Lipsa indicării în rechizitoriu a unei părţi vătămate -valabilitatea actului de sesizare
Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 39/18.02.2008 pronunţată de Tribunalul Alba, în baza art. 300 alin. (2) CPP, cauza a fost restituită la parchet, reţinân-du-se că una din infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor nu este de pericol, ci de rezultat. Cu toate acestea, în dispozitivul rechizitoriului, la punctul „părţi vătămate - părţi civile” nu se menţionează partea vătămată a infracţiunii respective.
S-a apreciat în acest sens că Tribunalul nu poate complini această lipsă din dispozitivul rechizitoriului, întrucât nu este vorba despre o parte a cărei introducere în cauză să poată fi dispusă din oficiu de către instanţă, ci de o parte vătămată al cărei nume sau denumire nu au fost stabilite deloc de către organul de urmărire penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 263-264 CPP, rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată şi trebuie să cuprindă fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că rechizitoriul este incomplet şi sesizarea instanţei nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de instanţă, astfel că se impune restituirea dosarului parchet în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs parchetul, invocând nele-galitatea soluţiei de restituire a cauzei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 300 alin. (2) CPP, în sensul că nu s-a acordat un termen în scopul înlăturării neregularităţii constatate.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că recursul parchetului este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (1) CPP, instanţa de judecată are obligaţia să cheme spre a fi ascultată persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune.
Potrivit art. 76 alin. (2) CPP, înainte de ascultare, i se pune în vedere persoanei vătămate că poate participa în proces ca parte vătămată sau se poate constitui parte civilă.
Este adevărat că în conţinutul rechizitoriului nu s-a menţionat pentru a fi citată nicio parte vătămată sau civilă, cu referire la infracţiunea de rezultat, fapt care poate fi apreciat ca o neregularitate a actului de sesizare
a instantei.
Cu toate acestea, potrivit dispoziţiilor art. 300 alin. (2) CPP, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, dacă neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop.
Or, instanţa a restituit cauza fară acordarea unui termen de judecată în vederea înlăturării neregularităţii constatate.
C.A. Alba Iulia, s. pen., dec. nr. 418/02.09.2008,
Notă. 1. întrucât în cauză nu era în discuţie omisiunea procurorului de a indica în citativ numele unei părţi vătămate anterior identificate şi avute în vedere cu ocazia desfăşurării urmăririi penale, ci din contră, lipsa identificării respectivei părţi în faza de urmărire penală, considerăm că acordarea unui termen nu ar fi putut să permită procurorului, în condiţiile date, să acopere acea deficienţă a urmăririi penale. De fapt, o asemenea neregularitate a urmăririi penale, în lipsa dovedirii unei vătămări de către partea interesată, s-ar fi putut acoperi de instanţă în cursul cercetării judecătoreşti.
2. în doctrină s-a arătat că neregularităţi cu caracter neesenţial ale actului de sesizare nu vor atrage sancţiunea nulităţii absolute, deoarece ele nu afectează unitatea dintre cadrul procesual stabilit în cursul urmăririi penale şi cel cu care a fost învestită instanţa. Sunt nereguli care pot fi înlăturate fără a fi necesară restituirea cauzei la procuror: omisiuni privind numele părţilor, datele personale ale inculpatului, locul de citare, încadrarea juridică greşită a faptei, lipsa numelui şi prenumelui persoanelor care trebuie citate în instanţă, neindicarea măsurilor asigurătorii care au fost luate, cheltuielile judiciare etc