Soluţionarea acţiunii civile în procesul penal. Disjungere
| Comentarii |
|
Este corectă maniera în care a procedat prima instanţă, de disjungere atât a acţiunii penale, cât şi a acţiunii civile exercitate faţă de un inculpat şi continuare a judecăţii faţă de celălalt inculpat, nefiind necesar ca disjungerea să opereze în latura civilă a pricinii faţă de ambii inculpaţi.
Secţia penală, Decizia nr. 799 din 7 decembrie 2011
Prin sentința penală nr. 766/22.06.2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen, art. 3201C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul K.G.S., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii, 12.04.2011, și s-a constatat că inculpatul este arestat într-o altă cauză.
în baza art. 71 C.pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile B.P. 602 lei și părții civile B.I.I. 742,5 lei despăgubiri civile.
în baza art. 191 alin. (2) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul K.G.S. să plătească statului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a disjuns cauza privind pe inculpatul B.C.
Pentru a adopta această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, din data de 17.01.2011, au fost trimiși în judecată inculpații K.G.S., arestați în altă cauză, pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), e), i) C.pen., săvârșită în condițiile art. 41 alin. (2) C.pen., și B.C., pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), e), i) C.pen., săvârșită în condițiile art. 41 alin. (2) C.pen.
în considerentele actului de sesizare, în fapt, s-a arătat că, la data de 11.04.2010, un echipaj de poliție din cadrul Poliției Miercurea Ciuc i-a prins în flagrant pe inculpații K.G.S. și B.C. în timp ce sustrăgeau motorină din rezervoarele autocamioanelor parcate pe strada Harghita, platoul CFR din Miercurea Ciuc.
Echipajul de poliție a reușit să-l rețină pe inculpatul K.G.S., inculpatul B.C. fugind de la fața locului.
La fața locului a fost identificat un autoturism marca B. proprietatea inculpatului K.G.S., în care inculpatul a încărcat butoaie plină de motorină.
Părțile vătămate B.P. și B.I.I. s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul K.G.S. în fața instanței a recunoscut comiterea infracțiunii, declarând că se prevalează de prevederile art. 3201C.proc.pen.
Inculpatul B.C. a declarat că nu recunoaște comiterea infracțiunii.
Având în vedere poziția procesuală a celor doi inculpați, în vederea soluționării cu celeritate a cauzei ca urmare a invocării dispozițiilor art. 3201C.proc.pen. de către inculpatul K.G.S., instanța a disjuns cauza și a dispus continuarea judecării cauzei față de inculpatul B.C.
în urma disjungerii cauzei în privința inculpatului K.G.S., din probele administrate în cursul urmăririi penale instanța a reținut, în fapt, următoarele:
în cauză a fost efectuată o cercetare la fața locului în care s-a consemnat modul comiterii infracțiunii și din care a rezultat că activitatea inculpaților a vizat două autocamioane aparținând părților vătămate B.P. și B.I.I.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii.
Din modul identic de operare, intervalul de timp scurt între cele două acte materiale, a rezultat că inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Din coroborarea probelor mai sus descrise a rezultat fără dubiu că inculpatul s-a făcut vinovat de comiterea infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
în drept, fapta inculpatului, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale unei infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), e), i) C.pen. săvârșită în condițiile art. 41 alin. (2) C.pen.
în privința pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum și prevederile art. 3201alin. (7) C.proc.pen., instanța a constatat următoarele:
Inculpatul la data comiterii faptei nu avea antecedente penale, însă din cazierul judiciar a rezultat că este învinuit în mai multe cauze.
Instanța a reținut valoarea considerabilă a prejudiciului.
Instanța a mai reținut că infracțiunea prezenta un pericol social sporit, având în vedere modalitatea comiterii ei.
Aceste împrejurări, alături de circumstanțele personale ale inculpatului, au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului și felului pedepsei, prin închisoare, cu executare în regim de detenție.
întrucât părțile vătămate B.P. și B.I.I. s-au constituit părți civile conform art. 14 C.proc.pen., instanța, în temeiul art. 346 C.proc.pen., s-a pronunțat și asupra acțiunii civile.
Având în vedere natura infracțiunii de furt calificat, infracțiune condiționată de existența unui prejudiciu, aceasta nu poate fi disjunsă de latura penală, instanța reținând că inculpatul a recunoscut valoarea prejudiciului și a fost de acord cu achitarea acestuia.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinței penale descris mai sus, atât asupra laturii penale, cât și a laturii civile.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 3853alin. (1) C.pen., a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei.
în motivarea recursului parchetul arată că instanța de fond în mod greșit a desființat obligația solidară a inculpaților privind despăgubirea părților civile, dispunând obligarea inculpatului K.G.S. la plata întregului prejudiciu cauzat.
în motivarea orală a recursului procurorul a solicitat disjungerea cauzei cu privire la latura civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs și din oficiu, în conformitate cu art. 3856alin. (3) C.pen., Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților K.G.S. și B.C. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, respectiv furt calificat.
Inculpatul K.G.S. a recunoscut comiterea infracțiunii, fiind judecat după procedura simplificată prevăzută de art. 3201C.proc.pen., însă inculpatul B.C. nu a dorit că uzeze de aceeași procedură. în aceste condiții, în mod corect instanța de fond a disjuns cauza cu privire la inculpatul B.C., întrucât acesta trebuie judecat după procedura obișnuită, ce presupune readministrarea întregului probatoriu din cursul urmăririi penale, având în vedere că acest inculpat a fost plecat din țară și nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală de către procuror, ceea ce presupune desfășurarea judecății pe o perioadă mare de timp.
Prima instanță, dispunând condamnarea inculpatului K.G.S., în mod corect l-a obligat pe acesta la plata tuturor despăgubirilor cauzate părților civile.
în cazul în care și inculpatul B.C. va fi găsit vinovat și condamnat, este necesar ca și acesta să fie obligat la plata întregii sume de bani în favoarea părților civile, fiind vorba de o chestiune ce ține de executarea silită (dacă aceștia nu achită prejudiciul de bunăvoie).
Prin urmare, nu se impune admiterea recursului și casarea hotărârii sub aspectul laturii civile, instanța de fond procedând în mod corect când a obligat inculpatul K.G.S. la plata întregului prejudiciu cauzat părților civile, efectele solidarității obligației nefiind afectate în niciun fel în acest caz.
Față de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., a respins ca nefondat recursul parchetului.
