Revizuire. Cazuri de revizuire. Măsuri premergătoare
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 394 alin. 1 lit. b), art. 402 alin. 2
Revizuirea poate fi cerută şi atunci când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Când persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea se află în stare de deţinere, chiar într-o altă cauză, preşedintele dispune încunoştinţarea acestei persoane despre termen şi ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
în cauză, Curtea a constatat că, potrivit menţiunilor din practică, instanţa de fond, ca instanţă extraordinară, a pus în discuţia părţilor doar admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, asupra căreia a rămas în pronunţare, însă, potrivit dispozitivului, s-a pronunţat direct pe fond, prin respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire, după ce, în considerente, a efectuat o amplă analiză a motivului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b) C. p. p. invocat de revizuent, dar care nu a fost susţinut în dezbatere. Procedând în această modalitate, instanţa de fond i-a încălcat revizuentului dreptul la apărare, care, conform art. 402 alin. 2 C. p. p., este de natură obligatorie, astfel că sentinţa penală este lovită de nulitate absolută, după cum prevăd disp. art. 197 alin. 2 teza a Il-a C. p. p.
(Decizia nr. 124 din 22.05.2009, Secţia I-a penală)
Prin sentinţa penală nr. 486/F/29.04.2009, din dosarul nr. 5215/3/2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, revizuirea sentinţei penale nr. 1055/27.09.2006 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a ll-a penală, din dosarul nr. 12057/3/2005, formulată de revizuientul M.M., pe care, în temeiul art. 192 alin. 2 C. p. p., l-a obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că, prin cererea de revizuire, revizuientul a arătat, pe de o parte, că este nevinovat, deoarece autorul infracţiunii de omor este condamnatul C.C., astfel că martorul B.D. a dat declaraţii mincinoase, iar pe de altă parte, că pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare este mult prea severă.
în motivare, instanţa de fond a arătat că, prin rezoluţia din data de 5.03.2009, din dosarul nr. 6488/P/2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus, în temeiul art. 228 alin. 6 C. p. p., raportat la art. 10 lit. d) C. p. p., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul B.D., pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 292
C. p., încadrare juridică discutabilă, cu atât mai mult cu cât declaraţiile acestuia se referă la participarea coinculpatului C.C., şi nu a revizuientului, a cărui vinovăţie a fost stabilită, în mod corect, în baza declaraţiilor martorului indirect G.G., coroborate cu declaraţiile coinculpaţilor P.V. şi N.V., constatând, totodată, că motivele de revizuire au constituit apărări de fond şi au fost invocate în căile de atac ale apelului şi recursului, astfel că pe calea revizuirii nu se poate reinterpreta probatoriul deja administrat, după cum nu se poate reindividualiza pedeapsa închisorii, în termen legal, revizuientul a declarat apel, nemotivat în scris, în motivarea orală a apelului, apelantul-revizuient a arătat că nu este vinovat, întrucât autorul infracţiunii de omor este condamnatul C.C., aşa încât martorul B.D. a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale, iar, pe fond, în temeiul art. 394 alin. 1 lit. b) C. p. p., admiterea cererii de revizuire.
Analizând sentinţa penală, Curtea constată că, potrivit menţiunilor din practica, instanţa de fond, ca instanţă extraordinară, a pus în discuţia părţilor doar admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, asupra căreia a rămas în pronunţare, însă, potrivit dispozitivului, s-a pronunţat direct pe fond, prin respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire, după ce, în considerente, a efectuat o amplă analiză a motivului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b) C. p. p., invocat de revi-zuient, dar care nu a fost susţinut în dezbatere. Procedând în această modalitate, instanţa de fond i-a încălcat revizuientului dreptul la apărare, care, conform art. 402 alin. 2 C. p. p., este de natură obligatorie, astfel că sentinţa penală este lovită de nulitate absolută, după cum prevăd disp. art. 197 alin. 2 teza a ll-a C. p. p.
în consecinţă, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. p. p., a admis apelul formulat de apelantul-revizuient M M. împotriva sentinţei penale nr. 486/F/29.04.2009 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, din dosarul nr. 5215/3/2009, a desfiinţat în întregime sentinţa penală şi a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de judecată, respectiv la Tribunalul Bucureşti
