VĂTĂMAREA CORPORALĂ. PROVOCARE.
| Comentarii |
|
Fiind agresat verbal şi, apoi lovit de două ori peste spate cu un băţ care s-a rupt, deşi tocmai părăsea curtea părţii vătămate, la cererea acesteia, inculpatul a lovit-o cu pumnul peste faţă pe partea vătămată, săvârşind infracţiunea prev.de art.181 C.pen., în condiţiile scuzei provocării.
Instanţa de fond l-a achitat pe inculpatul C.V., în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen., pentru infracţiunea prev.de art.192 alin.1 C.pen., şi în temeiul art.10 lit.c C.pr.pen., pentru infracţiunea prev.de art.181 C.pen.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru cele două infracţiuni concurente, cea prev.de art.181 C.pen., în condiţiile scuzei provocării prev.de art.73 lit.b C.pen.
Prin decizia penală nr.535/3.11.1999, Tribunalul Giurgiu a admis apelurile Parchetului şi părţii civile C.D. şi, în fond, în baza art.181 C.pen., l-a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, solicitând, în principal, menţinerea sentinţei de fond şi, în subsidiar, a criticat greşita înlăturare a art.73 lit.b C.pen. pentru infracţiunea prev.de art.181 C.pen., reţinută prin actul de sesizare a instanţei.
Examinând decizia recurată, Curtea a constatat că recursul inculpatului este fondat, sub aspectul neaplicării art.73 lit.b C.pen.
S-a arătat că, din examinarea probatoriilor administrate, rezultă că în ziua de 25 septembrie 1997, inculpatul a pătruns fără intenţie în curtea părţii vătămată, iar când aceasta i-a cerut - cu injurii - să iasă din curte, inculpatul s-a conformat.
Aflându-se aproape de poartă, spre a ieşi din curtea părţii vătămate, aceasta l-a ajuns şi l-a lovit de două ori peste spate cu un băţ, care s-a rupt, apoi l-a tras de păr şi l-a zgâriat sub ochi.
Prin urmare, inculpatul a fost agresat iniţial verbal, apoi fizic, reacţia lui imediată fiind aceea de a se întoarce şi a o lovi de două ori cu pumnul peste partea stângă a feţei, partea vătămată căzând.
Aşa fiind, Curtea a constatat săvârşirea faptei de vătămare corporală gravă, în condiţiile scuzei provocării, deoarece infracţiunea a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei, în cauză, inculpatul fiind injuriat şi umilit prin agresiunea fizică.
Actul de provocare nu a fost cu nimic justificat, de vreme ce inculpatul s-a conformat cererii părţii vătămate de a părăsi curtea sa şi nu este imputabil inculpatului în nici un fel. (Judecator Antoaneta Nedelcu)
(Secţia I penală, decizia nr.173/2000)
