Urmărire penală. Efectuarea obligatorie de procuror. Cazuri urgente.
| Comentarii |
|
într-o cauză în care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu, de către procuror potrivit art. 209 alin. 3 C. proc. pen. efectuarea unor acte de cercetare ce nu suferă amânare (cum este cazul cercetării la faţa locului) de către organul de cercetare penală, în conformitate cu prevederile art. 213 C. proc. pen., nu atrage nulitatea absolută.
Secţia Penală, decizia nr. 740 din 23 martie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 36 din 5 iunie 1997 a Tribunalului Caraş Severin a fost condamnat inculpatul V. M. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută în art. 183 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174-176 lit. a din acelaşi cod.
S-a reţinut că în seara de 20 octombrie 1996, iritat de faptul că F.N.A., pe care îl angajase cioban la stâna sa se afla în stare de ebrietate şi nu scosese animalele la păşunat, incul
patul a început să-l lovească peste picioare şi torace cu o bâtă din lemn de corn, până ce aceasta s-a rupt şi, apoi, cu o coadă de târnăcop, după care l-a dus într-o încăpere a sălaşului unde l-a abandonat.
Revenind la sălaş a doua zi, inculpatul a constatat că victima decedase.
Curtea de Apel Timişoara, prin decizia penală nr. 209/A din 22 septembrie 1997, a respins apelurile declarate de procuror şi de inculpat.
împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, invocând, în baza art. 197 alin. 2 C. proc. pen. nulitatea absolută a urmăririi penale efectuate deoarece unele acte de cercetare au fost întocmite de organul de poliţie.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că, potrivit art. 209 alin. 3 din C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror şi în cazul infracţiunii prevăzute în art. 174-176 lit. a C. pen.
în cauză, însă, toate actele de urmărire penală au fost efectuate de procuror, cu excepţia procesului verbal de cercetare la faţa locului, semnat de către organul de cercetare penală. Chiar dacă unele acte de urmărire penală urgente, cum sunt constatarea la locul faptei, schiţe, fotografii, ar fi fost întocmite de aceste organe, ele rămân valabile şi atunci când se constată că fapta constituie infracţiunea de omor, la care competenţa de a efectua urmărirea penală revine, în mod obligatoriu, procurorului.
în această privinţă, este de observat că, potrivit art. 213 C. proc. pen., organele de cercetare sunt obligate să efectueze actele de cercetare penală ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză ce nu este de competenţa lor.
Cum, însă, în cauză, doar procesul-verbal de cercetare la faţa locului a fost semnat şi de organul de cercetare penală, pe lângă procuror, iar toate celelalte acte au fost întocmite numai de procuror (inclusiv dispoziţia de începere a urmăririi penale, consemnată la finele procesului verbal de cercetare la faţa locului), motivul de recurs invocat
de inculpat nu este fondat.
