Recursul. Cazurile în care se poate face recurs. Infracţiunea. Pericolul social al faptei. Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 18, art. 181
- Cod procedură penală: art. 3859
Hotărârea este supusă casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Fapta care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Conform art. 181 C. p., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi produce, precum şi de persoana şi conduita föptuitorului, dacă este cunoscut.
în cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ prev. la art. 91.
(Decizia nr. 602 din 28.04.2009, Secţia I-a penală)
Prin sentinţa penală nr. 1810/07.11.2008 pronunţată de Judecătoria Slobozia a fost condamnat inculpatul P.D. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
în baza art. 81-82 a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 5 luni şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. p. p.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. 1, art. 64 lit. c) şi ale art. 71 alin. 5 C. p.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în data de
23.05.2008, inculpatul P.D. a consumat băuturi alcoolice după care a condus autoturismul Dacia prin municipiul Slobozia şi la intersecţia B-dului Chimiei cu B-dul Matei Basarab nu a respectat semnificaţia indicatorului STOP şi a pătruns în intersecţie lovind autoturismul Daewoo condus de numitul D.A., care circula regulamentar din direcţia Constanţa - Bucureşti.
în urma accidentului a rezultat rănirea şoferului care circula regulamentar D A. care a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale şi a numitului F.B. pasager în autoturismul Daewoo care a necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale aşa cum rezultă din rapoartele de expertiză medico-legale nr. 685 şi 686 din 2705.2008.
Inculpatul a fost testat cu aparatul Drager care a indicat o valoare de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 23,59. în urma recoltării probelor biologice a rezultat alcoolemie de 1,25 gr %0 la ora 00,15 şi de 1,05 gr %0 la ora 01,15, conform BATA nr. 227/26.05.2008 emis de SML Ialomiţa.
în sentinţă se fac referiri şi la probatoriile administrate în cauză şi la criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen, motivat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia şi inculpatul P.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivare, parchetul critică sentinţa atacată pentru nelegalitate, deoarece, prin nereţinerea în dispozitiv a dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. p., pedeapsa de 5 luni închisoare apare ca fiind aplicată în alte limite decât cele legale şi aceasta în condiţiile în care minimul special de pedeapsă prevăzută de lege este de 1 an închisoare.
Este dezvoltat acest motive de apel.
Oral, prin apărător, inculpatul P.D. critică sentinţa pentru netemeinicie apreciind că fapta pentru care a fost judecat şi condamnat nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
S-a solicitat achitarea şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr. 32/A/27.02.2009 a Tribunalul Ialomiţa, Secţia penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia şi de inculpatul P.D., pe care a desfiinţat-o cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 74-76 C. p. şi aplicarea art. 64 lit. c) C. p. şi, rejudecând, în fond:
S-a făcut aplicarea art. 74-76 lit. c) C. p., menţinând pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a înlăturat aplicarea art. 64 lit. c) C. p. ca pedeapsă accesorie.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile cu onorariu avocat oficiu în sumă de 50 lei au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că ambele apeluri sunt fondate pentru următoarele consideraţiuni.
Prima instanţă a stabilit o corectă situaţie de fapt cu încadrarea juridică corespunzătoare şi a apreciat în mod judicios vinovăţia inculpatului pe baza unei analize atente a tuturor probelor administrate în cauză.
Critica apelantului inculpat sub acest aspect nu a fost primită.
Astfel, aşa după cum rezultă din probatoriul aflat la dosarul cauzei, în seara zilei de 23.05.2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul P.D. s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală şi a circulat pe străzile municipiului Slobozia. în stare de ebrietate fiind (alcoolemia stabilită a variat între 1,25 gr %o -1,05 gr %o) inculpatul a provocat un accident rutier soldat cu vătămarea a două persoane şi distrugerea unui autoturism.
Săvârşită în aceste circumstanţe, este evident că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar inculpatul trebuie să răspundă penal pentru săvârşirea ei.
Aspectele că este infractor primar, că a recunoscut infracţiunea şi că este întreţinător de familie, s-au constituit în circumstanţe atenuante personale care au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, dar care nu pot înlătura caracterul penal al faptei săvârşite.
Infracţiunea de a conduce un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, este o infracţiune de pericol şi se sancţionează indiferent dacă a fost urmată sau nu de alte consecinţe (accidente vătămări corporale sau pierderi de vieţi omeneşti etc.).
Faptul că ocupaţia actuală a inculpatului este strâns legată de posesia permisului de conducere nu este o circumstanţă care să modifice consideraţiile de mai sus în sensul înlăturării pericolului social al faptei.
Sunt toate, iată, consideraţiuni pentru care sentinţa atacată se priveşte ca temeinică sub aspectul reţinerii vinovăţiei şi condamnării inculpatului.
în schimb sentinţa se priveşte ca nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei.
Potrivit art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Condamnând pe inculpat la 5 luni închisoare, fără a se reţine dispoziţiile art. 74 şi ale art. 76 C. p., instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, pentru că a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Nelegală apare sentinţa şi sub aspectul aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. p.
Potrivit art. 64 lit. c) C. p., printre drepturile ce se pot interzice condamnatului în cadrul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, se află şi „dreptul de a ocupa o funcţie, sau de a exercita o profesie, ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii”.
Din probele dosarului nu rezultă că inculpatul P.D., şofer amator, agent de vânzări, s-ar fi folosit de vreo funcţie, profesie sau activitate pentru a săvârşi infracţiunea pentru care a fost judecat şi condamnat, astfel că este greşită aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. p.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.D., pentru motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. p. p., în sensul că în mod greşit a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare, deoarece există premisele ca îndrep
tarea să se realizeze şi prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ ţinând cont de împrejurările în care fapta a fost comisă, de circumstanţele personale, de atitudinea sinceră, de conduita sa înainte de săvârşirea faptei şi de comportament în cursul procesului penal.
în motivarea recursului, inculpatul învederează că în prezent îndeplineşte funcţia de agent de vânzări la o firmă din Slobozia şi în fiecare zi a săptămânii se deplasează cu maşina firmei pe diferite rute din ţară, în acest mod îşi asigură cele necesare traiului.
Mai arată inculpatul că menţinerea pedepsei de 5 luni închisoare a avut drept consecinţă desfacerea contractului de muncă şi l-a pus în imposibilitatea de a-şi întreţine mama de 72 ani şi de a-şi plăti ratele pentru apartamentul contractat în Slobozia.
Curtea examinează cauza pentru motivul de casare invocat de recurentul-inculpat şi, din oficiu, în limitele celorlalte cazuri de casare prev. de art. 3859 alin. 3 C. p. p.
Recursul este fondat, însă nu pentru motivul de casare prev. de art. 385 pct. 14 C. p. p., invocat de inculpat, ci pentru motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. p. p., care a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, prin aceea că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.
Pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor depuse în recurs, Curtea constată că s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului în baza căror instanţele de fond şi de apel au prezentat desfăşurarea evenimentelor din data de 23.05.2008, când inculpatul P.D. a condus un autoturism pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, prev. şi ped. de art. 87 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002.
Inculpatul a recunoscut şi regretat fapta.
Inculpatul a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei.
Curtea reţine că fapta săvârşită de recurent este prevăzută de legea penală însă prin conţinutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind un moment singular şi culpabil în viaţa recurentului.
Eroarea gravă de fapt constă în aceea că, din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că fapta nu a produs urmări grave, inculpatul este cunoscut ca o persoană respectabilă şi responsabilă, o îngrijeşte pe mama sa cu dragostea unui fiu iubitor, are contractat un apartament pentru care plăteşte ratele fără întârziere, deci îşi execută obligaţiile juridice şi morale cu bună-credinţă şi prin muncă.
Menţinerea condamnării de 5 luni închisoare nu ar duce la îndreptarea acestuia, ci la înlăturarea sa din societate, de la un nivel de trai decent, pe care şi-l asigură prin muncă cinstită.
Din probele dosarului, Curtea reţine că fapta săvârşită de inculpatul P.D. nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
în consecinţă, Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P.D., în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. p. p., cu referire la art. 3859 alin. 1 pct. 18 şi alin. 3C. p. p.,a casat sentinţa şi decizia penală şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. p. p. rap. la art. 10 lit. b1 C. p. p., cu referire la art. 181 C. p., îl va achita pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
