Vătămare corporală. In dubio pro reo. Achitare.
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 215 din data de 03.12.2014
Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Drept civil. Vătămare corporală. In dubio pro reo. Achitare..
Scopul procesului penal fiind ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Telfner c. Austriei)
Judecătoria Târgu Bujor, secția penală, sentința penală nr. 215/03.12.2014
Prin rechizitoriul nr. 10…//P/2011 din 03.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T B, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M V, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal (1968), reținându-se că, în seara zilei de 26.07.2011, inculpatul a pricinuit persoanei vătămate M M, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale.
Persoana vătămată M M s-a constituit în termen legal parte civilă cu suma de 8000 lei.
Analizând coroborat probele administrate în cauză, instanța a reținut că în seara zilei de 26.07.2011, inculpatul a consumat băuturi alcoolice și, în jurul orei 20.30 a mers la barul ,,Mistreanu,, unde se găseau persoana vătămată M M și martorul R I., însă restul constatărilor din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T B, nu s-a mai confirmat, astfel că activitatea infracțională la care a făcut referire actul de sesizare nu a putut fi dovedită, dincolo de orice dubiu rezonabil.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a apreciat că nu există probe că inculpatul M. V. a săvârșit fapta întrucât situația de fapt prezentată de persoana vătămată este contrazisă de declarațiile a 6 martori si de declarațiile inculpatului, astfel că acestea nu pot constitui probe certe de vinovăție împotriva inculpatului, în cauză nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului, motiv pentru care, în temeiul art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c) C.pr.pen., a achitat pe inculpatul M V pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal (1968), iar în temeiul art. 25 alin. 5 C.pr.pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului M V în cuantum de 200 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
