Trimitere în judecată fără punerea în mişcare a acţiunii penale - nulitate absolută - nelegala sesizare a instanţei. Incompatibilitatea procurorului după restituirea cauzei în vederea refacerii urmăririi penale
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 425/1998 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus, în baza art. 300 alin. (2) CPP, restituirea dosarului la parchet pentru refacerea rechizitoriului cu respectarea dispoziţiilor art. 200 CPP, art. 49 alin. (4) CPP şi art. 263 CPP.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, arătând că susţinerea primei instanţe, în sensul că trimiterea în judecată a inculpatei pentru o infracţiune pentru care nu fusese pusă în mişcare acţiunea penală este inexactă, deoarece organele de cercetare penală au propus extinderea cercetărilor şi pentru infracţiunea respectivă, iar procurorul a pus în mişcare acţiunea penală.
Cu privire la incompatibilitatea prevăzută de art. 49 alin. (4) CPP, s-a susţinut că procurorul a acţionat ca un organ de supraveghere a urmăririi penale, iar concluzia sa de trimitere în judecată nu rezultă din evaluarea propriilor acte de cercetare efectuate în cauză, ci a actelor efectuate de alte persoane, prin urmare nu este aplicabil cazul de incompatibilitate invocat.
Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul parchetului ca nefondat, cu următoarea motivare:
Referitor la prima susţinere, aceasta este nefondată, deoarece, în mod evident, în cauză nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, în condiţiile art. 235 sau 262 pct. 1 lit. a) CPP, şi nici nu au fost extinse cercetările în conformitate cu dispoziţiile art. 238 CPP faţă de inculpată, pentru infracţiunea analizată; în atare situaţie, ea nu are calitatea de inculpată, pentru această infracţiune neputând fi trasă la răspundere penală.
De altfel, critica parchetului porneşte de la o concepţie fundamental greşită, întrucât s-a susţinut că şi în ipoteza în care instanţa ar fi constatat că nu este sesizată legal şi cu această infracţiune, ea avea obligaţia să se pronunţe şi asupra ei, deoarece este sesizată cu fapta şi nu cu încadrarea juridică.
De fapt, în speţă nu este vorba de o încadrare greşită sau nereţinerea unei infracţiuni în cadrul încadrării, situaţie în care, într-adevăr, instanţa fiind sesizată in rem trebuia să se pronunţe şi cu privire la încadrarea respectivă şi de altfel cu privire la toate infracţiunile ce rezultau din situaţia de fapt, ci este vorba de nelegală sesizare.
In această situaţie, instanţa nu se putea pronunţa în alt mod decât s-a pronunţat, deoarece, potrivit art. 197 alin. (2) CPP, nelegala sesizare a instanţei atrage nulitatea absolută a actului; potrivit alin. (3), ea nu poate fi înlăturată în niciun mod, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 300 alin. (2) CPP, când se constată că sesizarea nu a fost făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare.
Este neîntemeiat şi cel de-al doilea argument al parchetului, deoarece procurorul care a dispus pentru a doua oară trimiterea în judecată a inculpaţilor, în urma primei restituiri a cauzei, a efectuat personal, cu ocazia primelor cercetări, deci anterior restituirii, acte de urmărire penală.
Cu alte cuvinte, procurorul semnatar al rechizitoriului a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 49 alin. (4) CPP, unde se arată că persoana care a efectuat acte de urmărire penală este incompatibilă să procedeze la completarea sau refacerea acesteia când completarea sau refacerea este dispusă de instanţă.
Or, prin sentinţa penală nr. 4/15.01.1998, Tribunalul a dispus restituirea dosarului pentru refacerea urmăririi penale efectuate de procurorul care a semnat rechizitoriul emis după refacerea urmăririi penale dispusă de tribunal.
C.A. Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 1260/1999
Notă: I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 3013/05.06.2007, în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale a fost dispusă, prin delegare, cu încălcarea prevederilor art. 135, raportat la art. 132 CPP, de către un procuror care nu îndeplineşte condiţiile de vechime prevăzute de lege pentru a funcţiona în cadrul parchetului care a dispus delegarea şi
acelaşi procuror a supravegheat efectuarea urmăririi penale şi a întocmit rechizitoriul, dispunând trimiterea în judecată, soluţia care se impune este constatarea nelegalei sesizări a instanţei şi restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
