VATAMARE CORPORALA GRAVA. ELEMENTE CONSTITUTIVE.
| Comentarii |
|
Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale o infirmitate fizică permanentă, prin pierderea de substanţă osoasă craniană, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 C.pen., fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că pentru vindecarea victimei au fost necesare 40-50 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentinţa penală nr.173/03.02.1998, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, l-a condamnat pe inculpatul G.D. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1 C.pen. Totodată, în baza art.83 C.pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării unei pedepse anterioare de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute, în final, 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 C.pen.
Prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 23/24 aprilie 1994, în urma unor discuţii contradictorii, inculpatul G.D. a lovit cu pumnul în faţă pe partea vătămată I.M., provocându-i un hematom cranian, care a necesitat intervenţie chirurgicală.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că pentru vindecarea părţii vătămate au fost necesare circa 40-50 zile de îngrijiri medicale iar prin cranoctiomia practicată cu ocazia intervenţiei chirurgicale victima a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
Prin decizia penală nr.78 din 17 ianuarie 2000, Tribunalul Bucureşti - secţia I penală a admis apelul inculpatului şi a redus pedeapsa aplicată acestuia la 2 ani închisoare, urmând să execute în final 2 ani şi 6 luni închisoare, prin aplicarea art.83 C.prn, pentru o pedeapsă anterioară de 6 luni închisoare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.D., pentru motivul de casare prev.de art.3859 pct.171 C.pr.pen., invocâd că, prin soluţia celor două instanţe s-au făcut o greşită aplicare a legii, în sensul greşitei încadrări juridice a faptei, în raport de numărul (40-50) de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părţii vătămate.
Recursul inculpatului este nefondat.
Infracţiunea de vătămare corporală gravă este definită de art.182 alin.1 C.pen., ca fiind „fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 zile sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei.".
Aşa cum rezultă din această definiţie, producerea oricăreia din consecinţele enumerate mai sus, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale, determină calificarea faptei ca fiind vătămare corporală gravă.
în cauză, sunt întrunite elementele consititutive ale infracţiunii prev.de art.182 alin.1 C.pen., atâta timp cât, în urma loviturii primite de la inculpat, partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică permanentă.
în consecinţă, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. (Judecator Stan Mustata)
(Secţia I penală, decizia nr. 723/2000)
