Vătămare corporală din culpă. Legea penală mai favorabilă. Individualizarea pedepsei.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 3281 din data de 15.06.2015
Prin sentința penală nr. 3281/13.11.2014 s-au dispus următoarele:
"Condamnă pe inculpatul S., fără antecedente penale, la pedeapsa de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală din culpă"; prev. și ped. de art. 184 alin.2 și alin.4 Cod penal din 1968 cu aplicarea art.5 Cod penal și cu reținerea disp.art.396 alin.10 Cod procedură penală.
În baza disp. art.12 din Legea nr.187/2012 și art.71 alin 2 Cod penal din 1968 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal din 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o perioadă de 2(doi) ani și 8(opt) luni, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1968.
În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art. 71 alin 5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii anterior menționată suspendă și executarea pedepselor accesorii.";
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Fapta inculpatului S. care, la data de 13.10.2012, în jurul orei 1340, în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare IS.08.XWV pe drumurile publice din municipiul Iași, a accidentat-o pe persoana vătămată F., care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal marcat și semnalizat, cauzându-i acesteia leziuni fizice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală din culpă"; prev. și ped. de art. 184 alin.2 și alin.4 Cod penal din 1968.
Având în vedere modificările legislative intervenite începând cu data de 01.02.2014, din perspectiva dispozițiilor art.5 Cod penal și într-o interpretare globală a dispozițiilor legale aplicabile - în acest sens fiind Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale - instanța a constatat că legea anterioară este legea mai favorabilă inculpatului întrucât, în condițiile în care dispozițiile art.196 alin.3 Cod penal prevăd aceleași limite pentru pedeapsa închisorii (respectiv 6 luni - 3 ani închisoare) ca și reglementarea anterioară, circumstanțele atenuante judiciare ce pot fi reținute și modalitatea de executare a pedepsei ce poate fi stabilită inculpatului potrivit legii anterioare, oferă acestuia un tratament sancționator mai ușor.
Instanța a reținut că situația premisă cerută de alin. 184 alin.2 și alin.4 Cod penal din 1968 Cod penal reținută în sarcina inculpatului este îndeplinită, drumul pe care acesta conducea este un drum public în sensul art. 6 pct.14 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, autoturismul condus de inculpat pe acest drum se încadrează în categoria vehiculelor astfel cum sunt acestea definite de art.6 pct.6 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, iar inculpatul a acționat în calitate de conducător în sensul dispozițiilor art.6 pct.12 din acest act normativ.
Vinovăția inculpatului îmbracă forma culpei cu ușurință , acesta neprevăzînd , deși trebuia să prevadă , faptul că un pieton s-ar putea angaja în traversarea străzii, fiind necesară încetinirea vitezei de deplasare în apropierea trecerii de pietoni până la limita evitării oricărui pericol .
Astfel, inculpatul a încălcat dispozițiile art 135 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
În sarcina victimei accidentului nu se poate reține vreo culpă , întrucât potrivit dispozițiilor legale - art. 72 alin. 2 din OUG 195/2005 - pietonii au prioritate de trecere fata de conducătorii de vehicule atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
De asemenea , instanța a constatat că victima s-a angajat regulamentar în traversarea străzii .
La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului s-a ținut seama, conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 74 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, de dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, de starea de pericol creată, de motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, de antecedența penală a inculpatului (inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale), de conduita acestuia după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a recunoscut comiterea faptei în ambele faze ale procesului penal) , de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Totodată, instanța va avea în vedere că, deși conduita generală a inculpatului este conformă cu normele de conviețuire socială (așa cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei), inculpatul manifestă în mod constant o conduită imprudentă în ceea ce privește activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice; astfel, este necesar a se remarca că - așa cum rezultă din fișa de cazier auto aflată la fila 71 dosar urmărire penală - inculpatul a comis mai multe fapte contravenționale ce privesc regulile de conduită impuse de legiuitor pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, abateri comise atât înainte, cât și după implicarea sa în activitatea infracțională pentru care se va dispune condamnarea sa prin prezenta sentință penală.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie ce urmează a fi aplicată inculpatului - având în vedere dispozițiile art.12 din Legea nr.187/2012 - instanța a reținut că natura faptei săvârșite, gradul concret de pericol social al acesteia, precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal din 1968, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal din 1968 este proporțională cu situația care a determinat-o.
