Urmărirea penală. Competenţa exercitării supravegherii activităţii de cercetare penală.Consecinţele încălcării dispoziţiilor referitoare la această competenţă.
| Comentarii |
|
Exercitarea supravegherii activităţii de cercetare penală de către alt procuror decât cel căruia îi revine competenţa potriv art. 209 alin. 3 din Codul de procedură penală atrage, în conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin. 2 şi 3 C. proc. pen., nulitatea sesizării instanţei şi a celorlalte acte de procedură, impunându-se refacere acestora.
Secţia Penală, decizia nr. 1350 din 20 mai 1998.
Prin sentinţa penală nr. 467 din 26 noiembrie 1996 a Judecătoriei Moldova Nouă, au fost condamnaţi inculpaţii A.C., Z.M., B.I., P.M.St. şi B.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 68 alin. 1 lit. b din Legea nr. 56/1992.
S-a reţinut că, la data de 29 august 1996, inculpaţii, constituiţi în grup, au trecut fraudulos frontiera română, venind din Iugoslavia.
împotriva sentinţei, rămasă definitivă prin neatacare cu apel, s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se că au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la competenţa materială.
Rcursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 27 pct. 1 lit. d din Codul de procedură penală, tribunalului îi revine competenţa de a judeca în primă instanţă, între altele, şi infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, în cazurile în care minimul special al pedepsei este de 2 ani sau mai mare.
Or, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 lit. b din Legea nr. 56/1992, trecerea frauduloasă a frontierei de stat săvârşită de persoane constituite în grup se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, încât competent să judece această infracţiune este tribunalul.
Pe de altă parte, prin art. 209 alin. 3 din Codul de procedură penală se prevede că este competent să exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instaţă cauza.
Rezultă, astfel, că supravegherea activităţii de cercetare penală trebuia exercitată de procurorul de la parchetul de pe lângă tribunalul căruia îi revenea, competenţa de a judeca, în primă instanţă, această cauză, respectiv de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.
Cum, din actele dosarului reiese că supravegherea activităţii de cercetare penală a fost exercitată, în cauză, de un
procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, este evident că, potrivit art. 197 alin. 2 şi 3 C. proc. pen., atât sesizarea instanţei, cât şi toate celelalte acte de procedură îndeplinite sunt nule şi că această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi totodată, invocat în orice stare a procesului şi luându-se în considerare chiar din oficiu.
Ca urmare, recursul în anulare a fost admis şi, casându-se sentinţa, cauza a fost trimisă procurorului competent.
