Verificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior care a participat în cursul anchetei la diferite procedee probatorii - valabilitate
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 1487/24.10.2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s. pen., a hotărât, în temeiul art. 300 alin. (2), raportat la art. 264 alin. (3) CPP, restituirea dosarului privindu-1 pe inculpatul T.C.V. la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru refacerea rechizitoriului, apreciindu-se că verificarea rechizitoriului sub aspectul legalităţii şi temeiniciei a fost făcută de procurorul-şef de secţie, în condiţiile în care acelaşi procuror a efectuat, în parte, acte şi măsuri de urmărire penală în cauză.
Astfel, procurorul-şef al secţiei a încheiat procesul-verbal de sesizare din oficiu, a constatat în motivarea acestuia că sunt indicii privind săvârşirea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost ulterior trimis în judecată, l-a semnat, a aplicat ştampila organului judiciar, acelaşi procuror dispunând, prin rezoluţie olografa, ca procurorul X să soluţioneze cauza.
De asemenea, procurorul-şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică a participat la examinarea în camera de consiliu, la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cererii de confirmare a ordonanţei procurorului prin care se dispusese, cu titlu provizoriu, interceptarea şi înregistrarea au-dio-video a discuţiilor ambientale purtate de învinuitul T.C.V., cu ocazia aducerii la cunoştinţă a învinuirii, precum şi a cererii de autorizare a interceptării şi înregistrării pe suport electronic de imagini şi convorbiri purtate de învinuit cu ocazia audierilor sale. Procurorul-şef al secţiei a cerut admiterea cererii, motivând-o pe considerente legate de situaţia de fapt şi de modul de desfăşurare a audierii învinuitului.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 264 alin. (3) CPP, s-a reţinut că acesta prevede că dacă urmărirea penală este efectuată de procurorul-şef de secţie, verificarea se face de procurorul general al parchetului (Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), nerespectarea dispoziţiilor nereprezentând o simplă formalitate, astfel că, în baza art. 300 alin. (2), raportat la art. 264 alin. (3) CPP, dosarul s-a restituit pentru refacerea rechizitoriului.
Examinând criticile aduse de parchet cu privire la constatarea de către prima instanţă a acestei neregularităţi, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a admis recursul ca fondat, constatând regularitatea sesizării instanţei, cauza fiind trimisă Secţiei penale a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru continuarea cercetării judecătoreşti.
Instanţa de recurs şi-a motivat decizia pe considerentele că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 300 CPP, în sensul că procedura verificării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, reglementată de dispoziţiile art. 264 alin. (3) CPP, este o condiţie de valabilitate a actului de sesizare, a cărei nerespectare este sancţionată cu nulitate absolută, conform dispoziţiilor art. 197 alin. (2) CPP, şi că greşit a apreciat că procesul-verbal de sesizare din oficiu sau participarea procurorului-şef de secţie în camera de consiliu, cu ocazia formulării cererilor de interceptare, ar reprezenta acte de urmărire penală, acestea nefiind decât procedee probatorii, în cauză nefiind încălcată nicio dispoziţie legală în materie.
I.C.C.J., Completul de 5 judecători, dec. pen. nr. 60/20.02.2012,
Notă. 1. Prin Dec. nr. 679/12.06.2008, publicată în M. Of. nr. 561 din 24.07.2008, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 264 alin. (3) şi (4) CPP, arătând că, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic”.
Principiul legalităţii este, în sensul atribuit de Legea fundamentală, specific activităţii procurorilor, care, în virtutea acestuia, au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, să urmeze în mod obligatoriu dispoziţiile legii, fără posibilitatea de a acţiona întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor măsuri, fie în alegerea procedurilor. Astfel, acţionând pe baza principiului legalităţii, procurorul nu poate refuza începerea urmăririi penale sau punerea în mişcare a acţiunii penale în alte cazuri decât cele prevăzute de lege şi nici nu are dreptul să solicite instanţei de judecată achitarea unui inculpat vinovat de comiterea unei infracţiuni, pe motiv că interese politice, economice, sociale sau de altă natură fac inoportună condamnarea acestuia.
Ca o garanţie a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic, în virtutea căruia Ministerul Public este conceput ca un sistem piramidal în care măsurile de aplicare a legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce conferă substanţialitate principiului exercitării ierarhice a controlului în cadrul acestei autorităţi publice, lată, deci, că obligativitatea procurorului ierarhic superior de a verifica rechizitoriul nu contravine art. 132 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotrivă, dă expresie principiilor statuate de Legea fundamentală. în acelaşi sens, Dec. nr. 385/13.04.2010, M. Of nr. 317 din 14.05.2010.
