Lipsa inculpatului de la judecată. Necitirea rechizitoriului.
| Comentarii |
|
Consecinţe
- Cod penal: art. 37 lit. b)
- O.U.G. nr. 195/2002: art. 86 alin. 1
Scopul citirii actului de sesizare este cel de a aduce la cunoştinţa inculpatului, şi nu a altei persoane, învinuirea ce i se aduce, precum şi drepturile pe care le are în cadrul procesului penal, apărătorul său fiind obligat, în virtutea statutului său, şi a obligaţiilor sale faţă de clientul său, să ia cunoştinţă, prin studiul actelor dosarului, despre învinuire şi probele pe care aceasta se sprijină.
(Secţia penală, decizia nr. 97/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 90 din 20 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Beclean a fost condamnat inculpatul T.Z.L.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unul autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 aprobată cu modificări prin Legea nr. 49/2006, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi uz de fals, prev. de art. 291 C. penal, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a constatat că cele două Infracţiuni au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen., motiv pentru care în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea,de 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. S-a anulat actul fals, respectiv permisul de conducere având seria CC nr. 561087 şi purtând numele de „G.Z.L.A.”.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul.
Apelul declarat este nefondat.
Astfel, susţinerea inculpatului că instanţa de fond nu a fost legal sesizată, întrucât nu s-a dat citire rechizitoriului, pentru a se verifica eventualele vicii ale acestuia este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, necitirea actului de sesizare, în absenţa inculpatului, nu face parte din încălcările care atrag nulitatea prev. de art. 197 alin. 2 C. pr. pen.
Pe de altă parte, disp. art. 322 C. pr. pen. prevăd, la începerea cercetării judecătoreşti, că preşedintele dispune ca grefierul să dea citire sau să facă o prezentare succintă a actului de sesizare a Instanţei, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce. Totodată, înştiinţează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şl împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, celorlalte părţi, martorilor, experţilor, şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar, din analiza acestui text rezultând că scopul citirii actului de sesizare este cel de a-i aduce la cunoştinţa inculpatului, şi nu a altei persoane, învinuirea ce i se aduce, precum şl drepturile pe care le are în cadrul procesului penal, apărătorul său fiind obligat, în virtutea statutului său, şi a obligaţiilor sale faţă de clientul său, să ia cunoştinţă prin studiul actelor dosarului, despre învinuire şi probele pe care aceasta se sprijină.
în ceea ce priveşte critica adusă hotărârii primei instanţe, potrivit căreia cauza s-a judecat de către instanţă în lipsa inculpatului, care se afla, începând cu data de 4.02.2008, în stare de arest, în baza încheierii penale nr.4/4.02.3008 emisă de Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr. 111/33/2008, şi care, în consecinţă, a fost şi în situaţia de a nu putea anunţa despre imposibilitatea de a se prezenta în prezenta cauză judecată la Judecătoria Beclean, având în vedere că prin Sentinţa penală nr. 5/7.02.2008 a fost predat autorităţilor judiciare din Ungaria, procesul penal desfă-şurându-se în lipsa inculpatului, arestat în altă cauză, fără a şti de învinuirea/acuzarea adusă şi fără a-şi putea formula apărarea-şi aceasta este neîntemeiată.
Astfel, analizându-se actele şi lucrările dosarului primei instanţe, se poate observa faptul că inculpatului i-a fost desemnat apărător din oficiu încă de la primul termen de judecată, şi a fost citat cu mandat de aducere, din scriptul depus de către organele de poliţie ale corn.Urlu rezultând că acesta este arestat în Ungaria. Ca atare, inculpatul a fost citat prin publicitate, iar instanţa a dispus efectuarea de cercetări pentru a se afla care este locul de detenţie al inculpatului, din adresa nr. 1741089/BA/26.06.2008 emisă de Biroul Naţional Interpol, rezultând că inculpatul a fost eliberat din Arestul Poliţiei maghiare la data de 29.04.2008, nefiind deţinute date cu privire la locul unde s-ar putea afla în prezent această persoană.
De asemenea, ca urmare a demersurilor oficiale dispuse de instanţă, s-au efectuat verificări pentru a se afla dacă Inculpatul se află încarcerat într-unul din locurile de detenţie din ţară, din adresa nr. 227042/DSDRP/1.07.2008 emisă de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, rezultând că acesta nu se află în niciuna din unităţile subordonate.
Apoi s-a dispus, către organele de poliţie, efectuarea de cercetări, pentru a se identifica locul unde se află inculpatul, din adresa nr. 103809/15.10.2008 emisă rezultând faptul că în urmă cu o săptămână, inculpatul părăsise ţara, fără a se putea afla destinaţia precisă a acestuia, aspecte relatate de tatăl său.
Prin urmare, dat fiind faptul că şl cu această ocazie, cât şi cu ocazia executării mandatului de aducere, organele de poliţie au comunicat dispoziţiile instanţei tatălui inculpatului, este cert că acesta a comunicat fiului său faptul că a fost căutat pentru a fi prezentat la procesul penal, iar procedura de citare a fost efectuată de către instanţă cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că în niciun caz nu se poate afirma faptul că l-ar fi fost încălcat dreptul la apărare inculpatului, ci că acesta s-a sustras judecăţii.
Un argument în plus în acest sens este faptul că, la termenul pentru care s-a depus adresa organelor de poliţie menţionată, inculpatul a angajat un apărător ales, care, în virtutea contractului cu clientul său, trebuia să ia contact cu acesta, Şi chiar dacă s-ar susţine varianta potrivit căreia tatăl inculpatului l-ar fi angajat pe apărătorul respectiv, este puţin credibil ca tatăl să nu-i fi comunicat fiului său faptul grav că este trimis în judecată, fiind un proces penal în desfăşurare, în care are calitatea de inculpat.
Cât priveşte lipsa de apărare a inculpatului privită prin prisma desemnării unui apărător din oficiu la termenul de judecată din data de 20.11.2008, când s-a soluţionat cauza, şi necesitatea sancţionării apărătorului ales absent, de asemenea ceste susţineri sunt neîntemeiate. în acest sens, este de remarcat faptul că la termenul de judecată din data de 16.10.2008, s-a dispus, în prezenţa acestuia, citarea inculpatului cu mandat de aducere şi prin publicitate, la termenul de judecată următor apărătorul a lipsit, în virtutea cererii de amânare formulată, neprobată, şi respinsă de instanţă, desemnându-se un apărător din oficiu, care a pus concluzii în apărarea inculpatului, nefiind dovedită prestarea unei apărări insuficiente de către acesta.
S-a dispus amânarea pronunţării hotărârii judecătoreşti, pentru a se da posibilitatea apărătorului ales să depună concluzii scrise, sancţionarea apărătorului ales şi sesizarea Baroului nefiind o obligaţie instituită de lege pentru instanţă, mai ales că, în ciuda prevederii acestora de către Codul de procedură penală, exista posibilitatea ca acestea să nu îşi atingă scopul.
De altminteri, cu ocazia instrumentării cauzei în apel, inculpatul s-a prezentat în faţa instanţei, i-a fost luată declaraţie, şl s-au administrat probe în apărare, astfel că s-au respectat dispoziţiile procedural penale şi au fost întrunite exigenţele privind exercitarea dreptului la apărare, precum şi cele privind desfăşurarea procesului penal într-un termen rezonabil, prevăzute de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Cât priveşte aspectele de fond ale cauzei, tribunalul, analizând hotărârea primei instanţe prin prisma motivelor de apel Invocate şi examinând potrivit disp. art. 371 alin.
2 C. pr. pen. întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată că în baza materialului probator administrat, instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt, a dat încadrări juridice corespunzătoare faptelor deduse judecăţii, a aplicat pedepse legale şi just individualizate, în concordanţă cu gradul de pericol social al faptelor judecate dar şi cu persoana inculpatului.
Cât priveşte faptul că în motivarea hotărârii judecătoreşti s-a consemnat faptul că data săvârşirii faptelor este 3.10.2007, este evident că această menţiune a fost efectuată dintr-o eroare, data săvârşirii faptelor fiind cea de 13.07.2007, la data de 3.10.2007 organele de poliţie Beclean sesizându-se din oficiu cu privire la comiterea, de către inculpat, a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, data săvârşirii faptei, cea de 13.07.2007, rezultând din întreg materialul probator administrat în cauză.
Apărările inculpatului, în sensul că poseda un permis de conducere emis de autorităţile ungare, pe care l-ar fi obţinut fără a absolvi vreun examen, permisul fiindu-l înmânat de un poliţist neidentificat, contra unei sume de bani, sunt neîntemeiate, nefiind dovedite, întrucât, din cercetările efectuate, permisul de conducere prezentat de acesta era emis pe numele unei alte persoane, şl anume cetăţeanul maghiar G.J., nici autorităţile române, nici cele maghiare neemiţând vreodată vreun permis de conducere pe numele inculpatului.
Pe de altă parte, Indiferent de obţinerea ulterioară a unui permis de conducere sau de faptul că Inculpatul a urmat cursuri pentru obţinerea acestui act, din probele administrate în cauză rezultă cert faptul că, la data de 13.07.2007, acesta a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere, făcându-se vinovat de comiterea acestei infracţiuni, astfel că prima instanţă, luând în considerare şi persoana inculpatului-recidivist postexecutoriu, raportat la pedeapsa de 1 an şi 25 zile de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 372/2006 a Judecătoriei Balş, din executarea căreia s-a liberat la termen la data de 09.08.2006, i-a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă de 1 an şl 6 luni închisoare, cu aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b)
C. pen., totodată dispunându-se anularea actului fals - folosit de către inculpat -respectiv a permisului de conducere având seria CC nr. 561087 şi purtând numele de „G.Z.L.A.”.
în consecinţă, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. pr. pen., va fi respins ca nefondat apelul formulat de apelantul T.Z.L.A. împotriva sentinţei penale nr. 90/20.11.2008 a Judecătoriei Beclean în dosarul penal nr. 253/186/2008 (judecător Găurean Adina).
