Contestaţie în anulare. admisibilitatea contestaţiei în anulare formulată împotriva încheierii pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate de deţinuţi conform art.56 din legea nr.254/2013.

Comentarii

0

Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 16 din data de 18.05.2017

Prin s.p. nr.16 CC/2017, instanța, în baza art.431 alin.1 Cod procedură penală, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.I.D. împotriva sentinței penale nr.3412/04.11.2016 a Judecătoriei Iași.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr.3412/04.11.2016 a Judecătoriei Iași, s-a dispus:

"În baza disp.art.56 aln. 9 cu referire la art.39 aln. 14-19 din Legea nr.254/19.07.2013 pentru executarea pedepselor privative de libertate respinge contestația formulată de persoana-condamnată M.I.D., aflat în prezent în Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași împotriva încheierii cu nr. 868/25.08.2016 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Iași,pe care o menține.";

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare persoana condamnată M.I.D. pentru cazurile prevăzute de art.426 lit.d, e, f Cod procedură penală, invocând următoarele motive:

- instanța nu a fost compusă potrivit legii, hotărârea a fost pronunțată de grefier și semnată de acesta, în hotărâre nu se face referire la un complet de judecată,

- minuta nu cuprinde mențiunile prevăzute de art.400-404 Cod procedură penală,

- în sentința menționată nu se face referire că judecata a fost publică,

- nu a fost prezent în fașa completului de judecată care a pronunțat hotărârea,

- nu i s-a desemnat un apărător din oficiu, conform art.90-91 Cod procedură penală.

Instanța a reținut că, potrivit art.431 Cod procedură penală:

"Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilității în principiu.

Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.";

Potrivit art.426 Cod procedură penală:

"Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

…

d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

…..";

Instanța a constatat astfel că cele trei cazuri de contestație în anulare invocate de contestatorul M.I.D. privesc modul de desfășurare a procesului penal în cursul soluționării apelului, ceea ce nu este cazul în speța de față, contestația vizând o hotărâre pronunțată de Judecătoria Iași în primă (și ultimă) instanță.

Faptul că aceasta hotărâre (sentință) a fost pronunțată în soluționarea căii de atac a contestației formulate conform art.56 din Legea nr.254/2013 împotriva unei încheieri a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Iași (act administrativ-jurisdicțional) nu transformă sentința într-o hotărâre pronunțată în soluționarea apelului, ori într-o hotărâre asimilată acesteia, așa cum a invocat persoana condamnată, hotărârea pronunțată în apel fiind o decizie (art.370 alin.2 Cod procedură penală), în timp ce contestația prevăzută de art.56 din Legea nr.254/2013 este o cale de atac specială, a cărei procedură de soluționare este cea prevăzută de art.39 alin.14-19 din Legea nr.254/2013 la care art.56 alin.12 face trimitere.

Prin urmare, contestația în anulare formulată de persoana privată de libertate nu este admisibilă, întrucât cazurile de contestație invocate de contestator nu pot privi de plano o hotărâre de natura celei contestate, aceasta fiind o sentință pronunțată într-o judecată în primă instanță, motiv pentru care s-a arătat că este inutil a se analiza temeinicia motivelor de fapt invocate de contestator.

În consecință, instanța, în baza art.431 alin.1 Cod procedură penală, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.I.D. împotriva sentinței penale nr.3412/04.11.2016 a Judecătoriei Iași.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Vătămare corporală. conţinutul constitutiv al infracţiunii. participaţie penală. schimbare de încadrare din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.193 alin.2 cod penal în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 li Furt calificat prin violare de sediu profesional. respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1 - art.229 alin.1 lit.b, c, d şi alin.2 lit.b cod penal, în infracţi Contestaţie la executare. cerere de modificare pedepse. competenţa teritorială. Contestaţie împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate în procedura prevăzută de art.104 din legea nr.254/2013. forţa probantă a actelor întocmite de cadrele penitenciarului. prezumţia de nevinovăţie. Plângere împotriva ordonanţelor de netrimitere în judecată. netemeinicie. mărturie mincinoasă – elemente constitutive ale infracţiunii. Infracţiune asimilată infracţiunii de contrabandă,  prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. 3 din legea nr. 86/2006 privind codul vamal al româniei. circumstanţe atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. d cod penal. Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate. depăşirea termenului legal de o lună prevăzut de art. 466 alin. 1 cod procedură penală.