Viol comis asupra fiului minor al inculpatului, în formă continuată. Analiza probelor şi a elementelor rezultate în urma investigaţiilor psihologice
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 69/A din 10 aprilie 2013
Prin sentinţa penală nr.621 din 07 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş, a fost condamnat inculpatul S.T., la 14 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev.de art. 64 lit.a,b,d,e C.penal pentru infracţiunea de viol prev.de art. 197 alin.1, alin.2 lit.b1, alin.3 C.penal cu aplic.art. 41 alin.2 C.penal.
Cu consecinţele prev.de art. 71, 64 lit.a,b,d,e C.penal.
În baza art. 350 C.pr.pen.. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului. iar. în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP). deduce din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv (5 aprilie 2012 la zi).
În baza art. 7 din L.nr.76/2008. s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile P.S.. ş pentru minorul P.S.A. c-val.în lei de la data plăţii a sumei de 8.000 euro - despăgubiri pentru daune morale şi suma de 200 lei - despăgubiri pentru daune materiale.
S-a dispus arhivarea la sediul instanţei după rămânerea definitivă a sentinţei a unui CD marca „CD-R copyme” având capacitatea de 700 Mb. 52x80 min. şi a unui DVD marca „DVD-R Verbatim” cu capacitatea de 4.7 Mb. 16x120 min. - ambele înregistrate la poz.40/2012 în registrul mijloace de probe al acestui tribunal.
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen.. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.020 lei - chelt.judiciare din care suma de 150 lei - onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama părţii civile s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că în perioada iulie -decembrie 2011 inculpatul S.T. a întreţinut în mod repetat relaţii intime orale cu fiul său - minorul P.S.A. (în vârstă de 7 ani).
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. această stare de fapt este dovedită cu declaraţiile minorului P.S.A. (acesta a arătat că „tatăl meu m-a obligat o singură dată să îi sug puţa”. „am încercat să fug de tatăl meu. dar nu am reuşit”. „tatăl meu m-a tras atunci de bluză. mi-a deschis gura. mi-a ţinut-o deschisă. apoi mi-a introdus organul genital în gură. apoi am fost nevoit să mă spăl de multe ori pe gură să miros frumos”. „mi-a fost atunci foarte greaţă pentru că nu am vrut să fac acest lucru”. „tatăl meu m-a ameninţat atunci că ne dă afară din casă dacă îi spun mamei ce anume s-a întâmplat”. „tatăl meu nu a pus gura pe organul meu genital niciodată. dar eu am pus gura pe organul lui genital”). declaraţiile părţii vătămate P.S. (acesta a ascultat înregistrarea discuţiei purtate de minor cu martora F.D.R. în legătură cu aceste fapte). declaraţiile martorei F.D.R. (aceasta a discutat cu minorul care a arătat că într-o zi inculpatul i-a cerut „hai prostule ţucă-mi puţa”. apoi i-a arătat că inculpatul şi-a scos organul genital şi i-a arătat „cum se masturba inculpatul în faţa lui”. minorul i-a arătat că inculpatul „şi-a introdus organul genital la copil în gură şi că a făcut pipi în gura copilului”. că „i-a venit să vomite. şi-a scos organul genital al inculpatului de la el din gură şi i-a fost rău”. apoi inculpatul l-a ameninţat că dacă îi spune ceva mamei sale. îl scoate din casă; nu i-a spus mamei sale de frică din cauza ameninţărilor inculpatului. minorul i-a spus că acest lucru s-a întâmplat de 9-10 ori). Această declaraţie este conformă cu înregistrarea audio-video efectuate de martoră pe telefonul său mobil. Aceste probe se coroborează cu declaraţiile martorei F.M.A. (care a arătat că „dacă este acasă T.. nu vrea să plece acasă” fără ca vreodată acesta să îi fi povestit de vreo agresiune fizică sau intimă din partea inculpatului şi că în ultimele 7-8 luni minorul s-a schimbat foarte mult. acum fiind închis şi nu discută) şi cu declaraţia martorei C.D.M. (psihologul care a întocmit raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică de la dosar şi care a arătat că în cuprinsul acestuia a formulat concluzii în sensul că există o suspiciune a unei forme de abuz sexual oral asupra minorului din partea inculpatului şi că a ajuns la această concluzie raportat la discuţiile purtate cu minorul şi partea vătămată. la comportamentul minorului şi la starea sa emoţională - era speriat şi încerca să evite acest subiect. nu se poate considera că dacă
minorul a asistat la o situaţie conflictuală între părinţi, susţinerile sale în sensul că ar fi fost abuzat sexual de tată nu poate constitui o modalitate de a-şi sancţiona tatăl ca mecanism psihologic, dacă un copil spune în mod constant că a fost abuzat sexual de tată, acest lucru este real în proporţie de 90%, comportamentul de evitare a conversaţiilor legate de un abuz sexual se explică prin existenţa unui disconfort psihic şi a unei retrăiri a traumei la care a fost supus şi nu pentru că un atare abuz nu s-a întâmplat; la această vârstă fabulaţia este prezentă, dar nu în legătură cu acest subiect raportat la detaliile pe care minorul le-a dat şi la starea sa emoţională, martorul a folosit ca şi psiholog metode diferite, iar răspunsurile au fost aceleaşi fără ca minorul să ştie ce s-a urmărit prin fiecare metodă; în cazul unui abuz fizic nu există atâta furie ca şi în cazul abuzului sexual). Toate aceste probe se coroborează în raportul de psihodiagnostic menţionat întocmit de
D.G.A.S.P.C. Maramureş potrivit căruia minorul a fost supus abuzului emoţional din cauza abuzurilor fizice la care a fost supusă mama sa din partea inculpatului şi există o suspiciune a unei forme de abuz sexual oral asupra minorului din partea inculpatului.
Declaraţiile martorilor A.I. şi H.N. nu sunt suficient de relevate pentru a dovedi relaţiile dintre inculpat şi minor în condiţiile în care cel dintâi martor se deplasa la locuinţa acestora în calitate de administrator de bloc şi doar o dată pe lună pentru a colecta taxele comunale, iar minorul nu prea ieşea din camera lui, iar cel de-al doilea martor deşi a arătat că este prieten cu inculpatul, nu a fost niciodată la locuinţa lui.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b1, alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor (dat de modalitatea în care au fost comise -întreţinerea de relaţii intime oral cu propriul fiu în vârstă de 7 ani şi de caracterul lor repetat) şi al inculpatului (nu şi-a recunoscut faptele, are antecedente penale - prin sentinţa penală nr.546/1998 a Judecătoriei Zalău a fost condamnat la pedeapsa de 500.000 lei amendă pentru infracţiunea de distrugere, iar prin ordonanţa dată la 23 ianuarie 2012 în dosarul nr.312/P/2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare i s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 600 lei pentru infracţiunea de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal).
Acestuia i s-au interzis pe o perioadă de 5 ani drepturile prev. de art.64 lit.a, b, d, e Cod penal întrucât raportat la faptele comise, acesta nu poate face aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor şi celelalte organe de stat care se aleg prin vot, iar ocuparea funcţiilor la care se referă art.64 lit.a teza a II-a şi b Cod penal este incompatibilă cu profilul moral al inculpatului. Având în vedere faptele comise faţă de propriul său fiu, i s-au interzis inculpatului pe aceeaşi perioadă şi drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, prev. de art.71, 64 lit.a, b, d, e Cod penal i s-au aplicat pentru aceleaşi considerente pentru care i s-au aplicat şi prevederile art.64 lit.a, b, d, e Cod penal.
Acestuia nu i s-au interzis şi drepturile prev. de art.64 lit.c Cod penal şi cele prev. de art.71, 64 lit.c Cod penal întrucât inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie, activitate pentru a comite faptele - obiect al acestui dosar.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, i s-a menţinut acestuia starea de arest preventiv, iar, în baza art.88 Cod penal, i s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestului preventiv (5 aprilie 2012 la zi).
Având în vedere infracţiunea comisă, inculpatului i s-au prelevatr probe biologice pentru a i se introduce profilul genetic în S.N.D.G.J.
Cu privire la latura civilă a cauzei tribunalul a reţinut faptul că raportat la suferinţele psihice ce i-au fost produse minorului şi la atingerea ce i-a fost adusă demnităţii sale de către inculpat, se impune ca acesta din urmă să fie obligat la plata către partea civilă a contravalorii în lei de la data plăţii a sumei de 8.000 euro - despăgubiri pentru daune morale. Despăgubirile pentru daune materiale nu au fost probate însă pentru deplasarea la Spitalul Clinic de Copii Cluj Napoca i se cuvine o sumă rezonabilă de 200 lei (contravaloarea transportului), fiind o cheltuială evidentă ce nu trebuie dovedită.
Se va arhiva la sediul instanţei după rămânerea definitivă a sentinţei a CD-ului şi DVD-ului indicate în dispozitiv înregistrate la poziţia nr.40/2012 în registrul mijloace de probă al acestei instanţe.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 1.020 lei - cheltuieli judiciare din care suma de 600 lei reprezintă cheltuielile de urmărire penală, iar suma de 150 lei - onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama părţii civile care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul S.T. prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate , cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând cauza achitarea inculpatului cu privire la infracţiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.p.p., pe motiv că fapta nu există.
În motivele de apel inculpatul prin memoriul depus la dosar , concluziile orale şi scrise depuse de apărătorul ales, a arătat că, instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că a respins cererea sa de efectuarea a unei expertize medico-legale psihiatrice asupra părţii vătămate.
Asupra acestei probe instanţa de fond a prorogat pronunţarea, probă care a fost respinsă după audierea în calitatea de martor a psihologului C.M.D., care a realizat raportul de psihodiagnostic din data de 29 martie 2012 în care se menţionează că, există o suspiciune a unei forme de abuz sexual şi că minorul prezintă consecinţe emoţionale specifice unui abuz.
Instanţa de fond a audiat în calitatea de martor pe psihologul care l-a asistat pe minor la audierea acestuia în faza de urmărire penală, a efectuat ulterior raportul de psihodiagnostic şi şedinţe de terapie cu minorul, fiind incompatibil cu calitatea de martor.
Instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea sentinţei raportul de testare poligraf, probă inadmisibilă, mai ales că această testare a fost efectuată după luarea măsurii arestării preventive , când inculpatul se afla într-o puternică stare de tulburare, iar acesta nu a fost testat medical , deşi examenul medical era obligatoriu.
Inculpatul a mai arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică , întrucât partea vătămată nu i-a spus mamei sale ce s-a întâmplat, fiind ameninţată de inculpat că vor fi daţi afară din casă, că minorul făcea pe el de frică în momentul în care rămânea doar cu inculpatul.
Martora F. arată că la data de 24 martie 2012 partea vătămată i-a spus fiului său mai mic D. să-l pupe la organele genitale pentru a fi lăsat la calculator, deoarece aşa a fost pus şi el de către inculpat.
Inculpatul susţine că minorul a fost influenţat de mama sa să prezinte o anumită variantă pe motiv că a refuzat să-i predea acesteia un apartament . că instanţa de fond reţine forma continuată a infracţiunii. fără să precizeze câte acte materiale au existat. când şi în ce împrejurări s-au produs acestea. că între declaraţiile date de partea vătămată sunt contradicţii referitoare la locul unde s-au desfăşurat actele materiale. care nu au fost lămurite de instanţa de fond.
Raportul de psihodiagnostic privind evaluarea minorului întocmit de psiholog C.M.D. în care se afirmă că partea vătămată spune adevărul în momentul când afirmă că a fost victima unui abuz sexual . însă nu lămureşte dacă minorul a fost victima unui abuz emoţional sau sexual. deoarece minorul era jignit de tatăl său. care îi spunea că este prost. gras. etc. sau de multe ori a asistat la scandaluri între părinţii săi. când mama minorului era lovită de către inculpat.
Scrisoarea medicală întocmită de Spitalul Clinic de Copii Cluj-Napoca - Clinica de Psihiatrie Pediatrică precizează că partea vătămată nu prezintă simtomele unui abuz sexual. deşi minorul a fost internat cu scopul depistării acestuia.
Faţă de cele de mai sus inculpatul a arătat că în cauză nu au fost lămurite toate aspectele. iar din probele administrate nu rezultă vinovăţia sa. motive pentru care hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este nelegală şi netemeinică.
După dezbaterea pe fond a apelului promovat de inculpat. care a avut loc la termenul de judecată din data de 3 aprilie 2013 . iar pronunţarea a fost amânată pentru data de 10 aprilie 2013 . inculpatul prin apărătorul său ales a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol. înregistrată cu data de 8 aprilie 2013 prin Serviciul de Registratură al Curţii de Apel Cluj pe motiv că în urma unei emisiuni TV care a avut loc la data de 4 aprilie 2013 la un post local din Maramureş. a aflat că Direcţia de Protecţie a Copilului Maramureş este în posesia unor teste de evaluare psihologică avizate de Colegiul Psihologilor. care au rolul de a înlătura concluziile contradictorii din trecut. iar psihologul C.M.D. ar trebuie să comunice instanţei de apel dovada avizării metodelor şi tehnicilor de evaluare folosite de aceasta.
Cererea de repunere a cauzei pe rol . nu este întemeiată. întrucât probaţiunea solicitată de inculpat în apel şi încuviinţată a fost administrată anterior dezbaterilor pe fond a apelului. sens în care această cerere va fi respinsă.
Analizând sentinţa penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, precum şi a celor care puteau fi puse în discuţie din oficiu, Curtea reţine următoarele:
Instanţa de fond a stabilit în mod corect că în perioada iulie 2011 - decembrie 2011 inculpatul S.T. a întreţinut în mod repetat relaţii sexuale orale cu fiul său P.S.A. în vârstă de 7 ani.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat. întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art.197 alin.1 . 2 lit.b/1 şi 3 C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. iar pedeapsa aplicată acestuia a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului. ţinându-se seama de disp. art.72 C.p.
Solicitarea inculpatului referitoare la trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pe motiv că aceasta i-a respins cererea inculpatului privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice asupra părţii vătămate. cerere formulată şi în apel. care la fel a fost respinsă. nu este întemeiată.
Din declaraţia martorei C.D.M. - psiholog la Direcţia Judeţeană de Protecţie şi Asistenţă Socială a Copilului Maramureş audiată la instanţa de fond şi declaraţia martorei P.P. audiată în apel rezultă că expertiza psihologică nu este necesară în cauză, întrucât minorul nu trebuie supus unor interogatorii cu privire la abuzurile sexuale la care a fost obligat , fiind traumatizant pentru acesta, iar aflarea adevărului poate fi stabilită prin alte metode ştiinţifice.
Neîntemeiată este şi susţinerea inculpatului referitoare la faptul că psihologul
C.D. nu putea fi audiată în calitatea de martor la instanţa de fond, pe motiv că l-a asistat pe minor la audierea din faza de urmărire penală, că a întocmit raportul de psihodiagnostic privind pe partea vătămată şi că a efectuat şedinţe de terapie cu aceasta , fiind incompatibilă , deoarece martora datorită activităţii în care a fost implicată în cauză, aşa cum în mod întemeiat afirmă inculpatul, era în posesia unor date foarte importante pe care în mod detaliat le-a prezentat instanţei de fond în calitatea de psiholog , care a supravegheat comportamentul părţii vătămate o perioadă îndelungată de timp , fiind cel mai important martor, care prin natura profesiei a adus lămuriri esenţiale în cauză şi pentru considerentul că infracţiunea care face obiectul prezentului dosar , nu se desfăşoară în faţa altor persoane, care să poată fi audiate , sens în care părerea unui specialist , cum este şi martora audiată de către instanţa de fond, este absolut necesară.
Nici susţinerea inculpatului referitoare la faptul că instanţa de fond a luat în considerare raportul de testare poligraf , care nu este mijloc de probă prevăzut de lege, nu este întemeiată.
Corespunde adevărului că raportul de testare poligraf nu este prevăzut de lege ca mijloc de probă, însă un asemenea raport poate fi luat în considerare , în măsura în care acesta se coroborează cu alte probe administrate în cauză, ceea ce a şi realizat instanţa de fond, sens în care nici această critică nu este întemeiată.
La fel, nu are relevanţă că testarea poligraf a fost făcută în perioada în care inculpatul se afla în stare de arest, întrucât legea nu face diferenţieri în funcţie de stare de libertate sau de arest a inculpatului.
Nici testarea medicală anterioară a inculpatului nu era necesară, deoarece acesta a fost întrebat dacă suferă de anumite afecţiuni, care i-ar putea amplifica reacţiile, anterior întocmirii raportului de testare poligraf.
Tot neîntemeiată este şi susţinerea inculpatului referitoare la faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăţia sa, motiv pentru care a solicitat achitarea cu privire la infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, afirmând că fapta nu există.
Potrivit raportului de psihodiagnostic şi evaluare clinică întocmit de psiholog C.D. din carul Direcţiei de Protecţie a Copilului Maramureş în urma convorbirilor verbale şi jocurile în care a fost antrenat minorul , a rezultat că acestuia îi este frică de inculpat, pentru că ar putea să-i facă rău, că inculpatul l-a obligat pe minor să-i pupe penisul, că i la introdus în gură şi că i-a fost rău, iar acest fapt s-a petrecut de mai multe ori şi că toate aceste observaţii conduc la concluzia existenţei unui abuz sexual oral asupra minorului.
Potrivit declaraţiei părţii civile P.S. minorul P.S.A. s-a născut la data de 22 martie 2005 dintr-o relaţie de concubinaj avută cu inculpatul pe o perioadă îndelungată de timp, însă datorită comportamentului agresiv al inculpatului în luna decembrie 2011 s-a mutat împreună cu minorul la prietena sa F.D.. Pe parcursul de câteva luni în care a locuit cu prietena sa , între partea vătămată şi copiii prietenei sale s-a stabilit o relaţie apropiată de prietenie.
La data de 24 martie 2012 prietena sa i-a relatat că inculpatul l-a obligat pe partea vătămată să facă sex oral, după care mama minorului a sesizat organele de poliţie şi a anunţat pe medicul de familie.
Din declaraţia martorei F.D. rezultă că datorită manifestărilor violente ale inculpatului partea civilă P.S. şi copilul acesteia în vârstă de 7 ani în cursul lunii decembrie 2011 s-au mutat la locuinţa sa , iar între copilul părţii civile şi cei ai martorei s-a dezvoltat o relaţie de prietenie foarte apropiată.
La data de 23 martie 2012 martora văzând că partea vătămată nu se joacă pe holul apartamentului împreună cu copii săi, ci stătea singură în cameră, a întrebat-o pe aceasta care este motivul, iar partea vătămată i-a relatat că l-a pus pe D. - fiul mai mic al martorei să-i pupe puţa pentru a-l lăsa la calculator, spunându-i că aşa a făcut şi inculpatul cu partea vătămată, împrejurare pe care i-a relatat-o mamei minorului.
Martora a mai arătat că din discuţia avută cu minorul a înţeles că acest fapta s-a petrecut de cca.9-10 ori.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 13 aprilie 2012 de Serviciul Criminalistic al IPJ Maramureş rezultă că la întrebările relevante cauzei, au fost evidenţiate reacţii psihologice specifice comportamentului simulat al inculpatului.
Din declaraţia părţii vătămate rezultă că inculpatul l-a obligat o singură dată să-i pupe penisul , când mama sa era la muncă, însă minorul a refuzat, motiv pentru care inculpatul l-a prins de faţă, i-a deschis gura, după care i-a introdus penisul în gură, fiindu-i greaţă, a fost nevoit să se spele de mai multe ori pe gură.
Mama minorului a arătat că la data de 24 martie 2012 martora F.D. i-a spus că fiul său a fost abuzat sexual de către inculpat, împrejurare pe care a aflat-o în urma unei discuţii avute cu minorul şi că martora a înregistrat acea discuţie pe telefonul mobil, punându-i acea înregistrare , a aflat că inculpatul l-a obligat pe fiul său să întreţină relaţii sexuale orale „făcând pişu la el în gură”.
Potrivit declaraţiei martorei F.D. în cursul lunii martie 2012 aceasta împreună cu fiul său mai mare au plecat la Cluj pentru rezolvarea unor probleme personale , iar când s-a întors acasă fiul mai mic Dario i-a spus că partea vătămată i-a solicitat să-i pupe puţa pentru a fi lăsat la calculator şi în momentul în care l-a întrebat pe partea vătămată despre acest fapt, partea vătămată i-a relatat că aşa a procedat şi inculpatul , arătându-i martorei cum inculpatul şi-a dat jos pantalonii , i-a introdus penisul în gură şi a făcut pişu în gura sa, după care l-a ameninţat că dacă spune mamei sale ce s-a întâmplat , vor fi scoşi din casă.
Din declaraţia martorei C.D. - Psiholog la Direcţia Judeţeană a Protecţiei Copilului Maramureş, care l-a asistat pe minor la declaraţia dată în faza de urmărire penală, a întocmit raportul de psihodiagnostic privind pe minor şi a efectuat şedinţe de psihoterapie cu acesta, rezultă că în urma discuţiilor avute cu minorul , folosind tehnici psihologice , respectiv atomul social , testul familiei, interviu după DMS4 şi anumite jocuri, a constatat că minorul a fost victima unui abuz sexual, în sensul că inculpatul i-a introdus penisul în gură, iar minorului i s-a făcut rău.
Martora i-a solicitat părţii vătămate în discuţiile avute cu aceasta, să se uite pe gaura cheii de la uşă şi să-şi imagineze că vede un lucru înspăimântător, minorul afirmând că în aceste condiţii vede penisul inculpatului.
Tot martora lămureşte şi contradicţiile dintre declaraţiile părţii vătămate referitoare la faptul că inculpatul a abuzat de minor o singură dată sau de mai multe ori,
întrucât minorului îi este frică de persoana care l-a abuzat. Raportat la vârsta minorului. martora arată că acesta nu fabulează. având în vedere detaliile pe care le-a dat despre abuzul sexual la care a fost supus.
Martora mai arată că în situaţia în care abuzul sexual i-a cauzat o repulsie minorului . este posibil ca la rândul său să facă acest lucru şi cu alţi copii pentru că duce mai departe un comportament învăţat şi acest fapt s-a întâmplat şi în momentul în care partea vătămată i-a solicitat fiului martorei F.D. să-i pupe puţa pentru ca acesta să fie lăsat la calculator şi că acest comportament nu se învaţă în urma unui singur act sexual.
În apel a fost audiată martora P.P.R.. care în perioada 30 martie 2012- 4 aprilie 2012 . fiind în anul V de rezidenţiat . în specializarea psihiatrie pediatrică împreună cu o echipă de medici specialişti. a efectuat mai multe evaluări psihiatrice asupra părţii vătămate prin metoda desenului. tehnica schimbului de rol. examenul psihiatric şi discuţii cu mama părţii vătămate.
La metoda desenului familiei părţii vătămate martora arată că minorul nu l-a inclus pe tatăl său. având un comportament evitant faţă de acesta din urmă. fără să fie amintit în cadrul discuţiilor avute cu martora.
Martora a mai arătat că partea vătămată avea un nivel de inteligenţă peste medie. însă desenele erau rudimentare. existând un eveniment deosebit în viaţa minorului. care a condus la regresul acestuia. întrucât copii cu inteligenţă peste medie manifestă o atenţie deosebită cu privire la detaliile desenului şi că partea vătămată a fost victima unui abuz sexual.
În scrisoarea medicală martora a menţionat că partea vătămată nu a fost victima unui abuz sexual . însă potrivit declaraţiei acesteia în scrisoarea medicală nu putea menţiona anumite efecte patologice pe care partea vătămată nu le avea la acea dată şi a întocmi un diagnostic în acest sens. însă şi-a menţinut afirmaţia anterioară . în sensul că partea vătămată a fost victima unui abuz sexual şi nu a unui abuz emoţional rezultat în urma cuvintelor jignitoare pe care i le-a adresat inculpatul sau a violenţelor pe care le exercita inculpatul asupra mamei părţii vătămate şi la care minorul a asistat.
Din probele administrate în faza de urmărire penală. la instanţa de fond şi în apel . prezentate în detaliu mai sus. rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunea pentru care acesta a fot trimis în judecată. sens în care nu se impune achitarea sa. pe motiv că fapta nu există.
Având în vedere că nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond şi nici achitarea inculpatului. pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus. în baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de inculpat împotriva sentinţei penale nr.621 din 7 decembrie 2012 a Tribunalului Maramureş urmează să fie respins . ca nefondat.
În baza art.350 C.pr.pen. urmează să fie menţinută starea de arest a inculpatului. iar în baza art.88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 5 aprilie 2012 până în prezent.
Potrivit art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu ai inculpatului. av... (50 lei onorariu parţial) şi părţii vătămate. ... (150 lei onorariu integral). sume ce se vor plăti din FMJ.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 1200 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorarii avocaţiale. (Judecător Vasile Goja)
