VĂTĂMARE CORPORALĂ GRAVĂ. SLUŢIRE.
| Comentarii |
|
Pierderea de către partea vătămată a 5 dinţi din faţă ca urmare a loviturii aplicate de inculpat constituie o „sluţire" în sensul art.182 C.pr.pen., întrucât crează o dizarmonie substanţială în fizionomia părţii vătămate, reprezentând un prejudiciu estetic însemnat şi permanent.
împrejurarea că avulsia celor 5 dinţi s-a produs pe un fond paradontopatic avansat nu afectează încadrarea juridică a faptei, astfel cum s-a menţionat mai sus.
Prin sentinţa penală nr.150 din data de 20.03.2000, pronunţată de Judecătoria Alexandria inculpatul C.J. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.182 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.74 şi 76 C.pen.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţă prima instanţă a reţinut că în noaptea de 14/15 iulie 1999 numitul N.V. se afla împreună cu Ş.C. şi Ş.l în faţa şcolii din satul Siliştea.
în acest timp a venit şi partea vătămată C.N. - angajat al unei societăţi, care conducea autoturismul firmei.
în maşina respectivă se mai aflau T.C. şi B.F.
La un moment dat, între C.N. şi N.V. a avut loc o discuţie contradictorie, în urma căreia C.N. l-a lovit cu pumnul în zona feţei pe N.V.
Intenţionând să meargă la poliţie pentru a reclama cele întâmplate N.V. s-a deplasat spre comuna Vităneşti, însă întâlnindu-l pe inculpatul C.J. l-a rugat să discute cu C.N. în legătura cu violenţele exercitate asupra lui.
Astfel, inculpatul C.J. însotit de N.V., S.l. si S.l. au mers pentru a discuta cu C.N.
întâlnindu-se cu partea vătamată C., care la rândul său era însoţit de două persoane, inculpatul i-a cerut explicaţii pentru comportamentul său faţă de N.V., iar în urma discuţiei l-a lovit cu un corp dur în zona feţei.
Partea vătămată C.N. a suferit avulsia dinţilor 11,12,13,21 şi 22, necesitând pentru leziunile produse 5-6 zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.J., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev.de art.182 alin.1 C.pen. în cea prev.de art.180 alin.2 C.pen.
Prin decizia penală nr.353 din 30 mai 2000, Tribunalul Teleorman a admis apelul inculpatului şi a redus pedeapsa, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs C.J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că avulsia celor cinci dinţi ai părţii vătămate s-a datorat unei maladii anterioare de care acesta suferea, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire, prev.de art.180 alin.2 C.pen.
Recursul este nefondat.
Critica formulată poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.17 C.pr.pen.
Hotărârile nu sunt supuse casării, deoarece instanţa de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptei comise de inculpat şi a reţinut judicios vinovăţia acestuia în concordanţa cu probele administrate în cauză.
Fapta inculpatului care a aplicat o lovitură cu un corp dur în faţă părţii vătămate, care a suferit avulsia dinţilor 11,12,13,21 şi 22, necesitând pentru leziunile produse 5-6 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.1 C.pen.
Pierderea a 5 dinţi din faţă ca urmare a loiturii aplicate de inculpat constituie o „sluţire", în sensul art.182 C.pen., întrucât crează o dizarmonie substanţială în fizionomia părţii vătămate, reprezentând un prejudiciu estetic însemnat şi permanent.
Avulsia dinţilor părţii vătămate a fost constatată în cauză prin certificatul medico-legal, care nu a fost contestat de inculpat, în cursul urmăririi penale
sau în faţa instanţei de fond, iar legiuitorul, prin art.182 C.pen. a înţeles să protejeze atât dantura sănătoasă, cât şi cea bolnavă a persoanei, împrejurare faţă de care în cauză nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale, aşa cum a solicitat inculpatul faţă de maladia anterioară a părţii vătămate.
Atâta timp cât este vorba de avulsia dinţilor provocată prin lovire nu se mai poate pune problema unei stări anume de sănătate preexistentă a părţii vătămate şi care ar fi cauzat avulsia.
în temeiul art.38515 pct.1 pct.1 lit.b C.pr.pen., recursul declarat de inculpat va fi respins.
Opinie separată:
în sensul admiterii recursului inculpatului, a casării cu reţinere şi dispunerea unei expertize medico-legale, care să stabileasca dacă leziunile traumatice (avulsia a 5 dinţi) ar fi constituit „sluţire", în lipsa fondului maladiv preexistent.
Din certificatul medico-legal reiese că partea vătămată C.N. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu şi de un corp dur, ce pot data din 15.07.1999. Leziunile traumatice constatate de medicul legist sunt următoarele:
- pe faţa vestibulară a buzei superioare echimoză violacee de 4/2 cm;
- avulsia celor 5 dinţi cu depozit violaceu în alveolă pe fond paradontopatic avansat;
- pe roţul buzei inferioare 1/a stânga excoriaţie de 2/1 cm, cu depozit violaceu;
- preauricular dreapta echimoză violacee de 3/2 cm.
Certificatul medico-legal nu concluzionează dacă pierderea dinţilor constituie sau nu „sluţire".
Este foarte important de subliniat faptul că avulsia celor 5 dinţi s-a produs pe un fond paradontopatic avansat, situaţie în care era obiectiv necesară efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească dacă în condiţiile lipsei acestui fond s-ar fi produs aceeaşi leziune traumatică (pierderea a 5 dinţi) şi dacă aceasta constituie „sluţire".
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1644/2000)
NOTĂ: După părerea noastră soluţia este corectă.
Maladiile suferite de victimă înainte de producerea traumatismului -determinat de loviturile aplicate acesteia de către inculpat - nu întrerup legătura cauzală dintre fapta comisă şi urmarea imediată.
Starea patologică preexistentă a victimei nu are relevanţă asupra cauzei determinante a rezultatului, avulsia celor 5 dinţi nesurvenind pe calea unei evoluţii naturale, ci după lovirea victimei şi datorită acestei activităţi a inculpatului. (Judecator Ioana Surdescu)
