Asigurări sociale. Decizia 1352/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1352
Ședința publică din data de 8 iulie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.440 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în com.-, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-contestatoare, prin avocat din cadrul Baroului D, lipsă fiind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata-contestatoare, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata-contestatoare, solicită respingerea ca nefondat a recursului intimatei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către intimata-contestatoare, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor nr.1696/2.11.2007, emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M și nr.75/04.01.2008, emisă de Oficiul Județean de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin decizia nr. 1696/2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M s-a anulat decizia nr.2614/05.11.2001 de încadrare într-un grad de invaliditate, reținându-se că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală, că a contestat pe cale administrativă decizia nr.1606/2007, dar prin decizia
nr.75/2008 s-a menținut decizia contestată, reținându-se "lipsa documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate".
Contestatoarea a mai menționat că, Direcția de audit Intern și Control din cadrul S avea posibilitatea să verifice activitatea cabinetelor de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă în temeiul art.39 din Ordinul nr.340/2001, dar efectele constatărilor nu puteau fi retroactive, cu atât mai mult cu cât deciziile de încadrare în grad de invaliditate necontestate au devenit definitive, potrivit art.56(6) din Legea nr.19/2000, astfel că nu mai era posibilă anularea în mod unilateral a deciziilor respective care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice depline.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că emiterea deciziei de anulare a deciziilor anterioare de încadrare în grad de invaliditate a fost determinată de neregulile constatate prin nota de control nr.51332/01.11.2007, întocmită de Direcția Audit Intern și Control din cadrul S referitoare la nerespectarea procedurii de expertizare medicală prin folosirea unor documente neconforme, prin contribuția asistentei medicale din cadrul cabinetului de expertiză, împotriva căreia s-a început urmărirea penală.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.440 din 25 martie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația, a anulat deciziile nr.1696/2.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M, și nr.75/04.01.2008, emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și a obligat intimată să plătească contestatoarei 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.1696/2.11.2007 emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea a Capacității de Muncă M, s-a anulat decizia nr. 2674/05.11.2001 asupra capacității de muncă, reținându-se că prin controlul consemnat în nota de constatare nr. 51332/01.11.2007 s-a stabilit că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Decizia nr.1696/2.11.2007 a fost menținută, ca urmare a respingerii contestației, prin decizia nr.75/04.01.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D.
Conform prevederilor art.56 al.(6) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
S-a mai constatat de instanța de fond că deciziile asupra capacității de muncă, menționate în cuprinsul deciziei nr.1696 /2.11.2007, au devenit definitive prin necontestare și au intrat în circuitul juridic civil, producând efecte juridice depline.
Este de principiu că un act administrativ jurisdicțional, care a intrat în circuitul civil, nu poate fi anulat decât în baza unei hotărâri penale prin care s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu actul respectiv sau a unei legături civile prin care s-a dispus anularea acesteia.
Anularea deciziilor asupra capacității de muncă în mod unilateral de către emitentă nu este posibilă, pe de o parte, întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, pe de altă parte, procedura folosită de către intimată care nu este prevăzută de Legea nr.19/2000 și de Ordinul nr.340/2001, iar anularea aduce atingere securității raporturilor juridice din ramura dreptului asigurărilor sociale.
Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001, invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive, pentru că dispozițiile menționate stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Dispozițiile art.39 din capitolul III al Ordinul nr.340/2001, prevăd că oficiile de expertiză medicală și recuperarea a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate, în cadrul activității de control oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertizare medicală și recuperare a capacității de muncă.
Decizia emisă ca urmare a acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act.
Având în vedere că intimata nu avea posibilitatea legală să anuleze deciziile definitive asupra capacității de muncă, în raport de prevederile art.62 (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, și ale art.39 alin. 3 din Ordinul nr. 340/2001 referitoare la data producerii efectelor deciziilor emise ca urmare a acțiunii de control, în temeiul dispozițiilor art. 155 lit.f din Legea nr. 19/2000, instanța de fond a admis contestația și a anulat cele două decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata, solicitând admiterea căii de atac și în principal modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii și a menținerii deciziilor emise ca legale și temeinice.
A susținut recurenta că în mod eronat prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății cauzei ca urmare a împrejurării că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale de la, cabinet ce a emis decizia medicală contestată.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat disp. art.39 din Ordinul 340/2001 iar nu disp. art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001 conform cărora deciziile rămase definitive pot
fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
A mai precizat că documentele medicale depuse de contestatoare la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală.
De asemenea, în speță nu e obligatorie consultarea B, ea fiind doar o posibilitate pentru intimată.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Pe fondul contestației prima instanță a reținut în mod just că, urmare a controlului efectuat de CNPAS-Direcția de Audit Intern și Control conform art. 39 din Ordinul nr.340/2001 Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru petentă pe considerentul că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare (neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute), ulterior emițând decizia nr.-/16.11.2007 prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 7244 lei reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.12.2004-01.12.2007.
Acest control a fost efectuat în baza art. 39 din Ordinul nr.340/2001, deciziile emise neputând produce efecte retroactive, astfel cum rezultă din disp.art.39 alin.3 din același ordin ce stabilesc că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Raportat la dispoziția legală anterior invocată, în mod corect prima instanță a reținut că în ipoteza în care ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-intimată ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca temeinică și legală și în considerarea împrejurării că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Din considerentele expuse și constatând că recurenta-intimată nu a solicitat suspendarea judecății cauzei potrivit disp.art.244 Cod procedură civilă, apreciind ca temeinică și legală sentința recurată, în baza art. 312 Cod procedură civilă Curtea urmează a respinge recursul intimatei ca nefondat.
Conform art.274 Cod procedură civilă va obliga intimata la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata-contestatoare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.440 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în com.-, jud.
Obligă recurenta-intimată la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata-contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 8 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./14.07.2008
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond- G
- -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Marilena Panait Ioana
