Uz de fals. Fals material în înscrisuri sub semnătură privată. Achitare. Instigare la fals material. Lipsa gradului de pericol social. încadrare juridică
| Comentarii |
|
Infracţiunea de uz de fals poate fi sancţionată distinct şi necondiţionat de infracţiunea de fals, doar în situaţia în care intervin cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei ori a răspunderii penale pentru făptuitorul falsului (eroare de fapt, minoritate, prescripţie).
Decizia penală nr. 51 din 13 mai 2009
Prin sentinţa penală nr. 51 din 13.05.2009 a Curţii de Apel Iaşi, s-a dispus: condamnarea inculpatului R.V., cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute şi pedepsite de art. 61 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare; în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.; în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., în referire la art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul R.V. pentm săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; în baza art. 18 alin. (3) cu referire la art. 91 lit. c) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei; condamnarea inculpatului M.G.C., cunoscut cu antecedente penale, la pedepsele de: 2 ani şi 6 luni închisoare pentm săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute şi pedepsite de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 3 ani închisoare pentm săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; în baza dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani închisoare; în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.; în baza dispoziţiilor art. 11 pct. I lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
A fost condamnat inculpatul P.O.C. pentm săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. cu referire la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare; în baza dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen. cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de 1.700 lei de la inculpatul P.O.C., sumă ce a constituit obiectul infracţiunii; în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen.; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) în referire la art. 181 C. pen., inculpatul P.O.C. a fost achitat pentm instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; în baza dispoziţiilor art. 181 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., inculpatului i s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei; în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., inculpatul P.O.C. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute şi pedepsite de art. 288 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Realizând o administrare probatorie nemijlocită şi contradictorie, examinând şi apreciind probele în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., fară a le fixa vreo valoare înainte stabilită, evaluându-le corespunzător, curtea de apel a reţinut următoarele:
La data de 19.03.2006, procurorul D.N.A. a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului R.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi faţă de inculpatul P.O.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 257 C. pen. cu referire la art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 264 C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.
Prin ordonanţa procurorului D.N.A. din 23.03.2006, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de: P.O.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 C. pen. cu referire la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi de instigare la fals în declaraţii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru această infracţiune); M.G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 26 raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 şi art. 291
C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (pentru această infracţiune s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală prin rechizitoriu).
Referitor la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.V. [infracţiunea de trafic de influenţă constând în promisiunea şi apoi darea sumei de 17.000.000 ROL prin depunerea în contul bancar al inculpatului P.O.C. pentru ca acesta să intervină la lucrători ai direcţiei poliţiei rutiere în vederea reducerii unei sancţiuni contravenţionale şi infracţiunea de a utiliza documentele falsificate de reprezentanţii SC T.S.A. SRL (I.F. şi L.D.)], pentru a dovedi îndeplinirea condiţiilor legale pentru a beneficia de reducere, s-au conturat probator următoarele aspecte de fapt şi drept:
I. Faţă de învinuiţii I.F. şi L.D. s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea faţă de aceştia a sancţiunii administrative prevăzute de art. 91 lit. c) C. pen.
înscrisurile sub semnătură privată pe care s-a constituit învinuirea inculpatului R.V. sub forma uzului de fals au fost reprezentate de: adeverinţa nr. 149/09.08.2005, chitanţa 757/01.08.2005, tabelul cu evidenţa efectuării orelor de curs şi anexa la fişa de examinare - acte reţinute a fi întocmite de
I.F. (la instigarea inculpatului P.) şi L.D.
Instanţa de judecată nu a putut da curs aprecierii probatorii a acestor înscrisuri, precum şi a celorlalte acte referitoare doar la obţinerea acestor înscrisuri (declaraţii de martori, declaraţiile învinuiţilor R. şi P., relaţii ce demonstrează că inculpatul R. nu se afla în ţară în perioada pentm care s-au întocmit actele de efectuare a cursului de siguranţă rutieră), întrucât procurorul a constatat prin rechizitoriu că fapta săvârşită de învinuiţii I.F. şi L.D. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni - exercitarea acţiunii penale fiind împiedicată, deci nu poate exista un temei al antrenării răspunderii penale [conform dispoziţiilor art. 17 alin. (2) C. pen.].
Existenţa infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. sub forma folosirii unui înscris material sub semnătură privată, în vederea producerii de consecinţe juridice (respectiv, a adeverinţei nr. 149/09.08.2005 emise de SC T.S.A. SRL ce a atestat efectuarea cursului de siguranţă rutieră) de către inculpatul R.V., este condiţionată de existenţa şi sancţionarea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 C. pen.
în speţă, nu s-a reţinut existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi nu s-a sancţionat - „fapta” de falsificare a respectivului înscris a fost considerată a nu prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni; deci „fapta” săvârşită de I.F. (cea care a întocmit înscrisul respectiv, adeverinţa producătoare de consecinţe juridice) nu a fost considerată „infracţiune” în înţelesul dispoziţiilor art. 17 C. pen. raportat Ia art. 181
C. pen.
Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. - uzul de fals - a fost calificată de legiuitor ca o faptă subsecventă derivată şi corelativă în raport cu infracţiunea propriu-zisă de fals prevăzută de art. 290 C. pen., iar existenţa/săvârşirea „uzului de fals” presupune existenţa unui înscris material sub semnătură privată „fals”.
Infracţiunea de uz de fals poate fi sancţionată distinct şi necondiţionat de sancţionarea „falsului” doar în situaţia în care intervin cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei sau al răspunderii penale pentru făptuitorul falsului (eroare de fapt, minoritate, prescripţie ş.a.), or, în speţă nu au intervenit asemenea cauze.
Ca o consecinţă, răspunderea penală legală şi directă nu poate fi atrasă faţă de inculpatul R.V. pentm infracţiunea de „uz de fals” prevăzută de art. 291 C. pen. - drept pentru care instanţa urmează a reţine incidente dispoziţiile art. 181 C. pen. (respectiv că fapta pentru care a fost cercetat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni) şi a dispune achitarea acestuia în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
în baza art. 181 alin. (3) C. pen., urmează a se dispune aplicarea sancţiunii administrative a amenzii prevăzute de art. 91 alin. (3) C. pen. în cuantum maxim.
11. Faţă de infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, analiza şi evaluarea probatorie, aprecierea în conformitate cu dispoziţiile art. 63 C. pen. a concretizat existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspectul că persoana căreia i s-a promis bani şi dat bani să aibă (trebuie) influenţă asupra unui funcţionar pentru a-1 determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Referitor la calitatea acelei persoane - actele de la dosar—, respectiv fişa postului inspectorului de poliţie - inculpatul P.O.C., demonstrează neechivoc, că acesta avea influenţă asupra funcţionarilor - lucrătorilor poliţiei rutiere.
Astfel, infracţiunea de cumpărare de influenţă - reţinută în sarcina inculpatului R.V. prin actul de inculpare, respectiv cea prevăzută în Legea nr. 78/2000 - infracţiunea de corupţie, art. 61 - constând în „darea de bani, direct (prin alimentarea contului de card cu suma de 17 milioane de lei) unei persoane care are influenţă (inspector de poliţie - inculpatul P.O.C.) asupra unui funcţionar (lucrători ai poliţiei rutiere), pentm a-1 detennina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu”- a fost cert dovedită sub toate elementele sale constitutive, concretizate prin situaţia de fapt rezultată probator şi expusă anterior.
Inculpatul R.V. a solicitat să se constate lipsa laturii obiective, unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, susţinând că acţiunile reţinute în sarcina inculpatului trebuiau săvârşite înainte - sau cel mai târziu în timpul efectuării actului solicitat - ca funcţionarul pe lângă care s-a pretins influenţa şi a promis a interveni să-l fi îndeplinit. Se invocă că inculpatul R.V. a trimis prin fax la data de 08.08.2005 inculpatului P.O.C. documentele necesare solicitării sale, la data de 09.08.2005 inculpatul P.O.C. depune dosarul la I.G.P.R. - Direcţia Poliţiei Rutiere, iar la data de 10.08.2005, telefonic îi comunică lui R.V. că i se va rezolva cererea şi, ulterior, i se solicită inculpatului R.V. suma de bani.
S-a invocat şi faptul că inculpatul R.V. a recunoscut prin declaraţiile date doar fapta, şi nu săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, întrucât acţiunea de dare de bani a avut loc după ce funcţionarul a fost determinat să facă actul ce intra în sfera atribuţiilor sale de serviciu.
Aspectele invocate nu sunt întemeiate probator şi nu se regăsesc în depoziţiile legale ale nonnei incriminatoare, respectiv art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Conţinutul articolului incriminator nu impune faţă de momentul efectuării unuia dintre actele materiale constitutive ale infracţiunii, în speţă, faţă de momentul dării de bani - a cumpărării de influenţă.
ElemenUil material al laturii obiective îl reprezintă tocmai actul/acţiunea de a promite şi a da bani - realizată de inculpatul R. prin promisiunea telefonică către inculpatul P. (iniţial prin inculpatul M.) şi remiterea efectivă (alimentarea cârdului) către persoana ce are influenţă (inculpatul P.). Momentul consumării infracţiunii este momentul efectuării solicitării, la
01.08.2005, în convorbirea telefonică cu inculpaUil M. pentm a interveni la inculpatul P. şi a-i promite 500 euro şi, ulterior, în convorbirea personală cu inculpatul P., chiar dacă darea efectivă de bani (alimentarea cadmlui) a avut loc la data de 11.08.2005, după confirmarea de către persoana ce are influenţă - inculpatul P. a îndeplinirii actului - rezolvarea cererii inculpatului R.
Neechivoc, existenţa laturii obiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă în sarcina inculpatului R.V. a rezultat probator.
De asemenea, a rezultat şi existenţa laturii subiective - prin intenţia directă cu care a acţionat inculpatul, care a fost certă, oferind bani prin intermediul lui M., apoi direct persoanei ce are influenţă, realizând că a efectuat o acţiune de corupere a acestei persoane pentm îndeplinirea scopului său - solicitându-i îndeplinirea unui act ce intra în atribuţiile sale se serviciu.
Consumarea infracţiunii prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000 săvârşită de inculpatul R.V. a avut loc în momentul în care acesta a promis suma de 500 euro pentm inculpatul P. - momentul în care s-a produs şi starea de pericol pentm desfăşurarea activităţii de serviciu a persoanei ce are influenţă.
Elementul constitutiv al infracţiunii sub forma dării de bani s-a materializat tocmai în momentul solicitării inculpatului R.V. şi a promiterii sumei de 500 euro — moment ce a constituit un început de executare a hotărârii infracţionale asimilat ca moment al consumării infracţiunii. Faptul că ulterior realizării actului (a îndeplinirii scopului solicitat de inculpatul R.) a fost remisă această sumă nu are relevanţă pentm existenţa infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, după cum nu are relevanţă dacă s-a îndeplinit sau nu actul solicitat.
în consecinţă, momentul consumării infracţiunii (deci a existenţei faptei, a actelor materiale desfăşurate de inculpatul R.V. - ca infracţiune) este momentul realizării solicitării cumpărării de influenţă (probator demonstrată a fi în momentul convorbirii telefonice efectuate cu inculpatul M. prin care îi solicită să intervină la inculpatul P. şi să-i promită suma de 500 euro). Acest moment a fost confirmat şi prin coroborarea celorlalte probe, probe ce reprezintă actele materiale infiacţionale, ulterior desfăşurate de inculpatul R.
Prin prisma acestor argumente conferite de interpretarea legală a dispoziţiilor normei incriminatoare - şi susţinute probator - urmează a fi înlăturate aspectele invocate de inculpatul R.V. referitoare la momentul dării de bani (promiterea şi oferirea banilor să fie înaintea îndeplinirii actului sau cel mai târziu în momentul îndeplinirii lui), întrucât nu sunt fondate, legea nu prevede şi nu impune în acest sens.
S-a mai solicitat de apărare şi înlăturarea ca probe a convorbirilor telefonice desfăşurate între inculpatul R.V. şi inculpaţii M.G.C. şi P.O.C., ce nu au fost certificate, nici autorizate de curtea de apel - ca instanţă competentă.
Analizând în fapt susţinerile, s-a constatat că în dosarul de unnărire penală a fost emisă autorizaţie de Curtea de Apel Iaşi, de interceptare a convorbirilor telefonice (foto şi video) pentru inculpatul P. pe o durată de 30 de zile, ulterior prelungită, începând de la 13 ianuarie 2006.
In cursul urmăririi penale s-a solicitat Curţii de Apel Iaşi să certifice autorizaţiile emise de Tribunalul Iaşi vizând înregistrarea autorizată de Tribunalul laşi a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul R.V. (de la 21 mai) şi M.G.C. (de la 28 iulie) - în alt dosar penal, ulterior prelungite -pentru a fi folosite ca probe în prezentul dosar de urmărire penală.
în cursul urmăririi penale, curtea de apel nu a dispus certificarea acestor autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice emise de Tribunalul Iaşi, motivând doar certificarea pentru autorizaţiile emise de curtea de apel.
Instanţa a constatat că interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul R.V. şi inculpatul M.G.C. au fost obţinute, în condiţii legale, în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Iaşi - instanţă competentă la momentul respectiv în dosarul penal (în baza dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen.). Aceste interceptări al căror conţinut este redat în procesele-verbale ataşate la dosar, alături de suporturile CD ce le conţin, au fost prezentate inculpaţilor R.V., M.G.C. şi P.O.C. ca probe administrate în cursul urmăririi penale, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (ca act procedural de finalizare a urmăririi penale), nu au fost contestate în privinţa legalităţii nici a temeiniciei.
De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 912 alin. (5) C. proc. pen., aceste înregistrări (deşi au fost produse într-o cauză penală) fiind obţinute în condiţii de legalitate pot fi folosite şi într-o altă cauză penală (în speţă, cea dedusă judecăţii), întrucât din cuprinsul acestora au rezultat date şi informaţii concludente şi utile prezentei cauze.
Fără a atribui însă acestor procese-verbale de redare a înregistrărilor şi interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate între inculpaţii R.V. -P.O.C. - M.G.C. - o valoare prestabilită, ele au constituit parte din probele ce au constituit rechizitoriul - probe ce au fost evaluate numai în raport şi de alte probe administrate.
însă, faţă de aspectele invocate, nu s-a produs vreo încălcare a drepturilor procesuale ale inculpatului R.V. şi nici nu s-a invocat, fiind complinite aceste omisiuni prin punerea în mişcare a acţiunii penale prin rechizitoriu, pentru toate infracţiunile pentru care s-a desfăşurat urmărirea penală.
Urmărirea penală, actele procedurale desfăşurate au fost aduse permanent la cunoştinţă inculpatului asistat de acelaşi avocat - cu ocazia procesului-verbal de începere a urmăririi penale (la 19.03.2006), a procesului-verbal de prezentare a învinuirii şi în final al procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (28 iulie 2006).
Urmărirea penală s-a desfăşurat fără punerea în mişcare a acţiunii penale (act procedural ce s-a realizat odată cu emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecată), inculpatul neformulând cereri, solicitări ori declaraţii suplimentare la finalizarea acesteia, respectiv în momentul prezentării materialului de urmărire penală pentru cele două infracţiuni. Astfel, procedural nu s-a impus obligativitatea procurorului de a emite o ordonanţă de extindere a urmăririi penale.
Constatând nefondate aceste susţineri invocate de inculpatul R.V., aprecierea probelor s-a regăsit în argumentele ce au conturat situaţia de fapt rezultată în sarcina inculpatului R.V., anume săvârşirea de trafic de influenţă - sub forma cumpărării de influenţă, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000, constând în promisiunea şi apoi darea sumei de 17 milioane de lei (echivalentul a 500 euro) prin depune în contul bancar al inculpatului P.O.C., pentru ca acesta să intervină la lucrători ai Direcţiei Poliţiei Rutiere a I.G.P.R., în vederea reducerii duratei unei sancţiuni contravenţionale.
Inculpatul R.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare, aplicând dispoziţiile art. 71 alin. (2) C. pen. privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
Referitor la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.G.C., respectiv infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000, de complicitate la cumpărare de influenţă - art. 26 raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 - şi de uz de fals prevăzută de art. 291 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., s-au constatat următoarele:
1. La data de 19.03.2006 s-a dispus începerea urmăririi penale prin ordonanţa procurorului faţă de inculpatul M.G.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 292 cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, iar la 23 martie 2006 s-a adus la cunoştinţă învinuirea inculpatului M. prin încheierea procesului-verbal corespunzător, la 17 iulie 2006 s-a prezentat materialul de urmărire penală pentru aceste infracţiuni.
Acţiunea de trafic de influenţă sub forma complicităţii la cumpărarea de influenţă a constat în solicitarea adresată inculpatului P.O.C. de a interveni pentru reducerea/anularea perioadei de suspendare a permisului de conducere, sancţiune aplicată inculpatului R.V. (naşul său de cununie). Inculpatul M.G.C. a fost contactat telefonic de inculpatul R.V. pe data de 01.07.2005, pentru a vorbi cu inculpatul P. şi a-1 ajuta în reducerea sau anularea sancţiunii contravenţionale aplicate de organele poliţiei rutiere cu ocazia deplasării sale spre Bulgaria şi să-i promită acestuia suma de 500 euro.
Argumentele conferite de probele expuse dovedesc cu certitudine contribuţia nemijlocită şi directă, cu intenţie a inculpatului M. de a ajuta pe inculpatul R.V. - prin actele materiale desfăşurate (reprezentând intervenţia la inculpatul P.) - în acţiunea de „cumpărare de influenţă” asupra inspectorului de poliţie.
Pe cale de consecinţă, se constată îndeplinite fiecare dintre elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de „cumpărare de influenţă” prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 - în sarcina inculpatului M.G.C.
Un argument probat cert s-a raportat la existenţa „cumpărării de influenţă” pentru inculpatul R.V. asupra inspectorului de poliţie inculpatul P.O.C.
Unnarea produsă intervenţiei inculpatului M. a fost tocmai determinarea inspectorului de poliţie să accepte solicitarea şi oferta coinculpatului R.V., urmare pe care inculpatul a prevăzut-o şi acceptat-o, a dorit-o (urmarea constituind tocmai starea de pericol social, pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu a inspectorului de poliţie).
Momentul săvârşirii infracţiunii de către inculpatul M. a avut loc, în momentul în care, informat telefonic de inculpatul R.V. asupra problemei şi solicitării acestuia, precum şi promisiunea sumei oferite în schimb, a sunat pe inculpatul P. determinându-1 să-i rezolve problema inculpatului R. şi să-i accepte oferta: - convorbirile telefonice efectuate între R.V. şi M.G.C. redau solicitările inculpatului R.V. şi acceptul inculpatului M. de a vorbi cu O. -inculpatul P.; - convorbirea telefonică din 31.07.2005 între inculpaţii M. şi R., precizându-i că inculpatul P. nu vrea să-l ajute; - convorbirea din
01.08.2005 - în care R.V. promite 500 euro pentru P. dacă îl ajută; - convorbirea inculpatului M. cu inculpatul P. - „s-a rezolvat problema cu V. de la Iaşi”; - convorbirea din 11.08.2005 dintre M. şi P. - acesta precizându-i modalitatea de transmitere a banilor de către R.V.
Inculpatul M.G.C. a acţionat ca un intermediar, ca un complice prin care s-a săvârşit infracţiunea de „cumpărare de influenţă” de către inculpatul R.V., care s-a prevalat de influenţa reală pe care inculpatul acesta ştia că o are asupra inculpatului P. (fiind prieteni de 3-4 ani, conform relatărilor acestora).
Raportat la considerentele de fapt şi drept reţinute şi expuse, s-a constatat indubitabil că inculpatul M.G.C. a săvârşit infracţiunea de complicitate la infracţiunea de „corupţie sub forma cumpărării de influenţă” prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000.
în consecinţă, s-a dispus condamnarea inculpatului M.G.C. pentru săvârşirea acestei infracţiuni la pedeapsa închisorii, cu executare în cuantum de 3 ani închisoare.
II. Faţă de infracţiunea de corupţie prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 reţinută prin rechizitoriu a fi săvârşită de inculpatul M.G.C., constând în promisiunea unei sume de bani inculpatului P. pentru ca acesta să intervină la poliţişti ai I.G.P.R., în scopul de a determina reducerea perioadei unei sancţiuni contravenţionale, s-a conturat următoarea situaţie de fapt:
La data de 15.12.2005 inculpatul M.G.C. a fost depistat conducând autoturismul proprietate personală, pe raza localităţii Limpeziş, jud. Buzău, cu viteză excesivă; fiindu-i întocmit de către agentul de poliţie N.N. un proces-verbal de contravenţie (sancţiunea amenzii contravenţionale şi reţinerea permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile de la 30.12.) - proces-verbal comunicat prin poştă. întnicât inculpatul nu a prezentat permis de conducere nu i s-a eliberat o dovadă de circulaţie (înscrisurile de la dosar, declaraţiile inculpatului M., declaraţiile martorului agent N.N., raportul întocmit de acesta).
Inculpatul M.G.C., urmare a convorbirilor telefonice efectuate cu inculpatul P., a depus o cerere de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce de la 90 de zile la 30 de zile, anexând actele specificate (inclusiv o dovadă de circulaţie de la 15.12.-30.12. în copie xerox înaintată de P.), conţinutul convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul M. cu inculpatul P. la 13.01.2006; la 17.01.2006 cei doi inculpaţi se întâlnesc la Bucureşti şi inculpatul M. predă inculpatului P. actele necesare; iar la 20.01.2006 se înregistrează cererea inculpatului M.
Dovada de circulaţie a fost întocmită în numele agentului N.N., însă acesta a declarat că nu a întocmit-o şi nici nu avea în gestiune carnetul de dovezi cu seria A nr. 4058180; aspect probat cu înscrisuri emise de I.P.J. Buzău - Serviciul Poliţiei Rutiere şi adresa nr. 28074/05.04.2006; adresa emisă de I.G.P.R. - Poliţia Rutieră din 20.01.2006 din care se reţine că inculpatul M.G.C. avea reţinut permisul de conducere din 15.12.2005.
Ulterior, la data de 05.02.2006 inculpatul M. a fost depistat conducând cu viteză excesivă pe raza judeţului Covasna (circulând spre Braşov) şi întrucât nu avea comunicat la I.P.J. aprobarea cererii de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere, îl apelează telefonic pe inculpatul P. (care era la Piatra-Neamţ). Urmare a intervenţiei telefonice a inculpatului P. la şeful Poliţiei Rutiere Covasna (martorul H.I.) i s-a aplicat inculpatului M. doar o amendă (declaraţia martorului H.I. confirmă intervenţia lui P.
pentru M., convorbirea telefonică dintre P. şi H. din 05.02.2006, convorbirea telefonică între M. şi P., convorbirea telefonică din 18.01.2006 şi cele ulterioare prin care se solicită 2-3 sute pentru „omul ăla”, iar inculpatul M. îi spune să treacă pe la fratele său apoi pe la tatăl său, ulterior, telefonic, inculpatul P. îi comunică că „s-a rezolvat” - constituie probe ce au înlăturat susţinerile inculpatului M.G.C. de nerecunoaştere a intervenţiei făcute la inculpatul P.O.C.).
S-a demonstrat, probator, cu certitudine, săvârşirea de către inculpatul M.G.C. a infracţiunii de a promite sume de bani inculpatului P.O.C. pentru a interveni la poliţişti ai l.G.P.R. în scopul de a determina reducerea perioadei de suspendare a dreptului de conducere auto - infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Constatând săvârşirea infracţiunii de corupţie prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 sub forma promisiunii (fără a fi probată şi remiterea efectivă a vreunei sume de bani - nici nu s-a reţinut prin rechizitoriu), instanţa a dispus condamnarea inculpatului M.G.C. şi pentru săvârşirea acestei infracţiuni la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare.
III. Raportat la cea de-a treia infracţiune pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.G.C. - infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, instanţa a dispus achitarea acestuia în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. - constatând lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv a laturii subiective — intenţia - (ca formă a vinovăţiei pentru existenţa infracţiunii).
S-au reţinut următoarele considerente:
Infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. se săvârşeşte numai cu intenţie directă, constând în folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în „vederea producerii unei consecinţe juridice”.
Inculpatul M. a folosit dovada de circulaţie pe care i-a trimis-o inculpatul P., dovadă pe baza căreia şi a celorlalte acte depuse i s-a aprobat cererea de reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere.
Atât timp cât în cursul urmăririi penale nu s-a putut dovedi cu certitudine că „înscrisul” supus expertizării este fals, că a fost falsificat de inculpatul P. (nu s-a stabilit autorul falsului întrucât nu s-a solicitat de procuror -conform dispoziţiei din ordonanţa de efectuare a expertizei).
Nicio probă nu evidenţiază intenţia inculpatului M.G.C. de a folosi un înscris ştiind că este fals şi, acţiunea sa fiind subsecventă şi derivată existenţei infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (aceasta nefiind stabilită), nu se poate reţine nici „uzul de fals” în sarcina inculpatului M.G.C.
Dovada prezentată a fost întocmită de I.P.J. Buzău, de către agentul constatator al contravenţiei săvârşite de inculpatul M. - respectiv N.N., deşi acesta declară în raportul prezentat că nu a eliberat acea dovadă, că nu are în gestiune un carnet de dovezi cu seria şi nr. respectiv, adresele emise de I.P.J. se referă Ia faptul că nu au dovezi cu seria şi nr. respectiv, iar organul de urmărire penală nu a solicitat niciun moment prin expertiză a se stabili autorul falsului - dintre cele trei persoane - învinuiţi aflaţi în curs de urmărire penală.
Prin constatarea tehnico-ştiinţifică se menţionează, în concluzii, că „înscrisul” prezentat este o copie ce prezintă „indicii de modificare”.
Nu s-a probat niciun moment dacă inculpatul M.G.C. ştia că „dovada” folosită în dosarul depus pentru aprobarea cererii este falsă, astfel încât să se poată evidenţia vreun moment „intenţia directă în folosirea unui înscris fals”. Ceea ce se poate reţine din conţinutul convorbirilor telefonice şi declaraţiile inculpaţilor - singurele invocate ca probe de acuzare, în susţinerea existenţei infracţiunii de uz de fals - se referă la: credibilitatea inculpatului M. în inculpatul P. de a-i rezolva problemele, la faptul că inculpatul M. s-a întâlnit la Bucureşti cu inculpatul P. căruia i-a predat actele necesare pentm a-i fi aprobată cererea, inculpatul M. nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui înscris ca fiind fals.
întrucât nu s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul M.G.C. a folosit cu intenţie directă un înscris ştiind că este fals (dovada emisă de I.P.J. Buzău), instanţa constată lipsa laturii obiective - a intenţiei directe - singura formă de existenţă a infracţiunii de uz de fals, deci a unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii şi incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Referitor la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului P.O.C.: de trafic de influenţă în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. c) C. pen., s-a constatat probator următoarea situaţie de fapt:
în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, s-a reţinut că înscrisul falsificat ar fi fost dovada emisă de I.P.J. Buzău, în numele agentului de poliţie N.N., dovadă care înlocuia permisul de conducere şi dădea inculpatului M. dreptul de a circula în perioada 15.12.-30.12., dovadă falsificată prin alterarea seriei şi a conţinutului documentului cu regim special, producătoare de consecinţe juridice chiar utilizat în copie xerox.
Un prim aspect se referă la susţinerea acuzării că inculpatul P. a falsificat înscrisul, invocând ca probe: raportul de constatare tehnico-ştiinţifică care precizează că înscrisul oferit spre expertizare este o „copie xerox şi prezintă indicii de modificare, neputându-se stabili modalitatea de modificare a seriei”. Nu s-a dispus de procuror prin rezoluţie, asupra stabilirii autorului, iar constatarea tehnico-ştiinţifică nu a făcut nicio referire la persoana autorului falsului, în speţă că ar fi inculpatul P. (după cum s-a reţinut în rechizitoriu); înscrisurile emise de M.A.I., l.P.G.R. - în care precizează faptul că inspectorul de poliţie - inculpatul P. nu şi-a făcut fişa de lichidare şi a avut distribuit un carnet de dovezi de la nr. 176 la nr. 200, ce nu a fost restituit de inculpat în momentul demisiei şi plecării din cadrul
I.G.P.R. (la data de 27.03.2006); declaraţiile inculpatului P. care menţionează că a făcut fişa de lichidare; înscrisurile emise de I.P.J. Buzău, care precizează că agentul N.N. nu a întocmit „dovada” şi nici nu avea predat un carnet de dovezi cu seria şi nr. înscrisului fals (seria A nr. 4058180). Aceste probe însă nu demonstrează cu certitudine că inculpatul P.O.C. ar fi întocmit înscrisul fals prin completarea formularului tipizat, cel mult au evidenţiat că înscrisul (copia xerox a unei dovezi) supus expertizării a aparţinut „probabil” unui carnet de dovezi ce figura în administrarea inculpatului P. şi pe care acesta nu l-a predat, însă nu pot evidenţia cu certitudine că inculpatul P. este autorul falsului.
Acuzarea s-a bazat pe probe indirecte şi neconcludente şi a omis a stabili prin probă directă, cea a constatării tehnico-ştiinţifice a înscrisului, cine este autorul falsului, dacă inculpatul P. este autorul falsului.
Prin prisma altui argument, textul de lege nu impune asupra formei „înscrisului” (original sau copie), însă pentru a se verifica autenticitatea unui înscris prin expertizarea acestuia, se impune prezentarea originalului.
în practica judiciară, s-a prevăzut şi posibilitatea expertizării copiei legalizate - în cauză, nefiind realizată niciuna dintre aceste condiţii.
întrucât nu s-a putut proba de acuzare cu certitudine că inculpatul P. este autorul falsificării înscrisului, se constată existenţa unui dubiu, a unei vădite incertitudini, ce profită inculpatului, incidente fiind dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen. Urmează a se dispune achitarea inculpatului P.O.C. în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, instanţa a reţinut următoarea situaţie:
Prin rechizitoriu învinuiţii I.F. şi F.Ş. au fost scoşi de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, reţinându-se că fapta săvârşită de aceştia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Totodată este trimis în judecată şi se solicită condamnarea inculpatului P.O.C. pentru infracţiunea de instigare la săvârşirea unei „fapte care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni” (aşa cum s-a dispus în rechizitoriu).
înainte de a intra în analiza pe fond a probelor administrate şi constituente ale actului de inculpare, vizând infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.O.C., instanţa de judecată a realizat o analiză a condiţiilor - constituente şi formale ce se impun mai întâi a fi verificate prin prisma normei incriminatoare.
Articolul 25 C. pen. prevede că „instigatorul este persoana care determină cu intenţie, o altă persoană, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală”. Prima dintre condiţiile de existenţă a „instigării” (sub forma infracţiunii) este ca persoana determinată (cel instigat) să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală - în speţă, s-a constatat că persoana presupus a fi instigată (martorul I.F.) pentru întocmirea în fals a înscrisului (adeverinţa de efectuare a cursului de legislaţie rutieră) a săvârşit o faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Nefiind realizată această condiţie, inculpatul P.O.C. neputând determina îndeplinirea ei, nu poate subzista în sarcina acestuia o instigare propriu-zisă ci, eventual, o instigare fără efect.
în consecinţă, şi faptei săvârşite de inculpatul P.O.C. îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni (prin modalitatea de săvârşire şi scopul realizat - ce nu a fost îndeplinit, persoana instigată nu a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală), astfel încât nu se poate dispune condamnarea acestuia.
Prin prisma acestor argumente, instanţa nu poate aborda o analiză pe fond a probelor acuzării în ceea ce priveşte pe inculpatul P.O.C. referitor la această infracţiune.
Urmează a se constata incidente dispoziţiile art. 10 lit. b1) C. proc. pen. în referire la art. 181 C. pen. şi a se dispune achitarea inculpatului P.O.C. în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.
Urmează a se face aplicabilitatea dispoziţiilor art. 181 alin. (3) C. pen. în referire la art. 91 lit. c) C. pen. privind aplicarea sancţiunii amenzii administrative de 1.000 lei.
Susţinerile apărării inculpatului P.O.C., referitor la cele două infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale şi instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, au vizat achitarea acestuia prin prisma analizei pe fond a probelor administrate.
însă, instanţa a dispus achitarea prin prisma altor argumente ce au fost expuse, pentru prima infracţiune (cea de fals material în înscrisuri oficiale -urmare a analizei în fond a cauzei), iar pentru infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, urmare a analizei formale sub aspectul condiţiilor de existenţă, ce trebuie să le îndeplinească inculpatul pentru a avea calitatea de „instigator”.
III. Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. cu referire la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.O.C.:
Realizarea infracţiunii conform dispoziţiilor art. 257 presupune „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni,
... direct sau indirect, pentru sine, ori pentru altul, săvârşită de o persoană care are influenţă sau ... asupra unui funcţionar pentru a-1 determina să facă ori ... un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu”, dispoziţii ce se completează cu cele de la art. 61 din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de corupţie, raportat la calitatea inculpatului - inspector de poliţie (conform Deciziei nr. LIX 59/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), „promisiunea, oferirea sau darea de bani - direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau ... asupra unui funcţionar, pentru a-1 determina să facă ori ... un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu”.
Inculpatul R.V. a contactat telefonic pe inculpatul P.O.C., prin intermediul inculpatului M.G.C., apoi direct, începând cu data de 31.07.2005,
01.08.2005 şi, ulterior, solicitându-i să intervină la lucrători ai poliţiei din cadrul I.G.P.R., apoi I.P.J. Iaşi, pentru a i se aproba cererea de reducere a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce - sancţiune aplicată la data de 31.07.2005 de agentul de poliţie pe raza judeţului Galaţi - când a fost surprins conducând cu viteză excesivă.
Actele materiale infracţionale desfăşurate de inculpatul P.O.C. au conturat clar, pe de o parte, „pretinderea sumei de bani de la inculpatul R.V.” şi, pe de altă parte, „intervenţia - determinarea” lucrătorilor de poliţie din cadrul D.P.R., apoi din cadrul I.P.J. Iaşi să facă un act ce intra în atribuţiile lor de serviciu, respectiv aprobarea cererii inculpatului R.V.
Certitudinea solicitării sumei de bani de 2-300 euro inculpatului M.G.C. pentru intervenţia realizată (urmare a solicitărilor acestuia pentru rezolvarea sancţiunii contravenţionale aplicate la 15.12.2005 şi la 05.02.2006) este evidenţiată de data solicitării şi de conţinutul convorbirilor telefonice între inculpaţii P. şi M., banii fiind solicitaţi pentru „omul ăla”, respectiv funcţionarul la care unna să intervină inculpatul P. pentru aprobarea cererii inculpatului M.
Reţinând existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, în sarcina inculpatului P.O.C. sub forma celor două acte materiale - în favoarea inculpatului M. şi a inculpatului R. - s-a conturat existenţa fiecăruia dintre elementele constitutive, cu următoarele precizări:
Nu interesează pentru existenţa infracţiunii dacă funcţionarul asupra căruia s-a realizat influenţa „a făcut actul ce intra în atribuţiile sale de serviciu”.
Acest aspect se impune a fi evidenţiat raportat la afirmaţiile martorilor audiaţi, asupra cărora s-a realizat intervenţia, şi care, negând acest fapt, au relatat că cererile inculpaţilor M. şi R. au cuprins actele necesare aprobării lor, însă au omis a face aprecieri asupra termenului de rezolvare a cererii foarte urgent - în 48 de ore. De asemenea, nu interesează dacă s-a realizat predarea efectivă (remiterea) sumei solicitate de inculpat, ca obiect material al infracţiunii.
Pentru primul act material, traficul de influenţă în favoarea inculpatului R.V. s-a reţinut în rechizitoriu şi s-a probat pretinderea de către inculpatul P. şi remiterea efectivă a sumei solicitate de către inculpatul R.V. (500 euro); iar pentru al doilea act material, trafic de influenţă în favoarea inculpatului M.G.C. s-a reţinut în rechizitoriu doar pretinderea de către inculpatul P. a sumei de 200-300 euro şi nu s-a reţinut nici probat remiterea efectivă a sumei [astfel încât nu se impune aplicabilitatea dispoziţiilor art. 118 lit. d) în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000],
Prin reţinerea argumentelor probatorii expuse anterior s-a constatat cu certitudine în sarcina inculpatului P.O.C. săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 C. pen. cu referire la art. 61 din Legea nr. 78/2000, faţă de care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu executare.
La individualizarea pedepselor - cuantum şi modalitate de executare, în raport de criteriile generale conferite de dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen. -s-au avut în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii (expuse anterior, ce au conturat situaţia de fapt), cât şi circumstanţele personale ale inculpatului P. (atitudinea procesuală nesinceră în cursul procesului penal -faţă de probele administrate şi aduse la cunoştinţă - abordând o atitudine motivată de existenţă doar a unor relaţii de prietenie cu cei doi coinculpaţi, de solicitarea unor sume de bani sub formă de împrumut, şi nu o atitudine de responsabilitate faţă de calitatea sa şi de funcţia deţinută - de inspector de poliţie în cadrul I.G.P.R.).
Circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor vizează şi aprecierea faţă de urmarea produsă prin săvârşirea acestora prin prisma valorilor sociale lezate: a încrederii în autoritatea publică şi respectarea ordinii de drept şi sociale - valori încălcate de înseşi persoane care au obligaţia morală şi profesională de a proteja şi a garanta respectarea acestora - gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite fiind vădit mai ridicat.
Sentinţa Curţii de Apel Iaşi a fost modificată prin decizia nr. 1774/5.05.2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.
