aflat în acelaşi corp de clădire.

Apoi, în aceste împrejurări, revizuientul aflat în stare de ebrietate (1,20 gr %o) a chemat-o pe partea vătămată în stradă, însă aceasta coborând de pe scări şi făcând câţiva paşi spre şosea doar i-a spus revizuientului să meargă acasă, după care s-a întors cu spatele şl s-a îndreptat spre magazin. Cu toate acestea, profitând de situaţia creată precum şi de faptul că partea vătămată s-a aflat în stare de ebrietate, revizuientul a pornit motorul autoturismului, l-a ambalat puternic şl apoi a pornit în urmărirea acesteia, trecând din şosea peste podeţul de pe marginea drumului, lovind-o şi strivind-o de peretele barului. După aceea, deşi partea vătămată a căzut, fiindu-i fracturate picioarele şi a strigat după ajutor, revizuientul s-a deplasat cu autoturismul înapoi, totodată repetând manevra încă de 2-3 ori, de fiecare dată trecând cu maşina peste partea vătămată (revizuientul încetând agresiunea doar în momentul în care autoturismul s-a blocat în şanţul ce desparte şoseaua de terasa din faţa barului). Apoi, din maşină a luat un cuţit, a coborât de la volan, dar sosind la faţa locului organele de cercetare penală, a predat cuţitul unul lucrător de poliţie. Ulterior, partea vătămată a fost transportată la spital, unde a fost reanimată şi salvată de la moarte.

Prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, s-a concluzionat că partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 135-140 zile de îngrijiri medicale, soldate cu pierderea totală a capacităţii de muncă pe o durată de 6 luni de la producerea lor, Iar pentru viitor au cauzat o scădere permanentă a capacităţii de muncă cu 30-35%, neîncadrabilă într-un grad de invaliditate; că leziunile respective întrunesc caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieţii şi că acestea s-au putut produce prin comprimare repetată între două planuri dure, posibil elemente ale unui autoturism şl zidul unei clădiri sau/şl sol şi lovire, cădere.

în consecinţă, raportat la circumstanţele în care a fost comisă fapta, mijloacele prin care a fost săvârşită şi stăruinţa revizuientului de a suprima viaţa părţii vătămate

(factori relevanţi care caracterizează intenţia de a ucide) instanţa a reţinut în sarcina acestuia săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, totodată respingându-se cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, reţinându-se şi că pe fondul stării conflictuale dintre familiile acestora, existentă cu mult timp înainte de comiterea faptei, revizuientul chiar s-a şi exprimat în sensul uciderii acesteia.

S-a concluzionat că revizuientul a comis fapta cu intenţia directă de a ucide având în vedere faptul că a trecut de mai multe ori cu maşina peste partea vătămată, care încă de la prima lovitură a rămas imobilizată la pământ, de asemenea acesta întrerupându-l activitatea infracţională doar atunci când autoturismul a alunecat în şanţ, deci independent de voinţa lui.

Instanţa a înlăturat cererea revizuientului de a se reţine în sarcina sa starea de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen., cu motivarea că în cauză nu s-a dovedit faptul că acesta a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de partea vătămată, reţinându-se că apărările revizuientului în sensul că nu a trecut nici o dată cu maşina peste partea vătămată ci doar că a lovit-o când a trecut podeţul de la bar, sunt infirmate prin probele administrate în cauză, mal mult în cauză dovedindu-se că după ce s-au certat, revizuientul a rămas în autoturism şi după ce partea vătămată a ieşit din bar, a lovit-o prin surprindere în mod repetat cu maşina.

De asemenea, s-a mai reţinut că în cauză nu s-a dovedit nici faptul că anterior partea vătămată l-ar fi lovit cu capul pe revizuient, sau că aceasta ar fi încercat să-l lovească cu o bancă rabatabilă, motivându-se şi că, chiar dacă partea vătămată l-ar fi lovit prin geamul întredeschis al maşinii, această împrejurare nu a fost de natură să creeze revizuientului o emoţie sau o puternică tulburare, fiind eventual, doar un pretext pentru revizuient de a se răzbuna pe partea vătămată cu care era în relaţii de duşmănie.

în apel, revizuientul şi-a reiterat cererea de a se reţine în sarcina sa starea de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen., însă şi instanţa de control judiciar a motivat că în cauză nu s-a dovedit faptul că revizuientul a acţionat sub imperiul unei puternice provocări din partea părţii vătămate, reţinând că starea conflictuală veche dintre părţi nu îndeplineşte condiţiile stării de provocare, precum şi faptul că în cauză prin niclo probă nu s-a confirmat că anterior comiterii faptei, revizuientul ar fi fost lovit sau agresat de către partea vătămată, etc.

Cererea de revizuire formulată de revizuientul L.E. împotriva sentinţei prin care s-a dispus condamnarea sa este neîntemeiată, astfel că va fi respinsă, în baza art. 406 alin. 4 C. pr. pen., întrucât nu au fost evidenţiate fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi nu a fost învederat vreunul din motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute de lege [art. 394 alin. 1 lit. a)-e) C. pr. pen.], aspectele invocate de revizuient fiind analizate de instanţa de fond şi de cea ierarhic superioară, în cadrul instrumentării dosarului în căile de atac.

Se reţine că probaţiunea administrată pe întreg parcursul procesului penal este completă, de natură a conduce, fără echivoc la o justă soluţionare a cauzei.

Iniţial revizuientul a propus în apărarea sa audierea martorilor T.V. şi L.S., cel din urmă martor necunoscând aspecte concludente pentru soluţionarea cauzei.

Modul şi condiţiile în care a fost săvârşită fapta pentru care s-a dispus condamnarea revizuientului s-au clarificat în dosarul de condamnare în urma coroborării tuturor probelor ce s-au administrat.

Efectuarea reconstituirii s-ar impune doar dacă, aşa cum precizează art. 130 C. pr. pen., organul de urmărire penală sau instanţa de judecată găseşte că această

probă este necesară pentru verificarea şi precizarea unor date referitoare la condiţiile şi modalitatea în care s-a săvârşit fapta, ori aspectele care se tind a se verifica prin proba solicitată au fost deja clarificate în cauză.

Din probele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că martorul A.E. ar fi asistat la comiterea faptei sau că acesta ar cunoaşte aspecte sau împrejurări esenţiale în cauză, motiv pentru care se apreciază că audierea acestuia nu se impune.

în ce priveşte solicitarea revizulentului de a se reaudia martorul T.V., se apreciază că nici aceasta nu se impune, deoarece, potrivit declaraţiei sale, rezultă că acesta a asistat doar în parte la fapta comisă de către revizuient, respectiv atunci când, ieşind din local, ulterior afirmaţiilor făcute de barmană legate de faptul că „L.E. a dat cu maşina în S.D.” a văzut-o pe partea vătămată căzută şi pe revizuient trecând cu autoturismul peste ea, observând că revizuientul a făcut o manevră similară, dar nu a reuşit să treacă cu maşina, din nou, peste partea vătămată pentru că autoturismul a patinat şi a ajuns în şanţ.

Martorii audiaţi pe parcursul întregului proces: P.V., S.C., S.P. şi C.P. au făcut declaraţii constante, declaraţii care se coroborează cu celelalte probe administrate, inclusiv cu declaraţiile părţii vătămate, neexistând vreun indiciu în sensul că aceştia ar fi declarat mincinos sau că nu ar fi declarat tot ce ştiau în cauză, din acest motiv reaudierea acestora fiind inutilă.

Se apreciază totodată că nu se Impune nici efectuarea unei expertize medico-legale asupra părţii vătămate, în cauză o astfel de expertiză efectuându-se, aceasta concluzionând cu certitudine, neechivoc şi neîndoielnic cu privire la leziunile părţii vătămate şl modalitatea în care acestea s-au produs. Mal mult, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că fapta care a condus la condamnarea revizuientului a avut loc la

21.10.2006, leziunile suferite de aceasta fiind, mai mult ca sigur, vindecate la această dată, raportându-ne la concluziile expertizei medico-legale.

Nu este de neglijat nici împrejurarea că revizuientul nu a mai uzat de calea de atac a recursului împotriva sentinţei prin care s-a dispus condamnarea sa.

Raportat la soluţia dată în cauză, în temeiul disp. art. 192 alin. 2 C. pr. pen. s-a dispus obligarea revizulentului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 210 lei, cheltuieli care includ şi plata onorariului pentru apărătorul din oficiu, avocat M.V., în cuantum de 200 lei, cheltuieli care au fost suportate din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, în temeiul disp. art. 189 C. pr. pen. (judecător Berbecariu Daniella).

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Revizuire. Motive