Urmărire penală. Efectuarea urmăririipenale de procuror în cazul unei infracţiuni care nu este dintre cele prevăzute în art. 209 alin. 3 C. proc.pen.Confirmarea rechizitoriului de către procurorulierarhic superior.
| Comentarii |
|
Atunci când procurorul a efectuat urmărirea penală în cazul unei infracţiuni pentru care legea nu cere efectuarea urmăririi penale, în mod obligatoriu, de către procuror, rechizitoriul trebuie supus confirmării prim- procurorului sau, după caz, procurorului ierarhic superior potrivit art. 209 alin. 5 C. proc. pen., deoarece prevederile acestui text de lege nu fac distincţie între situaţiile în care urmărirea penală a fost efectuată de procuror în mod obligatoriu sau din proprie iniţiativă.
Secţia Penală, decizia nr. 524 din 26 februarie 1998.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: J.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 214 C. pen. şi de art. 289 alin. 1, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.; S.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991; P.I.O. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/ 1994 şi de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.; C A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.
12 din Legea nr. 87/1994 şi de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.; S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 214 C. pen. şi de art. 289 alin. 1 din acelaşi cod, iar a inculpatului I.C.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
S-a reţinut că, prin activităţile stabilite în sarcina lor, inculpaţii au determinat decapitalizarea unor unităţi de stat în favoarea unei unităţi private şi a unor persoane fizice, sustrăgându-se totodată de la plata impozitelor datorate bugetului de stat.
Prin sentinţa penală nr. 486 din 27 mai 1996 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, pentru refacerea urăririi penale, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 209 alin. ultim din Codul de procedură penală.
în motivarea soluţiei de restituire a cauzei, s-a învederat că rechizitoriul nu a fost confirmat de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 209 alin. ultim C. proc. pen., referitoare la sesizarea instanţei, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului respectiv, potrivit art. 197 alin. 2 C. proc. pen. Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins cererea de punere în libertate a inculpatului J.A.
împotriva acestei sentinţe, inculpatul J.A. a declarat recurs, susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. Totodată, invocând starea sănătăţii sale, a solicitat să fie pus în libertate.
Prin decizia penală nr. 12/R din 10 ianuarie 1997, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a admis recursul, a casat sentinţa cu privire la măsura arestării inculpatului J.A. şi a dispus punerea în libertate.
Procurorul general a declarat recurs în anulare, susţinând că infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată nu fac parte din cele prevăzute limitativ în art. 209 alin. 3 C. proc. pen., pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, astfel că rechizitoriul emis în cauză nu trebuia supus confirmării
primului procuror al parchetului. S-a mai invederat că această confirmare nu era necesară deoarece, în speţă, urmărirea penală a fost efectuată de către organele de poliţie, iar procurorul a exercitat supravegherea actelor de urmărire. Recursul în anulare nu este fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 209 alin. ultim C. proc. pen., atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim-procurorului parchetului, iar când urmărirea este făcută de acesta din urmă, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior.
în sistemul Codului de procedură penală, competenţa procurorului de a efectua urmărirea penală este generală, după cum rezultă implicit din dispoziţiile art. 209 alin. 3 din acest cod, prin care sunt prevăzute cazurile în care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror, ceea ce impune concluzia că în toate celelalte cazuri procurorul poate efectua urmărirea din proprie iniţiativă, precum şi în mod explicit din dispoziţiile art. 209 alin. 2 C. proc. pen., conform cărora procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le supravegheză.
Nefiind prevăzută prin art. 209 alin. 2 C. proc. pen. nici o limită în efectuarea de către procuror a actelor de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează, rezultă că procurorul poate efectua, în acele cauze, întreaga urmărire penală.
Or, în această ipoteză, chiar dacă fapta care a făcut obiectul urmăririi penale nu este cuprinsă în cazurile prevăzute la art. 209 alin. 3 C. proc. pen., rechizitoriul procurorului trebuie supus confirmării potrivit art. 209 alin. ultim C. proc. pen., sub sancţiunea nulităţii absolute prevăzute de art. 197 alin. 2 C. proc. pen. privind încălcările relative la sesizarea instanţei.
Este de observat că art. 209 alin. ultim C. proc. pen. nu face distincţie, în ceea ce priveşte confirmarea rechizitoriului, între situaţiile în care urmărirea penală a fost efectuată de procuror în mod obligatoriu şi cele în care s-a efectuat urmărirea penală din proprie iniţiativă.
în speţă, se constată că, după ce organele de
cercetare penală au efectuat acte premergătoare urmăririi penale, conform art. 224 C. proc. pen., cauza a fost preluată de procurorul care a dispus începerea urmăririi penale şi a efectuat toate celelalte acte de urmărire. Este evident, deci, că întreaga urmărire penală, de la cel dintâi act procesual care, potrivit art. 228 C. proc. pen., este începerea urmăririi penale şi până la ultimul act, constând în prezentarea materialului de urmărire penală, a fost efectuat de procuror.
în această situaţie, nerespectându-se dispoziţiile art. 209 alin. ultim C. proc. pen. privind confirmarea rechizitoriului de către prim procurorul parchetului, instanţa a dispus corect restituirea dosarului pentru refacerea urmăririi penale în sensul art. 300 alin. 2 din acelaşi cod.
în consecinţă, recursul în anulare a fost respins.
