Obligarea în solidar a părţii responsabile civilmente şi a inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat. Cazuri
| Comentarii |
|
Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 263 din 20 aprilie 2011
Prin sentința penală nr. 47/18.01.2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în baza art. 178 alin. (1) și (2) C.pen., a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”.
în baza art. 71 C.pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii.
în baza art. 71 alin. (5) C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
în baza art. 359 C.proc.pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
în baza art. 346 C.proc.pen., raportat la art. 14 C.proc.pen. și art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă G.F. și, în consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC E.F.R. SA București, la plata către acesta a sumei de 6.822,96 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
în baza art. 346 C.proc.pen., raportat la art. 14 C.proc.pen. și art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc și, în consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC E.F.R. SA București, la plata către acesta a sumei de 115,72 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a constatat că SC C.A. SA Sibiu, are calitatea de asigurător de răspundere civilă în baza poliței de asigurare obligatorie de răspundere civila auto seria Ro/17/G17/LD nr. 000098699, încheiată pentru autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare B...
în baza art. 346 C.proc.pen., a fost respinsă, acțiunea civilă formulată de partea civilă P.M., ca nedovedită.
S-a constatat că părțile vătămate: S.R. și S.E., nu s-a constituit părți civile în cauză.
în baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 440 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Miercurea Ciuc a reținut următoarele:
în fapt, la data de 02.10.2007, în jurul orelor 14:55, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare B-//-/// pe drumul european E 578, pe raza localității Băile Tușnad, în dreptul imobilului cu numărul 6, inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de drum astfel încât, într-o curbă la dreapta, autoutilitara a derapat, a intrat pe sensul opus de mers unde s-a produs coliziunea cu autoutilitara marca Magirus Deutz cu nr. de înmatriculare HR… condusă regulamentar de numitul G.F. în urma impactului a rezultat avarierea celor două autoutilitare, decesul numitului S.L. și rănirea ușoară a numitei B.I.
Dintre succesorii victimei S.L., numita P.M. s-a constituit arte civilă în faza de urmărire penală.
Prin raportul medico-legal nr. 152/A/ML/2007 din data de 30.10.2007 întocmit în timpul urmăririi penale de Serviciului Județean de Medicină Legală Harghita, s-a constatat că moartea victimei S.L. a fost violentă, datorându-se șocului traumatic ce a determinat paralizia sistemului nervos central în cadrul unui accident de circulație. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce prin cădere din autovehicul pe suprafețe dure și au legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei.
în faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, iar conform raportului întocmit, cauza principală a producerii accidentului a fost nerespectarea de inculpat a regimului de viteză, nerespectarea de către acesta a semnificației indicatoarelor „Limitare de viteză diferențiată pe categorii de autovehicule”, „Curbă deosebit de periculoasă” și „Drum cu denivelări”. S-a constatat că viteza de deplasare a autoutilitarei condusă de inculpat s-a situat între 110-120 Km/h în momentele premergătoare accidentului.
Inculpatul a solicitat în aceeași fază a procesului penal efectuarea unui supliment de expertiză, inculpatul susținând că autoutilitara este dotată cu limitator de viteză fapt ce ar duce la concluzia că nu a fost analizată corespunzător viteza de deplasare a autovehiculului pe care l-a condus și deoarece calculele s-au făcut fără a se ține cont de înclinarea drumului și fără a se lua în considerare defecțiunea de la roata față stânga.
Prin completarea raportului de expertiză tehnică s-a precizat că tipul de autoutilitară condusă de inculpat nu este prevăzut prin fabricație cu limitator de viteză, iar roata din stânga față s-a dezumflat din cauza deformării jantei care a provocat impactul cu autoutilitara Magirus Deucz.
Martorul M.M.A., pasager în autoutilitara condusă de inculpat, a declarat în faza de urmărire penală că autoutilitara a făcut un balans, apoi a acroșat cu partea din stânga față spatele unui camion.
Audiat în fața instanței de judecată același martor nu a putut să dea detalii cu privire la circumstanțele producerii accidentului precizând că în acel moment se ocupa cu trimiterea unui SMS de pe telefonul mobil. A menționat totuși că la data și ora producerii accidentului cerul era parțial noros iar carosabilul uscat.
Inculpatul, în declarația dată în fața instanței de judecată și-a menținut poziția exprimată în faza de urmărire penală, în sensul că autoutilitara era dotată cu limitator de viteză considerând că viteza de deplasare în momentul premergător accidentului era de aproximativ 90 km/h.
Chiar și în aceste condiții, viteza de deplasare a autoutilitarei nu poate fi considerată ca fiind adecvată condițiilor de drum, respectiv drum cu denivelări și curbă deosebit de periculoasă.
Drept urmare, în mod corect s-a constatat că accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat a regulilor de circulație pe sectorul de drum din zona respectivă.
Ca urmare a coliziunii dintre cele două autovehicule, a rezultat avarierea acestora și decesul victimei S.L., pasager în autoutilitara Mercedes Deutz condusă regulamentar de partea civilă G.F., culpa pentru aceste consecințe revenind inculpatului, motiv pentru care urmează a fi condamnat.
în drept, fapta inculpatului, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ucidere din culpă”, prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) C.pen.
Pentru individualizarea pedepsei ce a fost aplicată s-a avut în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind criteriile generale de individualizare. Astfel, inculpatul nu avea antecedente penale, are un loc de muncă stabil, iar conducerea îl caracterizează ca fiind o persoană de încredere, integră, serioasă, care și-a exercitat cu profesionalism atribuțiile și pe care te poți baza în orice situație.
Cu toate acestea, imprudența în conducerea autovehiculului de care a dat dovadă inculpatul a făcut ca fapta acestuia să prezinte un grad de pericol social ce nu justifica coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege.
în consecință, în baza art. 178 alin. (1) și (2) C.pen. l-a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”.
în baza art. 71 C.pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
Ca modalitate de executare a pedepsei, având în vedere aceleași concluzii ale caracterizării întocmite de conducerea locului de muncă al inculpatului, instanța a considerat că scopul pedepsei, astfel cum rezultă din art. 52 C.pen., poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Drept urmare, în baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii.
în baza art. 71 alin. (5) C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
în baza art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-au reținut următoarele:
Răspunzător pentru daunele produse prin accident este inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, în temeiul art. 999 C.civ., respectiv art. 1000 C.civ. în temeiul poliței de asigurare încheiată între partea responsabilă civilmente și asigurător, acesta are obligația de a despăgubi partea civilă pentru sumele pe care asiguratul în solidar cu inculpatul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare părții civile, conform art. 50 din Legea nr. 136/1995.
în cauză s-a constituit parte civilă G.F., conducătorul autoutilitarei marca Magirus Deutz, cu suma de 6.822,96 lei, reprezentând contravaloarea reparației autovehiculului. în acest sens au fost depuse acte justificative, respectiv factura nr. 249/27.12.2007 emisă de Serviciul Utilaje Transport SA Miercurea Ciuc.
Conform Deciziei nr. 1/23.02.2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, „... instanța ... investită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor ... de ucidere din culpă ... săvârșite de un conducător auto, este investita sa judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei ..., cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte”.
Astfel, având în vedere și prevederile art. 24 C.proc.pen., numitul G.F. a dobândit calitatea de parte civilă, precizându-și în scris, pretențiile în faza de judecată a procesului penal.
Referitor la argumentația asigurătorului expusă în concluziile scrise, s-au reținut următoarele:
Afirmația conform căreia partea civilă și-a exprimat dreptul de opțiune, îndreptându-se doar împotriva inculpatului, fapt ce ar duce la concluzia că asigurătorul ar fi obligat la plata despăgubirilor doar după plata acestora de către inculpat, este eronată.
Astfel, art. 55 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 se referă la situația în care acestea au fost deja plătite de asigurat și nu la situația stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească. Această din urmă situație este reglementată expres de art. 54 alin. (2) al aceleiași legi conform căruia „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă ...”.
Textul de lege se coroborează cu prevederile art. 50 alin. (1), citat de altfel și de asigurător, conform căruia „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”
Rezultă deci că, în cazul în care prin hotărâre judecătorească se stabilește în sarcina inculpatului obligația de a despăgubi pe partea civilă, drepturile acesteia se exercită împotriva asigurătorului deoarece textul se referă la sumele pe care asiguratul „este obligat să le plătească” și nu la sumele pe care „le-a plătit asiguratul”, iar interpretarea conform căreia semnificația art. 55 alin. (1) ar fi doar aceea de a stabili destinația sumelor acordate ca despăgubire este nejustificată odată ce textul de lege prevede clar că „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”, adică plata se face direct acestora, fără a lăsa loc de interpretare.
Pe de altă parte, o condiție pentru ca asigurătorul, în baza obligației contractuale, să poată plăti persoanei păgubite despăgubirea, este aceea ca în sarcina inculpatului să se stabilească obligația de plată a acestora conform art. 50 din lege. De asemenea, art. 54 alin. (2) vorbește despre exercitarea drepturilor părții civile și nu despre exercitarea acțiunii civile. Rezultă că este vorba de dreptul corelativ de a cere plata, care se naște odată cu stabilirea obligației certe de plată a inculpatului, drept care se poate exercita împotriva asigurătorului în cadrul fazei de executare a hotărârii judecătorești, de bună voie sau pe calea executării silite.
în consecință, în mod corect partea civilă și-a îndreptat acțiunea împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente în locul căreia asigurătorul, în temeiul poliței de asigurare, are obligația de a despăgubi persoanele vătămate.
Calitate de persoană vătămată are și Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc care, care prin adresa nr. 15186/2007 s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală. Aceasta deoarece, sunt îndeplinite condițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 citat chiar de asigurător în concluziile scrise. Asigurătorul nu are, astfel cum sugerează, calitatea de persoană care a adus „prejudicii sau daune sănătății” ci aceea de asigurător pentru persoana responsabilă de daunele produse. O asemenea persoană este inculpatul în solidar cu persoana responsabilă civilmente, iar dauna produsă de inculpat pentru care asigurătorul are obligația de despăgubire, reprezintă cheltuielile de spitalizare a victimei, sume suportate inițial de Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc.
Față de aceste considerente, în baza art. 346 C.proc.pen., raportat la art. 14 C.proc.pen. și art. 998-999 C.civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G.F. și, în consecință, la fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC E.F.R. SA, la plata către acesta a sumei de 6.822,96 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
în baza acelorași prevederi legale s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc și a obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, la plata către acesta a sumei de 115,72 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Deoarece, odată stabilită obligația de despăgubire în sarcina inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, asigurătorul are contractual obligația de a plăti suma stabilită în locul acestora, instanța a constatat că SC C.A. SA, avea calitatea de asigurător de răspundere civilă, în baza poliței de asigurare obligatorie de răspundere civila auto, seria Ro/17/G17/LD nr. 000098699, încheiată pentru autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare B.
în baza art. 346 C.proc.pen., a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă P.M., ca nedovedită. Deși aceasta, fiind moștenitoare a victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8000 lei reprezentând daune materiale, nu a depus la dosar înscrisurile doveditoare astfel cum s-a angajat.
Va constata că părțile vătămate: S.R. și S.E. nu s-a constituit părți civile în cauză.
în baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 440 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 3853 alin. (1) C.proc.pen. a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc și asigurătorul SC C.A. SA.
în motivarea orală a recursului, parchetul a declarat că recursul vizează doar omisiunea instanței de fond de a face aplicarea dispozițiilor art. 191 alin. (3) C.proc.pen., nesusținând motivele scrise de recurs.
Asigurătorul a declarat că își retrage recursul declarat în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs și în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., Curtea apreciază că recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 191 alin. (3) C.proc.pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
în speță, se constată că partea responsabilă civilmente SC E.F.R. SA fost obligată în solidar cu inculpatul C.C. la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile G.F. și Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 191 alin. (3) C.proc.pen., trebuia obligată și la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, astfel că recursul parchetului este fondat sub acest aspect.
Având în vedere că procurorul a declarat în fața instanței de recurs că nu susține motivele scrise de recurs, instanța de control judiciar urmează să ia act de această cerere, mai ales că potrivit dispozițiilor art. 385 10 alin. (3) C.proc.pen. recursul poate fi motivat și oral în ziua judecății.
Cu privire la recursul asigurătorului, instanța constată că la termenul de judecată din 20.04.2011 acesta a declarat în fața instanței de recurs că își retrage recursul formulat.
Potrivit art. 3854 alin. (2) C.proc.pen. raportat la art. 369 alin. (1) C.proc.pen. până la încheierea dezbaterilor la instanța de recurs oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâri a fost atacată fie la instanța de apel.
în speță, având în vedere că asigurătorul prin reprezentant, în fața instanței de recurs, a arătat că își retrage recursul, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C.proc.pen., Curtea urmează să ia act de cererea asigurătorului.
Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc și să oblige inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC E.F.R. SA să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare aferente soluționării cauzei, la prim grad jurisdicțional, suma de 440 lei.
De asemenea, va înlătura din sentința penală criticată dispozițiile referitoare la obligarea inculpatului intimat C.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, aferente soluționării cauzei la Judecătoria Miercurea Ciuc, urmând să mențină restul dispozițiilor din sentința penală criticată.
în baza art. 192 alin. (2) C.proc.pen., Curtea, urmează să oblige asiguratorul SC C.A. SA să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în recurs suma de 50 lei, iar pe inculpatul intimat C.C., în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC E.F.R. SA să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, în recurs, suma de 250 lei.
