Asigurări sociale. Decizia 1923/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1923
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr.944 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-petent, domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta intimată Casa Județeană de Pensii D reprezentată de consilier juridic, lipsind intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator a depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, înregistrată de compartimentul registratură sub nr. 11020 din 24 septembrie 2008.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta intimată, arată că luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de intimatul contestator și, nemaiavând cereri de formulat, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie:
Consilier juridic, având din nou cuvântul pentru recurenta intimată, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii contestației, iar pe fond, menținerea deciziei emise de această instituție ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 2825/31.12.2007 emisă de Oficiul județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă
În motivarea în fapt contestației, petentul consideră netemeinică și nelegală decizia Cabinetului de Expertiză Medicală nr. 1679/2.11.2007, motiv pentru care, la data de 19.12.2007, a formulat contestație la Oficiul județean de Expertiză Medicală D, contestație ce a fost înregistrată sub nr. 2450/19.12.2007.
A arătat că argumentația Oficiului Județean D este netemeinică și nelegală întrucât, pentru deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr. 1679/2.11.2007, a prezentat toate documentele solicitate conform prevederilor legale.
De altfel, a mai arătat petentul că deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr. 1679/2.11.2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor fiind posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, dispozițiile Lg.19/2000 și ale Ordinului nr. 340/2001 neprevăzând modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată de petent.
Pentru motivele expuse, contestatorul a solicitat instanței admiterea contestației, anularea deciziilor nr. 1679/2.11.2007 și nr. 2825/31.12.2007, urmând a se menține ca temeinice și legale deciziile nr. 391/8.08.2000, 1547/7.08.2001 asupra capacității de muncă, emise de intimată.
La soluționarea contestației, conform art. 56 alin. 3 din Lg. 19/2000 modificată, pârâta era obligată să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, al cărui aviz era obligatoriu și definitiv, iar prin neîndeplinirea acestei obligații, respingerea contestației sale este vădit neîntemeiată.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
Decizia de anulare a deciziilor medicale de pensionare cu nr. 1679/2.11.2007 a fost emisă în baza Notei de constatare nr. 51425/1.11.2007, prin care s-au constatat nereguli și deficiențe în ceea ce privește emiterea deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
În ceea ce privește decizia nr. 2825/31.12.2007, a apreciat intimata că aceasta a fost emisă corect și legal, deoarece medicul șef al Serviciului de Expertiză Medicală nu avea competenta de a efectua o reexpertizare a reclamantului în aceste condiții, decizia de anulare a deciziilor medicale fiind emisă ca urmare a modului prin care a obținut calitatea de invalid printr-o procedură viciată și nu datorită afecțiunilor reclamantului.
Deciziile medicale au fost emise în baza unor documente și înscrisuri neconforme, iar începând cu data de 1.09.2000, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a beneficia de pensia de invaliditate. De asemenea, nu există o dovadă că reclamantul s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
Odată cu întâmpinarea s-au anexat în copie: decizia nr. -/14.11.2007, decizia nr. 1679/2.11.2007 și nota de constatare nr. 51425/1.11.2007.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 944 din 29 mai 2008 admis acțiunea formulată de petentul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D anulând deciziile nr. 1679/2.11.2007, emisă de M, decizia nr. 2825 /4.01.2008 emisă de Oficiul județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 56 (6) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, care au condus la emiterea deciziei de anulare nr. 1679 din 02.11.2007, în baza Notei de constatare nr. 51425 din 01.11.2007, nu constituie un temei legal și suficient pentru anularea acestor decizii asupra capacității de muncă din perioada anilor 2002 - 2007, știut fiind faptul că medicul expert al asigurărilor sociale nu are competența de a anula anumite decizii de stabilire a capacității de muncă.
De altfel, nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine pentru a-și acoperi o neregularitate competenței proprii, prin emiterea Notei de constatare nr. 51425 din 01.11.2007.
Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D putea, potrivit dispozițiilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 19/2000, să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al petiționarului, în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării deciziilor medicale emise anterior, decizii ce erau definitive, necontestate în termenul de 30 de zile de la data emiterii lor.
În consecință, competența anulării acestor decizii de încadrare într-un anumit grad de invaliditate aparține instanței de judecată, potrivit art. 56 alin. 6 din Legea nr. 19/2000, unitatea intimată având doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la interval de timp de 6-12 luni, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art. 61(1), putând menține, schimba ori înceta calitatea de pensionar de invaliditate.
În sfârșit, pentru încadrarea ori neîncadrarea într-un grad de invaliditate se cere, potrivit art. 56(3) și avizul Institutului Național de Expertiză medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care este obligatoriu, aviz pe care nu l-a solicitat unitatea intimată.
Instanța a mai reținut că decizia contestată nu este întocmită potrivit reglementărilor prevăzute de dispozițiile art. 58 și următoarele din Legea nr. 19/2000, atât forma cât și fondul deciziei necuprinzând elementele obligatorii ale unei decizii de expertizare medicală a capacității de muncă a unei persoane fizice.
Împotriva acestei sentințe, intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Se învederează că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare nr. 51425/01.11.2007 a CNPAS-Direcția audit Intern și Control.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimatul petent a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimată la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe petent.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că, în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin decizia nr. 1679/2 noiembrie 2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă M s-a dispus anularea deciziilor asupra capacității de muncă privind pe petent: 391/8.08.2000, 1547/7.08.2001, urmare a celor reținute prin Nota de constatare din 1 noiembrie 2007 emisă de organele de control ierarhic superioare privind nerespectarea procedurii de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Cu toate că această decizie putea fi contestată conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 zile de la comunicare, a fost emisă o nouă decizie la numai 12 zile cu nr. -/14 noiembrie 2007 de către intimata Casa Județeană de Pensii D prin care s- dispus încetarea plății pensiei de invaliditate stabilită anterior și recuperarea sumei de 9006 lei (RON) încasate în perioada 01.12.2004 - 01.12.2007.
Acest control a fost efectuat în baza art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, deciziile emise neputând produce efecte retroactive, astfel cum rezultă din disp. art. 39 alin. 3 din același ordin care stabilesc că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la dispoziția legală anterior invocată, în mod corect prima instanță a reținut că, în ipoteza în care ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta - pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Sub un alt aspect, se constată nerespectarea procedurii legale din culpa intimatei, întrucât, cu toate că decizia nr. 1679/2 noiembrie 2007 putea fi contestată conform art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 zile de la comunicare, a fost emisă o nouă decizie, la numai 12 zile, cu nr. -/14 noiembrie 2007 de către intimata Casa Județeană de Pensii D, situație care nu poate constitui un temei de anulare invocarea neregularității propriilor acte și, deci, culpa proprie.
Pentru toate considerentele expuse, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele. Nesubzistând niciunul din cauzele de nulitate ale hotărârii atacate, prev. de disp. art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat conform art. 312 alin. 1 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr. 944 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-petent,domiciliat în comuna, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. CP/VS
2 ex./06.10.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
