Verificarea legalităţii şi oportunităţii măsurii arestării preventive. Obiect
| Comentarii |
|
Dacă instanţa de recurs a admis recursul, a casat încheierea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare în privinţa stării de arest preventiv a inculpatului, prima instanţă nu poate să constate cauza ca rămasă fără obiect, chiar dacă, la un moment ulterior încheierii casate, instanţa de prim grad s-a desesizat, restituind cauza la procuror pentru refacerea rechizitoriului.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 237 din 8 aprilie 2011
La data de 6 aprilie 2011, în dosarul nr. 2483/96/2010/a*, Tribunalul Harghita pronunță în cauza privindu-l pe inculpatul S.N., încheierea prin care a constatat, ca rămasă fără obiect, cauza.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de prim grad jurisdicțional a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 1/30.03.2011 pronunțată de această instanță, în baza art. 3002C.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.N.
Prin decizia nr. 214/R/04.04.2011, s-a admis recursul inculpatului menționat și s-a casat, în parte, încheierea atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita, pentru punerea în discuția părților a legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului.
Verificând dosarul, instanța a constatat că prin încheierea penală nr. 76/01.04.2011, tribunalul, în baza art. 300 alin. (2) C.proc.pen., a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T., Structura Centrală pentru refacerea actului de sesizare și că prin aceiași încheiere s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.N..
Instanța a constatat că, prin încheierea nr. 76/01.04.2011, starea de arest preventiv a inculpatului S.N. a fost menținută, astfel că a constatat că discutarea menținerii stării de arest a inculpatului a rămas fără obiect.
Această încheiere a Tribunalului Harghita, în termen legal, a fost atacată cu recurs de către inculpatul S.N., care, prin apărătorul său ales, a înțeles să solicite, casarea parțială a acesteia, și a se dispune rejudecarea cauzei (a aspectului legat de oportunitatea menținerii sale în stare de arest preventiv) de către instanța de fond - Tribunalul Harghita. S-a învederat faptul că, în data de 6 aprilie 2011, la prim grad jurisdicțional nu au fost respectate dispozițiile instanței de control judiciar expuse, în decizia penală nr. 214/R/04.04.2011 a Curții de Apel Tg. Mureș, fapt reflectat în pronunțarea unei încheieri penale nu doar netemeinice, dar și nelegale.
Analizând recursul astfel declarat prin prisma prevederilor art. 3859 raportat la dispozițiile art. 385 18 C.proc.pen. se apreciază că acesta are caracter nefondat, impunându-se a fi admis, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
La data de 4 aprilie 2011, instanța de control judiciar a dispus Tribunalului Harghita (instanță de prim grad jurisdicțional), să rejudece aspectele legate de menținerea inculpatului S.N., în stare de arest preventiv, în contextul în care, la termenul din 30.03.a.c., această instituție - a menținerii inculpatului menționat în stare de arest preventiv - nu fusese pusă în discuția părților, în condițiile reglementate de legiuitorul român în prevederile art. 389 C.proc.pen. Constatându-se astfel încălcate principiile de bază ale procesului penal, instanța de recurs a dispus instanței de fond să reia, cu ocazia rejudecării cauzei, analizarea oportunității menținerii măsurii preventive a arestului, inițial dispusă, față de inculpatul S.N., aspect ce avea momentul dezbaterii la 30.03.a.c. și care trebuia avut în vedere de instanță. Ignorând dispozițiile instanței de control judiciar, expuse în decizia penală nr. 214/R/04.04.2011, dar și momentul, în funcție de care trebuia să se pășească, în cauză, la verificarea ce trebuia efectuată de instanța de fond, prin prisma prevederilor art. 3002C.proc.pen., Tribunalul Harghita are în vedere un moment, ulterior, celui indicat de instanța de recurs și anume acela de 01.04.2011, în loc de 30 martie 2011, dată la care s-a pronunțat de această instanță de fond - Tribunalul Harghita, încheierea de ședință casată, parțial, prin decizia penală criticată. Adoptând o soluție neprevăzută de legea procesual penală română, instanța de fond nu găsește necesar să analizeze temeiurile de fapt și de drept ce ar justifica menținerea acestui inculpat în stare de arest preventiv, în contextul în care prin încheierea de ședință anterior casată (se are în vedere aici încheierea nr. 1/30.03.2011 a Tribunalului Harghita, din dosarul nr. 2483/96/2010) s-a reținut ca temei de drept al menținerii acestei drastice măsuri preventive, prevederile art. 148 lit. a) C.proc.pen., deși:
- temeiul legal avut în vedere, de Tribunalul municipiului București, la emiterea mandatului de arestare preventivă, pe seama inculpatului S.N., a fost cel prevăzut în dispozițiile art. 148 lit. f) C.proc.pen.;
- nu s-a argumentat, în niciun fel, de instanța de fond de ce s-ar impune a fi reținute ca fiind incidente față de inculpatul S.N. și dispozițiile art. 148 lit. a) C.proc.pen., respectiv de ce s-ar impune a se înlătura față de acesta a dispozițiilor art. 148 lit. f) C.proc.pen.;
- care a fost temeiul legal pentru care a operat o așa-zisă excepție „cea a rămânerii fără obiect”, în detrimentul soluționării pe fond, a instituției vizate de dispozițiile art. 3002C.proc.pen.
Cum instanța de fond nu și-a motivat soluția pronunțată (a încălcat dispozițiile art. 385 pct. 9 teza I C.proc.pen.) și a ignorat și prevederile art. 385 18 C.proc.pen. urmează ca potrivit dispozițiilor art. 3859 pct. 2 lit. c) C.proc.pen. să se admită recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva încheierii penale nr. 1/06.04.2011 pronunțată în dosarul nr. 2483/96/2010/a6 al Tribunalului Harghita.
Va casa integral încheierea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
