Asigurări sociale. Decizia 159/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 159
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1763 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns pentru intimatul- contestator avocat din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5/22.01.2010, lipsind recurenta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei, s-a depus prin serviciu registratură, întâmpinare din partea intimatului-contestator.
Avocat având cuvântul depune la dosar întâmpinarea în original și împuternicirea avocațială învederând că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față,reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii D pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 1008/16.06.2009 primită la contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 387/05.05.2009 adresată pârâtei - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M la data de 09.06.2009, având nr. de înregistrare 234.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că această decizie a fost dată cu motivarea că lipsesc documentele conforme și necesare încadrării - menținerii în grad de invaliditate, nerespectarea procedurii legale de expertizare medicală respectiv - neprezentarea reclamantului la consultație la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M în vederea încadrării în grad de invaliditate, neprezentarea la consultație la același cabinet în vederea revizuirii medicale la termen.
Constestatorul afirmă în continuare că această motivare nu corespunde realității, întrucât începând cu anul 2004 s- prezentat la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și în mod corect pe baza afecțiunilor de care suferă și a documentelor medicale a fost încadrat în gradul II de invaliditate încă din data de 15.07.2004, întocmindu-se decizia asupra capacității de muncă nr.2806/18.06.2004.
De la acel moment stare sa de sănătate nu s-a îmbunătățit, ba din contra s-a înrăutățit, având o serie de afecțiuni grave, iar gradul de invaliditate II corespunde acestor afecțiuni. Din anul 2004 devenit dependent de medicamente și medici.
Reclamantul susține că s-a prezentat la revizuirea medicală de fiecare dată, fiind de bună credință și respectând procedura stabilită de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, prezentând toate documentele medicale solicitate, astfel că nouă expertizare medicală a sa va evidenția aceeași afecțiune a stării sale de sănătate cu consecința încadrării în gradul II de invaliditate și implicit dreptul de a beneficiu de prevederile legii 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Casa Județeană de Pensii a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, în conformitate cu art. 62, alin.1 din legea 19/2000 pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, iar la revizuirea medicală periodică reclamantul nu a urmat procedura privind revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate efectuându-se în baza unor documente neconforme.
În acest sens, s-a întocmit nota de constatare de către Direcția de audit Intern și control din cadrul CNPAS în care sunt menționate viciile identificate în deciziile medicale anulate și s-a emis astfel, decizia nr. 387/05.05.2009 prin care se revizuiește decizia asupra capacității de muncă întrucât acestea au fost emise fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate.
În ceea ce privește decizia formulată de Oficiul Județean De Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Târgoviște - Comisia de soluționare a contestațiilor, se susține că aceasta a fost în mod corect și legal emisă deoarece aceasta nu avea competența de a efectua o nouă reexpertizare a reclamantului.
La întâmpinarea formulata, pârâta a anexat: decizia asupra capacitații de muncă nr. 2806/18.06.2004, decizia de revizuire nr. 387/05.05.2009, decizia de încetare nr. -/16.07.2009, nota de constatare nr. 6007/10.04.2009.
În ședința publică din data de 15.10.2009, s-a dispus conexarea dosarului nr. 3570/120/10.08.2009 la prezenta cauza.
Prin cererea formulată în dosarul nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței să dispună anularea deciziei nr. -/16.07.2009.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei decât după ce decizia de revizuire, pe care a contestat-o in instanța, rămânea definitivă, Comisia Județeană de Expertiză D nu a solicitat avizul obligatoriu, conform art. 56 din Legea nr. 19/2000, al Institutului Național de Expertiză Medicală.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1763 pronunțată la data de 15 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa dmis acțiunile conexate și în consecință anulat deciziile nr. 387/05.05.2009, 1008/16.06.2009 și -/16.07.2009 emise de intimată.
Totodată, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată de 400 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că rin p. decizia nr.1008/16.06.2009 întocmită de pârâtă prin Oficiul județean de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă M s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.234/09.06.2009, rămânând valabilă decizia asupra capacității de muncă nr.387/05.05.2009. Prin această din urmă decizie s-a constatat că titularul nu s-a prezentat pentru a fi examinat de medicul expert, iar în arhiva Cabinetului Medical De Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă nu se regăsesc documentele medicale în baza cărora să se emită o decizie, nu există dosar medical, nu există documente medicale care să justifice diagnosticul și nu există un exemplar al deciziei, motiv pentru care menținerea sa în grad de invaliditate nu este justificată. Prin această decizie s-a înlocuit decizia nr. 2806/18.06.2004.
S-a mai reținut că intimata Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de Audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul medical M, invocându-se drept temei al controlului prevederile HG nr. 13/08.01.2004 și a secțiunii C pct.III, art. 39 din Ordinul 340/2001, așa cum rezultă din nota de constatare nr. 6007/10.04.2009, constatându-se deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și inexistența dosarului medical.
Tribunalul a apreciat că anularea deciziei de încadrare în grad de invaliditate nu poate produce efecte juridice decât pentru viitor, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de Oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare."
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive și în nici un caz nu putea fi dispusa de un organ cu atribuții administrative (art.26 din ordinul nr.340/2001). Aceeași soluție se impunea și pentru situația în care devin aplicabile disp. art.41 din Ordinul nr.340/2001 privind revizuirea deciziilor ca urmare a unor erori săvârșite de unitatea de expertiză medicală, medicul expert neavând posibilitatea de a anula, ori înlocui o decizie anterioară care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice decât prin intermediul instanțelor de judecată.
Neprocedând în acest mod, reține prima instanța, s-au încălcat prevederile Ordinului 340/2001 precum și prevederile art. 56 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc procedura privind încadrarea în grad de invaliditate.
Concluzia care se desprinde de tribunal este aceea a culpei intimatei care invocă drept motive ale revizuirii deciziei privind capacitatea de muncă, propriile-i greșeli în aplicarea prevederilor legale și în gestionarea documentelor medicale și nu a reclamantului, care nu are obligația dovedirii împrejurărilor prezentării la toate termenele de revizuire și a depunerii la acele termene a documentelor medicale.
Mai mult decât atât în aceasta situație, a soluționării contestației împotriva deciziei de revizuire a deciziei asupra capacitații de muncă, chiar și în urma unor erori săvârșite de pârâtă,instanța de fond apreciază că era obligatorie obținerea avizului Institutului Național de Expertiza Medicală si Recuperare a Capacitații de Muncă, așa cum prevede si art.56, alin.3 din Legea 19/2000.
Mai arată prima instanță că pârâta nu a făcut dovada în cauză că reclamantul se face vinovat de nerespectarea procedurilor pentru stabilirea gradului de invaliditate, respectiv că nu s-a prezentat la revizuirea medicală.
Pe de altă parte,potrivit art.22 din Ordinul 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, revizuirea medicală a pensionarilor încadrați în grad de invaliditate se efectuează la termenul stabilit de medicii experți ai asigurărilor sociale de la cabinetul de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă care au în evidență pensionarul, cabinetele de expertiză medicală având obligația ca în primele 5 zile ale fiecărei luni să comunice casei teritoriale de pensii invalizii pensionari, neprezentați la revizuirea medicală periodică în cursul lunii precedente pentru suspendarea pensiei conform legii.
Din acest text de lege, respectiv art.30 din Ordinul nr.340/2001 rezultă în opinia primei instanțe două aspecte: faptul că pârâta trebuia să aibă dovadă de la cabinetul de expertiză medicală din care să rezulte invalizii pensionari nereprezentați la revizuirea medicală periodică, precum și faptul că măsura care se dispune în caz de neprezentare la revizuire este suspendarea pensiei iar nu revizuirea deciziei de stabilire a capacității de muncă.
Întrucât între decizia nr. 1008/16.06.2009 emisă de Oficiul județean de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă și decizia nr. 387/05.05.2009 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă există un raport de accesorialitate, prima fiind emisă ca urmare a contestării celei de a doua decizii, tribunalul dispus dispune anularea ambelor decizii, pentru motivele expuse mai sus.
În ceea ce privește decizia de încetare a pensiei nr. -/16.07.2009, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 91 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000 plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei in care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia.
În speță, prin decizia de revizuire nr. 387/05.05.2009 emisa de Cabinetul de Expertiză medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a constatat că petentul nu mai este îndreptățit la primirea pensiei de invaliditate. În acord cu textul de lege menționat, intimata Casa Județeană de Pensii D trebuia să dispună încetarea plății pensiei începând cu luna următoare - iunie 2009, iar nu începând cu 25.06.2004, cu 3 ani în urmă, așa cum in mod nelegal a procedat.
Prin urmare, tribunalul constatat că intimata Casa Județeană de Pensii D nu își poate invoca propria sa culpă în desfășurarea activității și nu putea dispune în anul 2009 încetarea plății de invaliditate începând cu data de 25.06.2004, adică retroactiv, față de dispozițiile legale mai sus menționate.
de cele de mai sus, instanța a admis acțiunile conexe, în sensul celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, s-a făcut mențiunea că în mod eronat și-a întemeiat instanța motivarea căci, în conformitate cu art. 56 din Legea nr. 19/200, nu este obligat la consultarea Institutului, ci dă posibilitatea să consulte această instituție, iar în cazuș în care o consultă avizul acesteia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns criticilor formulate de recurentă, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 387/5.05.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a revizuit decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimatul-contestator, având nr.2806/18.06.2004, reținându-se că acestea au fost eliberate fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
In motivarea acestei decizii se mai menționează că intimatul -contestator în principal prezintă o decizie de încadrare în grad de invaliditate care nu a fost emisă la indicațiile medicului expert al M întrucât: titularul nu s-a prezentat la consultații la medicul specialist, nu a obținut aviz de pensionare, nu a fost consultat în vederea stabilirii gradului de invaliditate, nu exista un documentar medical în baza căruia să se emită decizia, etc.
Intimatul-contestator s-a adresat cu contestație împotriva deciziei 387/5.05.2009 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind decizia nr. 1008/16.06.2009 a Casei Județene de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate și nerespectării procedurii legale de expertizare medicală.
Ulterior, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/16.07.2009, prin care, având în vedere decizia de revizuire nr. 387/5.05.2009 a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului-contestator și recuperarea sumei de 14070 lei de la aceasta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.07.2006-1.07.2009.
Curtea mai reține că în cuprinsul deciziei nr. 387/5.05.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.6007/10.04.2009, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.6007/10.04.2009 invocată de recurentă a fost efectuat de către Direcția Control Intern a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, și vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical M și conduce la concluzia că nu motive medicale ci nerespectarea procedurilor legale datorate în principal unei angajate a cabinetului, față de care se efectuează cercetări penale, au determinat soluția contestată ulterior prin cele două decizii.
Drept urmare, în mod justificat a reținut prima instanță că pârâta nu a făcut dovada că i se pot imputa contestatorului neregulile identificate la control în dosarul său medical, iar existența acestora nu poate produce consecința revocării deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate nr. 2806 din data de 18.06.2004, dispozițiile legale evocate de tribunal fiind în mod corect interpretate.
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Pe cale de consecință, în condițiile anulării deciziei de revizuire a pensiei de invaliditate, nici decizia de încetarea a plății pensiei și de recuperare a sumei de 14070 lei de la aceasta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.07.2006-1.07.2009, nr.-/16.07.2009 nu își mai găsește suport legal, astfel că in mod judicios s-a dispus anularea și acesteia de către instanța de fond.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
În disp.art. 274 Cod pr.civilă va obliga recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezetând onorariu avocat, conform chitanței nr. 5/22.01.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1763 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, județul
Obligă recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
4 ex./ 22.02.2010
f--Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
