Recursul. Cazurile în care se poate face recurs. Citarea. Locul de citare
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 177 alin. 1 şi 2, art. 3859 pct. 21
Unul dintre cazurile în care se poate face recurs este atunci când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.
CURTEA DE APEL BUCUREST
_y
Inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar în cazul în care, printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
(Decizia nr. 1633 din 23.11.2009, Secţia I-a penală)
Prin sentinţa penală nr. 231/02.06.2009, Judecătoria Călăraşi, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g) C. p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. p. şi cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) C. p., a condamnat pe inculpatul G.l. la 3 ani închisoare.
în baza art. 61 C. p., a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 284 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 871/30.04.2007 a Judecătoriei Slobozia.
în baza art. 71 C. p. şi a art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (cu excepţia dreptului de a participa la alegerile legislative) şi lit. b) C. p., pe durata executării pedepsei.
A luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză întrucât prejudiciul a fost recuperat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 14.10,2008, inculpatul G.I., după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a hotărât să sustragă o căruţă şi un cal de la un canton şi o fermă amplasate în apropiere.
în urma hotărârii luate, inculpatul a mers până la ferma nr. 1, aparţinând de SC X., de unde a sustras un cal pe care l-a găsit priponit. S-a deplasat la cantonul aparţinând ANIF, de unde a luat o căruţă ce aparţinea părţii vătămate C.G. A înhămat la căruţă calul furat, apoi a plecat până în locul unde avea priponit calul, după care pe drumurile din balta Borcea s-a deplasat către podul de la Cernavodă. Datorită faptului că era în stare de ebrietate, acesta a intrat pe autostradă pe contra-sens cu căruţa şi a fost lovit de un autocamion, accident în urma căruia a fost avariată căruţa şi lovit unul dintre cai (cel al inculpatului).
La data de 17.10.2008, inculpatul este găsit în localitatea Nisipari având asupra sa calul şi hăţurile furate, bunuri pe care le predă organelor de poliţie. Inculpatul indică şi locul unde a fost accidentul de circulaţie.
Fiind audiat, inculpatul G.l. atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza judecăţii acesta a recunoscut fapta comisă aşa cum a fost descrisă în actul de inculpare.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a suferit multiple condamnări pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat.
Prin ultima sentinţă penală nr. 871/30.04.2007 a Judecătoriei Slobozia a fost condamnat la 2 ani şi 2 luni închisoare. A fost arestat la data de 02.09.2006 şi liberat la data de 22.01.2008 cu un rest de 284 zile.
Având în vedere că a săvârşit fapta din prezenta cauză în perioada liberării condiţionate, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. p.t modul şi împrejurările comiterii faptei (pe timp de noapte), gradul concret de pericol social sporit, urmările faptei, circumstanţele personale (tânăr, în vârstă de 24 ani, neşcolarizat, atitudinea avută după săvârşirea faptei constând în prezentarea în faţa autorităţilor, în recunoaşterea faptei, în colaborarea cu organele de anchetă în vederea stabilirii adevărului), cu antecedente penale, recidivist postcondamnatoriu, considerente în raport de care instanţa a
apreciat că numai prin aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie inculpatul se poate reeduca.
Reţinând în ansamblu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. p. şi raportând circumstanţele reale şi cele personale, instanţa a considerat că pedeapsa închisorii pronunţată în sarcina inculpatului îşi poate realiza scopul educativ preventiv, păstrându-se în acelaşi timp şi fermitatea actului de justiţie, prin aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi ale art. 64 C. p.
în baza art. 61 C. p., s-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 284 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 871/30.04.2007 a Judecătoriei Slobozia.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză întrucât prejudiciul a fost recuperat.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 127/06.10.2009 a Tribunalului Călăraşi, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Criticile inculpatului aduse sentinţei s-au referire la greşita individualizare a pedepsei prin stabilirea unui cuantum prea mare, fără a se reţine circumstanţe atenuante prev. de art. 74 C. p. şi care se regăsesc în cauză.
Instanţa de apel a constatat că s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, avându-se în vedere circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta (pe timp de noapte), modul şi împrejurările comiterii acesteia, gradul de pericol social sporit, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, recidivist postcondamnatoriu, în raport de care nu pot fi reţinute în cauză dispoziţiile art. 74-76 C. p. întrucât, chiar dacă prejudiciul a fost recuperat, iar inculpatul este tânăr, aceste criterii nu pot fi apreciate singure făcând abstracţie de criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Inculpatul este recidivist postcondamnatoriu ceea ce denotă că nu este la primul conflict cu legea penală şi a stăruit în comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen suferind multiple condamnări.
Cuantumul pedepsei aplicat de instanţa de fond corespunde întrutotul gradului de pericol social al faptei şi inculpatului, infracţiunile de furt calificat fiind apreciate ca infracţiuni cu un grad sporit de pericol social.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21 C. p. p., critica de nelegalitate referindu-se la judecarea cauzei în apel cu necitarea legală a inculpatului la adresele menţionate în dosar.
Se arată că la dosarul de fond se află declaraţia inculpatului care a menţionat adresa din comuna F., sat D., judeţul Călăraşi şi la care nu a fost citat, deşi procurorul de şedinţă a solicitat la termenul din 06.10.2009 citarea inculpatului şi la această adresă.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 1 şi 2 C. p. p. recursul parchetului, prin prisma criticii formulate, constată că acesta este întemeiat.
Potrivit art. 177 alin. 1 şi 2 C. p. p., citarea inculpatului se face „la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului de muncă (...).
Dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal (...) inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat el este citat la locul indicat”.
La dosarul instanţei de fond se află declaraţia inculpatului în care acesta arată că locuieşte fără forme legale în comuna F., sat D., judeţul Călăraşi, iar domiciliul său este în comuna H., judeţul Bacău.
La judecarea cauzei în apel, instanţa a dispus citarea inculpatului la mai multe adrese (regăsite şi în citativul creat la 23.06.2009), fără a fi citat tocmai la adresa indicată de inculpat în declaraţia menţionată la dosar.
Este de neexplicat măsura instanţei de apel la termenul din 06.10.2009, când nu a dispus citarea inculpatului şi la adresa menţionată în declaraţie, deşi procurorul de şedinţă a solicitat luarea unei asemenea măsuri.
Instanţa, prin necitarea inculpatului şi la adresa menţionată, a ignorat şi faptul că ocupaţia acestuia este aceea de cioban, activitate ce implică deplasarea sa într-un spaţiu teritorial mai întins decât cel rezultat din existenţa unei adrese în actul de identitate.
Acest aspect rezultă şi din declaraţiile inculpatului de la urmărirea penală, când inculpatul indică o adresă de domiciliu, dar şi că locuieşte fără forme legale la o altă adresă.
Astfel, se constată că instanţa a nesocotit cerinţele art. 291 C. p. p., în sensul că a judecat cauza fără citarea inculpatului în mod legal, ceea ce a condus la vătămarea drepturilor procesuale ale acestuia, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea deciziei instanţei de apel, în temeiul art. 197 alin. 1 şi 4 C. p. p.
Aşa fiind, Curtea a admis recursul parchetului, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. p. p. cu referire la art. 3859 pct. 21 C. p. p., casându-se decizia penală şi trimiţând cauza spre rejudecare (cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale inculpatului) la aceeaşi instanţă de apel.
