Urmărirea penală. Competenţa efectuării acesteia în cazul infracţiuniideultraj prevăzută de art. 239 alin. 1 c. pen. Consecinţele încălcării de către procuror siinstanţă a dispoziţiilor referitoarela competenta materiala.
| Comentarii |
|
în cazul infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 1 C. pen., competenţa materială de a judeca revine tribunalului, iar urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procurorul din cadrul parchetului de pe lângă această instanţă. Nerespectarea sub acest aspect, de către instanţă şi procuror, a dispoziţiilor privind competenţa materială, atrage nulitatea absolută a actelor efectuate.
Secţia Penală, decizia nr. 1500 din 2 iunie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 195 din 28 martie 1997, Judecătoria Sighişoara a condamnat pe inculpatul M.l. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 2 şi 3 C.pen.
S-a reţinut că în ziua de 24 noiembrie 1996, aflându- se în stare de ebrietate, inculpatul a exercitat violenţe împotriva poliţistului B. M., care intervenise pentru restabilirea ordinii.
împotriva sentinţei, rămasă definitivă prin neatacare cu
apel, s-a declarat recurs în anulare, susţinându-se că, atât în timpul efectuării urmăririi penale, cât şi cu ocazia judecăţii, nu au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la competenţa materială.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 27 pct. 1 lit. a din Codul de procedură penală, tribunalului îi revine competenţa de a judeca, în primă instanţă, şi infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 3 C. pen.
Pe de altă parte, prin art. 209 alin. 3 C. proc. pen. se prevede că urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror în cazul tuturor infracţiunilor de ultraj prevăzute în art. 239 C. pen., iar în conformitate cu art. 209 alin. 4 C. proc. pen, competenţa de a efectua urmărirea penală pentru aceste infracţiuni revine procurorului de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza.
Din coroborarea acestor dispoziţii ale legii rezultă că, în cauză, urmărirea penală trebuia efectuată, în mod obligatoriu, de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, iar nu de către un procuror din Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, aşa cum s-a procedat.
în atare situaţie, faţă de prevederile din art. 197 alin. 2 şi 3 C. proc. pen., potrivit cărora dispoziţiile relative la competenţa după materie sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii care nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului şi chiar luându-se în considerare din oficiu, se impune a se constata că atât urmărirea penală, cât şi judecata au avut loc cu vădita încălcare a legii, iar actele de procedură efectuate sunt lovite de nulitate absolută.
Ca urmare, recursul în anulare a fost admis şi, casându-se sentinţa, cauza a fost trimisă procurorului competent să efectueze urmărirea penală.
