VĂTĂMARE CORPORALĂ. LATURA CIVILĂ.
| Comentarii |
|
Prestaţia periodică solicitată nu poate fi acordată în condiţiile în care leziunile produse persoanei vătămate prin săvârşirea
infracţiunii nu au determinat acestuia o infirmitate permanentă, care să justifice acordarea unor astfel de despăgubiri.
Prin sentinţa penală nr.459/22.03.2000, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a fost condamnat inculpatul Z.P. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.181 C.pen. (vătămare corporală), fiind făcută aplicarea art.71 şi 64 C.pen., precum şi a prevederii art.1 din Legea nr.137/1997, în sensul ca s-a constatat graţiată pedeapsa aplicată.
în baza art.14 şi 346 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă l.l., în sumă de 20.000.000 lei.
în baza art.188 din Legea nr.3/1978 a fost obligat inculpatul la achitarea sumei de 429.878 lei către partea civilă Spitalul Universitar Bucureşti şi la dobânda legală de la data rămânerii definitive până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă l.l. şi la cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut, în fapt, că, la data de 21.10.1996, inculpatul Z.P. i-a aplicat părţii vătămate l.l. o singură lovitură cu pumnul în zona feţei, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut pe asfalt, pierzându-şi cunoştinţa. Din rapoartele de expertiză medico-legală efectuate în cauză a rezultat că partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale, iar leziunile produse nu au pus în pericol viaţa victimei.
Pentru prejudiciul cauzat partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000.000 lei despăgubiri materiale şi morale, pretenţii ce au fost majorate la data soluţionării pe fond a cauzei astfel: 30.000.000 lei despăgubiri materiale, 20.000.000 lei daune morale, 300.000 lei lunar reprezentând contravaloarea medicamentelor până la sfârşitul vieţii, 600.000 lei taxe expertiză şi 3.350.000 lei onorariu avocat.
Sentinţa menţionată a fost apelată de partea civilă l.l., fără să motiveze apelul în scris, şi nu s-a prezentat nici în faţa instanţei pentru a-şi susţine oral motivele.
Tribunalul Bucureşti secţia I penală, prin decizia penală nr.1283/A/6.09.2000, a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă l.l. şi l-a obligat pe apelant la cheltuieli judiciare către stat.
în considerentele deciziei, instanţa de apel, conform art.371 alin.2 C.pr.pen. a reţinut că, pe baza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a stabilit şi reţinut corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului, făcând şi o corectă încadrare juridică a faptelor comise de acesta.
De asemenea, a apreciat că şi latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă l.l., care a criticat ambele hotărâri pronunţate în cauză, arătând că în urma agresiunii inculpatului asupra sa, din data de 20.10.1996, a suferit o vătămare fizică şi psihică, materială şi morală. Instanţa de fond i-a acordat doar 20 milioane lei despăgubiri materiale, dar nu i-a acordat daune morale şi prestaţia lunară solicitată pentru medicamente, până la încetarea stării de nevoie, soluţia fiind menţinută şi în apel, sub acest aspect hotărârile fiind greşite, întrucât nu i s-a asigurat reparaţia integrală a prejudiciului cauzat, conform art.998 şi 999 C.civ.
Recursul este neîntemeiat.
Curtea, analizând criticile formulate de partea civilă a apreciat că acestea ar putea constitui cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.171 C.pr.pen., interpretat într-un sens larg.
Analizând hotărârile pronunţate în cauză, a constatat că părţii civile i s-au acordat 20 milioane lei, care, deşi, în dispozitiv sunt trecute ca despăgubiri civile, din cuprinsul sentinţei rezultă că este vorba de o sumă globală, cuprinzând atât acoperirea prejudiciului material suferit de partea vătămată, care nu şi-a dovedit în totalitate pretenţiile, cât şi acoperirea prejudiciului moral.
Acest aspect rezultă din motivarea laturii civile a cauzei, în care se arată că s-au avut în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor şi faptul că în urma accidentului traumatic partea vătămată a suferit şi o afecţiune psihică respectiv: „sindrom de stress posttraumatic".
în ceea ce priveşte prestaţia periodică lunară solicitată, în mod corect instanţele au apreciat că nu poate fi acordată, întrucât leziunile produse părţii vătămate prin săvârşirea infracţiunii nu au determinat acesteia o infirmitate permanentă, care să justifice acordarea unor astfel de despăgubiri.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă, şi l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.(Judecator Rodica-Aida Popa)
(Secţia a ll-a penală, decizia nr. 1998/2000)
