Asigurări sociale. Decizia 1921/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1921
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 894 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul contestator. cu domiciliul în M, str. 22 bloc 24,. 18, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta intimată Casa Județeană de Pensii D reprezentată de consilier juridic, lipsind intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator a depus la dosar concluzii scrise la care atașat chitanța fiscală nr.42 din 23 septembrie 2008 în valoare de 500 lei reprezentând onorariu apărător, ambele înregistrate de compartimentul registratură sub numărul 11090 din 25 septembrie 2008.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta intimată, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având din nou cuvântul pentru recurenta intimată, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii contestației, iar pe fond, menținerea deciziilor emise de această instituție ca fiind legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr.1624 din 01.11.2007 emisă de CNPAS - Casa Județeană de Pensii D și împotriva răspunsului negativ primit la contestația formulată, de la Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, având nr.2574/22.12.2007.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, prin decizia nr.1624 din 01.11.2007, au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă, pentru motivul că au fost emise fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege.
A mai arătat contestatorul că această decizie este nelegală și netemeinică deoarece este persoană bolnavă, a fost diagnosticat cu boală ce a necesitat încadrarea sa în gradul III de invaliditate, nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 19/2000, a fost expertizat medical, a respectat prevederile Ordinului nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, astfel că s-a solicitat admiterea contestației și anularea deciziei contestate.
În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 ale Ordinului nr. 340/2001 și HG nr. 1229/2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, susținând că petentul contestă decizia nr.1624 din 01.11.2007 privind anularea deciziilor asupra capacității de muncă, precum și decizia nr.2574 din 22.12.2007 prin care intimata a respins contestația împotriva răspunsului formulat de către Serviciul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D împotriva deciziei de anulare a deciziei asupra capacității de muncă.
A mai susținut intimata că în mod corect și legal au fost emise deciziile de către intimată, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 41 capitolul III, secțiunea C din Ordinul 340/2001, deciziile medicale rămase definitive pot fi revizuite, în caz de erori, de către unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS învederându-se că în baza notei de constatare nr. 51379 din 01.11.2007 a Direcției audit Intern și Control a CNPAS, s-a procedat la anularea deciziilor medicale de încadrare în grad de invaliditate de către medicul expert de la
S-a mai arătat că motivul pentru care s-a dispus anularea deciziilor medicale este acela că nu s-a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare,decizia medicală fiind emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme întocmite de către asistenta de la cabinetul de expertiză medicală și, de asemenea, nu există o dovadă că petentul s-a prezentat personal la termenele de revizuire. Având în vedere anularea deciziilor asupra capacității de muncă, în mod corect și legal a procedat intimata și la încetarea pensiei de invaliditate începând cu data de 31.03. 2003.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.894 din 22.05.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a anulat deciziile nr. 1624 din 01.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M și decizia nr.2616 din 22.12.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă D, obligând pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 56 (6) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă, iar existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, prin emiterea deciziei de anulare nr.1624 din 01.11.2007, în baza Notei de constatare nr.51379 din 01.11.2007, nu constituie temei legal și suficient pentru anularea deciziilor asupra capacității de muncă ale petiționarului emise în perioada anilor 2002 - 2007, știut fiind faptul că medicul expert al asigurărilor sociale nu are competența de a anula anumite decizii de stabilire a capacității de muncă.
A mai reținut instanța de fond că Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, potrivit dispozițiilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 19/2000, avea competența să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al petiționarului, în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării deciziilor medicale emise anterior, decizii ce erau definitive, necontestate în termenul de 30 de zile de la data emiterii lor.
În consecință, a arătat tribunalul, competența anulării acestor decizii de încadrare într-un anumit grad de invaliditate aparține instanței de judecată, potrivit art. 56 alin. 6 din Legea nr. 19/2000, unitatea intimată având doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la interval de timp de 6-12 luni, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art. 61(1), putând menține, schimba ori înceta calitatea de pensionar de invaliditate.
Constatându-se că în speță nu există motive pentru nulitatea absolută ori relativă a deciziilor de stabilire a capacității de muncă a petiționarului, tribunalul a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva acestei sentințe intimata a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul-contestator a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimatul-contestator la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimat.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.1624/1.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, reținându-se că aceasta au fost eliberate fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
La numai câteva zile de la emiterea deciziei nr.1624/1.11.2007 și fără a se aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de contestare, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/8.11.2007, prin care, având în vedere decizia de anulare nr.1624/1.11.2007 a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatului-contestator și recuperarea sumei de 14918 lei de la acesta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.11.2004 - 1.11.2007.
Intimatul-contestator s-a adresat, în termen legal, cu contestație împotriva deciziei nr.1624/1.11.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind decizia din 22.12.2007 a Casei Județene de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr.1624/1.11.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.51379/1.11.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.51379/1.11.2007 invocată de recurentă a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art.39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație,sunt aplicabile dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiar.
În consecință, nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziilor asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 894 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul contestator. cu domiciliul în M, str. 22,bloc 24,. 18, jud.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
iind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-10-30
/FA
2 ex.
Trib.D nr-
,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
