Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 3002
In cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, potrivit art. 16(ft C. p. p.
în speţă, Curtea reţine că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat şi nu se mai justifică menţinerea în stare de arest a inculpatului. Este adevărat că inculpatul a fost audiat şi punerea sa în libertate nu poate influenţa aflarea adevărului, însă subzistă celelalte temeiuri, şi anume gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, ca şi atitudinea nesinceră de care a dat dovadă acesta pe parcursul procesului penal.
(Decizia penală nr. 1273 din 16.09.2009, Secţia I-a penală)
Prin încheierea de şedinţă din 10.09.2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, a constatat, în baza art. 3002 C. p. p., legalitatea arestării preventive a inculpatului R.P.V.
în baza art. 139 alin. 1 şi 35 C. p. p. rap. la art. 145 C. p. p., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti.
în baza art. 145 alin. 11 C. p. p., a obligat inculpatul ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să se supună următoarelor obligaţii:
a) să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie în a cărui circumscripţie se află locuinţa sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
în baza art. 145 alin. 22 C. p. p., a atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor ce îi revin se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate a acestuia cu condiţia de a nu fi arestat în altă cauză.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul R.P.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000, reţinându-se în esenţă că, la data de
13.04.2009, a vândut două doze conţinând 0,26 gr. heroină martorului T.M. pentru suma de 100 lei.
Reţine de asemenea instanţa de fond că la dosar există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta prevăzută de legea penală, însă având în vedere stadiul procesual al cauzei, inculpatul fiind audiat, iar cercetarea judecătorească apropiindu-se de final, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat şi nu se mai impune menţinerea stării de arest a inculpatului.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că în mod greşit instanţa de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive fără a avea în vedere natura infracţiunii, ca şi modalitatea de săvârşire a acesteia şi conduita nesinceră a inculpatului.
Critica adusă este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 385 alin. 3 C. p. p., sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept, Curtea a apreciat că recursul declarat de Parchet este întemeiat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează:
Curtea a reţinut faptul că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat şi nu se mai justifică menţinerea în stare de arest a inculpatului.
La momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului s-au avut în vedere dispoziţiile art. 136 alin. 8 C. p. p., art. 143 şi ale art. 148 lit. f) C. p. p., temeiuri care se menţin în continuare, nu s-au schimbat şi fac necesară privarea de libertate a inculpatului.
Este adevărat că inculpatul a fost audiat şi punerea sa în libertate nu poate influenţa aflarea adevărului, însă în acelaşi timp, Curtea are în vedere că celelalte temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare,
şi anume gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, ca şi atitudinea nesinceră de care a dat dovadă acesta pe parcursul procesului penal.
Nici termenul de 5 luni în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv nu depăşeşte termenul rezonabil consacrat de art. 5 din Convenţie aşa încât să facă posibilă punerea în libertate a inculpatului.
Reţinând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Curtea urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. p. p., să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva încheierii din data de 10.09.2009 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, în dosarul nr. 19004/3/2009.
A casat în parte încheierea recurată şi rejudecând în fond:
în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. 3 C. p. p., a menţinut starea de arest a inculpatului R.P.V.
A menţinut din încheierea recurată dispoziţiile prind constatarea legalităţii măsurii preventive şi pe cele privind amânarea cauzei.
