Trimitere în judecată fără menţiunea punerii în mişcare a acţiunii penale. Eroare materială. Lipsa unei vătămări - legala sesizare a instantei
| Comentarii |
|
Cu privire la lipsa din dispozitivul rechizitoriului a menţiunii punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat pentru una din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată (pentru restul infracţiunilor fiind pusă n mişcare acţiunea penală în cursul urmăririi penale), instanţa a reţinut următoarele:
a) pe de o parte, potrivit art. 262 CPP, dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau inculpat şi că acesta răspunde penal, dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată sau dă ordonanţă prin care clasează, scoate de sub urmărire penală sau încetează urmărirea penală potrivit art. 11, dispoziţia de netrimitere în judecată putând fi expusă şi în actul de sesizare a instanţei, aşa cum reiese din art. 263 alin. (4) CPP.
b) pe de altă parte, expozitivul rechizitoriului prefigurează dispozitivul acestuia şi în mod firesc, procurorul, întemeind rechizitoriul, arată în partea expozitivă care sunt probele în învinuire, urmând ca dispozitivul să concretizeze manifestarea voinţei procurorului de a dispune trimiterea în judecată.
In cauză s-a reţinut că rezultă în mod evident voinţa procurorului de a dispune punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat şi pentru infracţiunea pentru care în faza de urmărire penală nu s-a făcut acest lucru, voinţă care rezultă din faptul că în partea expozitivă a rechizitoriului, analizând situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, se face referire în mod expres la modul şi momentul în care ar fi fost comise toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, indicând mijloacele de probă pe care se întemeiază învinuirea, iar prin dispozitiv inculpatul este trimis în judecată inclusiv pentru această infracţiune, ceea ce lipseşte fiind menţiunea expresă privind punerea în mişcare a acţiunii penale.
Manifestarea evidentă de voinţă reiese totodată din faptul că în faza de urmărire penală, după ce s-a extins cercetarea penală cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni, procurorul nu a dispus scoaterea de sub urmărire penală cu privire la aceasta prin nicio ordonanţă sau prin actul de sesizare a instanţei, rezultând per a contrario, precum şi din conţinutul rechizitoriului (analizat în temeiul art. 263 raportat şi art. 262 CPP), intenţia evidentă a procurorului de a pune în mişcare acţiunea penală, intenţie pe care şi-a manifestat-o ulterior în mod expres şi prin proce-sul-verbal de îndreptare a erorii materiale, privind „punerea în mişcare a acţiunii penale”.
Deşi procedura judiciară penală este supusă unui formalism accentuat tocmai pentru protejarea deplină a drepturilor părţilor, instanţa a reţinut că lipsa acestei menţiuni din actul de sesizare nu a adus în niciun fel atingere drepturilor inculpatului, având în vedere: modul în care s-a efectuat urmărirea penală - toate învinuirile au fost aduse la cunoştinţa inculpatului în prezenţa apărătorilor aleşi; conţinutul rechizitoriului - în care se descriu în mod expres faptele şi încadrarea juridică a acestora, cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată; prevederile art. 263 CPP care, făcând referire în mod expres la conţinutul rechizitoriului, nu reţin obligativitatea menţionării punerii în mişcare a acţiunii penale (indiferent cum s-a derulat urmărirea penală, respectiv cu sau fară punerea în mişcare a acţiunii penale); jurisprudenţa Tribunalului Suprem, s. pen., care prin decizia nr. 1175/1972, Repertoriu 1969-1975, p. 348, a statuat că în cazurile în care rechizitoriul are o dublă funcţionalitate, act de sesizare şi de inculpare, în situaţia în care sunt întrunite condiţiile pentru trimiterea în judecată şi acţiunea nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, nu are niciun fel de relevanţă, referitor la legala sesizare a instanţei, dacă în rechizitoriu nu se face menţiunea cu privire la punerea în mişcare a acţiunii penale, întrucât din dispoziţiile art. 262 pct. 1 lit. a), care prevăd posibilitatea punerii în mişcare a acţiunii penale prin rechizitoriu, nu rezultă că o asemenea menţiune este obligatorie.
Jud. Constanţa, s. pen., înch. din 21.06.2010, dosar nr. 19553/212/2010, nepublicată
Notă. 1. în acelaşi sens în doctrină s-a arătat că lipsa din rechizitoriu a unei menţiuni exprese referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale (în speţă rechizitoriul purtând doar menţiunea că acţiunea penală „urmează” a fi pusă în mişcare) nu poate constitui o nulitate, această menţiune neputând fi considerată ca o dispoziţie referitoare la sesizarea instanţei. Instanţa trebuie să considere această lipsă, în cel mai rău caz, drept o eroare materială reparabilă în conformitate cu prevederile art. 195 CPP, când în actul de sesizare se face totuşi menţiune despre prevederile art. 262 pct. 1 lit. a) CPP, referitoare la dispoziţiile procurorului, atunci când acţiunea penală nu este pusă în mişcare anterior emiterii rechizitoriului.
