Asigurări sociale. Decizia 2000/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.2000

Ședința publică din data de 8 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

: -- -

Grefier: -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1105 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D și intimatul-contestator.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea introductivă s-a solicitat de contestator judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin acțiunea introductivă s-a solicitat de către contestator judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea răspunsului nr. 1702/18.07.2007 emis de Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, prin care s-a respins contestația formulată de acesta împotriva deciziei nr. 859/9.05.2007.

În motivarea cererii,contestatorul a arătat că prin decizia nr. 859 din 9.05.2007 i-au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă, motivându-se că nu s-a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, iar în urma formulării contestației la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, aceasta a fost respinsă, în condițiile în care contestatorului nu i se poate reține vreo culpă, deciziile medicale fiind valabile, acestea rămânând definitive prin necontestare.

În drept, au fost invocate disp.art.56 alin.5 din Legea nr.19/2000.

Prin sentința civilă nr. 1281/4.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,a fost admisă excepția tardivității formulării contestației și s-a respins ca tardivă contestația formulată de către contestator, reținându-se că răspunsul emis de Oficiul Județean de Expertiză Medicală i- fost comunicat contestatorului la 25.07.2007, iar contestația s-a înregistrat la 2.11.2007, cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de art.56 alin.5 din legea nr.19/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, recurs ce a fost admis, prin decizia nr. 226/27.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI dispunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 56 din Legea nr. 19/2000 trebuia emisă de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, o decizie, care să poată fi contestată la instanța competentă în termen de 30 de zile de la comunicare și în care să se prevadă calea de atac, obligație ce nu a fost îndeplinită, astfel că intimata nu-și poate invoca propria sa culpă, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond.

După casare, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1105 pronunțată la 18.06.2008, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea și a anulat adresa nr. 1702/18.07.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și decizia nr. 859/9.05.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.859/9.05.2007, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise contestatorului pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, iar această decizie a fost contestată la Casa Județeană de Pensii D, care a emis răspunsul nr. 1702/18.07.2007 respingând contestația formulată de contestator prin invocarea dispozițiilor Legii nr.19/2000, ale art.1-35 din Ordinul nr. 340/2001 al,ale HG 1229/2005 și art. 41 capitolul III din același ordin.

S-a mai reținut de către instanța de fond, împrejurarea că s-a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă-Cabinetul Medical M, de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale- Direcția de audit Intern și Control, controlul având loc în baza HG nr.13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, constatându-se deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară, precum și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.

Totodată, s-a arătat că, în mod cert, CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art.39 din Ordinul nr.340/2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot fi retroactive întrucât decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.

S-a reținut de către prima instanță că deciziile asupra capacității de muncă emise contestatorului sunt definitive, nefiind contestate, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.

Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.

Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.

În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control.

Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimat a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimat la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-l pe intimatul contestator.

În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.

Intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul intimatei deși a fost legal citat cu această mențiune.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Prin decizia nr. 859/09.05.2007, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, expres enumerate în cuprinsul deciziei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.

Ulterior, prin decizia nr. -/14.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 10581 lei de la contestator reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 7.12.2004-01.06.2007, având în vedere decizia de anulare nr. 859/09.05.2007 mai sus-enunțată.

În cuprinsul deciziei nr. 859/09.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr. 20188/03.05.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.

Potrivit notei de constatare nr. 20188/03.05.2007(filele 18-20 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical

În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.

Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.

Intimatul-contestator s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr.859/09.05.2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, după cum i s-a indicat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat răspunsul nr. 1702/18.07.2007 conform căruia anularea dispusă prin decizia contestată nu a avut la bază criterii medicale, ci nerespectarea unor proceduri medicale, astfel încât s-a arătat că rămân valabile elementele deciziei nr. 859/09.05.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală

Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul-contestator nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși atât din conținutul adresei nr. 1702/18.07.2007 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimată, cât și al notei de constatare nr. 20188/03.05.2007 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise pentru intimatul-contestator, măsură contestată ulterior de beneficiar.

În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatului neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziilor a capacității de muncă emise intimatului-contestator, indicate în cuprinsul deciziei nr.859/09.05.2007.

Nu rezultă din considerentele sentinței atacate că prima instanță și-ar fi întemeiat motivarea pe faptul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, însă de principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta.

Astfel, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar avizul acestui institut este obligatoriu și rămâne definitiv.

În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,- A, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1105 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 8 octombrie 2008.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

--- - - - -- -

Grefier

-

/VS

2 ex.-4.11.2008

f-- Tribunalul Dâmbovița

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 2000/2008. Curtea de Apel Ploiesti