Asigurări sociale. Decizia 204/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 204
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursurile formulate de și Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 1675 din 29.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - intimată asistată de avocat și consilierul juridic pentru intimata - recurentă Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru recurenta - intimată depune la dosar răspuns la întâmpinare și un număr de 4 înscrisuri. un exemplar de pe acestea reprezentantului intimatei - recurente Casa Județeană de Pensii
Consilierul juridic pentru intimata - recurentă Casa Județeană de Pensii I arată că nu solicită termen pentru studiul înscrisurilor ce i-au fost comunicate la acest termen și că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta - intimată arată, privitor la excepția inadmisibilității recursului, că reprezentantul intimatei - recurente este într-o gravă eroare. Precizează că atunci când hotărârea primei instanțe nu poate fi atacată și cu apel, motivele de recurs nu se limitează doar la motivele indicate de art. 304 Cod procedură civilă. Mai arată că la momentul formulării acțiunii nu le-a fost calculat corect punctajul și nu le-a fost valorificată adeverința în care se arată că au făcut ore de noapte. Solicită admiterea recursului formulat de ei și să le fie acordate toate drepturile cuvenite pe ultimii 3 ani. Mai solicită ca instanța să stabilească și un termen în care casa de pensii să îndeplinească aceste lucruri. Mai precizează că nu s-a operat nici o modificare a punctajului de pensie. Solicită respingerea recursului formulat de intimata - recurentă Casa Județeană de Pensii Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.3 din 10.03.2009 în valoare de 400 lei reprezentând onorariu avocat.
Consilierul juridic pentru intimata - recurentă Casa Județeană de Pensii I solicită admiterea recursului declarat de ei și respingerea recursului formulat de pentru recurenta - intimată. Arată că atunci când în mențiunile efectuate în carnetul de muncă există o lipsă există dubii cu privire la acele mențiuni. Aceste lipsuri se pot însă completa cu adeverințe emise de angajatori, dar partea nu a înțeles acest lucru.
Avocat pentru recurenta - intimată solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise la dosar.
Instanța respinge cererea apărătorului recurentei - intimate de amânare a pronunțării pentru a se depune concluzii scrise la dosar.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.6061/99/26.07.2007pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii I solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată la recalcularea pensiei și acordarea tuturor drepturilor bănești de la data de 01.06.1993 și până la data când a fost pensionată pentru limită de vârstă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, începând cu data de 01.06.1993, s-a înscris la pensie pentru limită de vârstă, fiindu-i emisă decizia nr.-/10.05.1993 prin care i-a fost stabilită o pensie pentru o vechime în muncă necorespunzătoare de 31 de ani.
Reclamanta a mai arătat că, la data de 30.08.2005, pârâta a emis o nouă decizie de pensie, precum și buletinul de calcul pentru stabilirea punctajului aferent anilor în care a fost încadrată în muncă.
La data comunicării acestei decizii, reclamanta a constatat inadvertențe între vechimea în muncă efectiv realizată și cea luată în calcul de către pârâtă, nefiind luate în considerare perioadele 1962-1969, 1979-1980 și 01.08.1992-01.07.1993.
Se mai arată că nu au fost luate în considerare nici sporul de vechime în muncă, nici grupa în care a fost încadrată în muncă în perioada în care a activat în cadrul CFR.
La data de 19.07.2007, Casa Județeană de Pensii Iae mis o nouă decizie de pensie în baza nr.OUG19/2007, care nu a luat în considerare toate perioadele lucrate.
În dovedirea cererii, reclamanta depune la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Județeană de Pensii Iai nvocat excepția tardivității introducerii acțiunii, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Pârâta a depus la dosar documentația aflată la dosarul de pensie al reclamantei.
În ședința publică din data de 24.10.2007 instanța a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de către pârâtă.
La termenul de judecată din data de 21.11.2007 pârâta a depus la dosar o nouă decizie de pensionare emisă la data de 04.11.2007, pe care reclamanta a precizat că înțelege să o conteste.
Reclamanta a formulat și separat o contestație împotriva deciziei nr.-/04.11.2007, înregistrată sub nr.8967/99/18.12.2007 pe rolul aceleiași instanțe, iar la termenul de judecată din data de 30.01.2008 s-a dispus conexarea celor două cauze.
Instanța din oficiu a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.06.1993-23.07.2004.
Prin sentința civilă nr.1675/29.10.2008, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, a anulat decizia de pensie nr. -/04.11.2007 și a dispus ca pârâta să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a stagiului de cotizare realizat în perioada 10.12.1969-28.07.1971 conform mențiunilor din carnetul de muncă, să recalculeze și să plătească drepturile bănești aferente. S-a respins cererea privind recalcularea și să plata drepturilor bănești pentru perioada 01.06.1993-22.07.2004, ca fiind prescris dreptul la acțiune, precum și cea pentru perioada 23.07.2004-01.09.2007, ca fiind nefondată.
Prin aceeași hotărâre pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul disp.art.3 din Decretul nr.167/1958 și nr.OUG4/2005, s-a constat ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.06.1993-22.07.2004.
Reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.06.1993, fiindu-i emisă decizia nr.-/10.05.1993 pentru o vechime în muncă de 29 de ani.
În temeiul nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005 s-a recalculat pensia reclamantei, emițându-se decizia nr. -/03.08.2005.
Pe data de 04.11.2007 Casa Județeană de Pensii Iae mis o nouă decizie de pensie în favoarea reclamantei, luându-se în considerare și veniturile menționate în adeverința nr.10/42/18.01.2006.
Din fișa de pensie depusă la dosar și adresa nr.5799/27.07.1971- fila nr.63 dosar de fond, prima instanță a reținut că nu a fost luată în considerare la calculul drepturilor de pensie perioada 10.12.1969-28.07.1971, în care reclamanta a lucrat pe funcția de "calculator" în cadrul Alimentației Publice P
În ceea ce privește cererea privind recalcularea și plata drepturilor bănești pentru perioada 23.07.2004-01.09.2007, prima instanță a reținut că, prin admiterea capătului de cerere privind anularea deciziei de pensionare și obligarea la emiterea unei noi decizii s-a dispus totodată și recalcularea și plata drepturilor de pensie pentru o perioadă de trei ani anterioară introducerii acțiunii.
În temeiul disp.art.274 Cod. proc.civilă, instanța de fond a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs atât reclamanta, cât și pârâta Casa Județeană de Pensii I, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Casa Județeană de Pensii Iai nvocat următoarele motive de recurs:
Pentru persoanele pensionate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, pentru stabilirea stagiului de cotizare realizat sunt aplicabile dispozițiile art.160 din Normele de aplicare ale dispozițiilor legii nr.19/2000, dovada vechimii în muncă făcându-se cu carnetul de muncă și alte acte doveditoare ce trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile prevăzute la punctul 40 din acest articol.
Se mai arată că, potrivit art.11 alin.3 din Decretul nr.92/1976, actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnetul de muncă trebuie să cuprindă numărul, data eliberării, ștampila unității și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de către conducerea unității.
Prin urmare, recurenta arată că perioada 10.12.1969-28.07.1971 nu a putut să fie valorificată deoarece carnetul de muncă nu este ștampilat la încetarea activității prin transfer.
Recurenta-reclamantă critică sentința pronunțată de prima instanță pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate de către reclamantă în acțiunea principală, respectiv asupra cererilor de reconstituire a drepturilor de pensie cu începere de la data de 23.07.2004, de luare în calcul a perioadei 01.08.1992- 01.07.1993 și a perioadei în care a activat în calitate de elev practicant-angajat cu carte de muncă la CFR I, precum și a celor privind luarea în considerare a sporurilor de tură de noapte, de vechime-în procent de 21%- și pentru condiții grele-în procent de 10%.
Recurenta susține că în mod greșit instanța de fond nu a stabilit intimatei un termen în care să realizeze recalcularea pensiei și în care să fie achitată diferența de drepturi de pensie ce i se cuvin.
Se mai invocă faptul că prima instanță nu a luat în considerare punctajul stabilit prin expertiza efectuată în cauză, care la nivelul anului 2007, era de 0,98068 puncte.
Prin întâmpinarea formulată, Casa Județeană de Pensii Ias olicitat respingerea recursului formulat de reclamanta.
Recurenta, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului formulat de Casa Județeană de Pensii
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând recursurile formulate în cauză de reclamanta și de pârâta Casa Județeană de Pensii I, prin reprezentant legal, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acestea sunt nefondate pentru următoarele motive:
În ceea ce privește obligația impusă Casei Județene de Pensii I de către prima instanță, de a emite o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a stagiului de cotizare realizat în perioada 10.12.1969-28.07.1971 conform mențiunilor din carnetul de muncă, de recalcula și plăti diferențele de drepturi de pensie cuvenite intimatei-recurente, se reține că, din mențiunile efectuate la pozițiile nr.6-10-filele nr.14-17 din carnetul de muncă al reclamantei-recurente, rezultă că aceasta a fost, în perioada 10.12.1969-28.07.1971, salariata Alimentației Publice P N, pe postul de "calculator", cu salariile indicate în carnetul de muncă.
Intimata-recurentă a fost transferată la această unitate, conform mențiunilor din carnetul de muncă efectuate în baza adresei nr.1067/10.12.1969 a Uniunii Județeană a Cooperativelor de Consum N, păstrându-și astfel vechimea în muncă.
Se reține că toate aceste mențiuni efectuate în carnetul de muncă al recurentei, atât de către angajatorul cedent, cât și de către unitatea cesionară cuprind toate elementele prevăzute de lege, fiind ștampilate și semnate de către persoanele care au făcut aceste înscrieri.
Potrivit disp.art.20 din Decretul nr.92/1976, conducerile unităților își asumă răspunderea pentru întocmirea, completarea, păstrarea și evidența carnetelor de muncă, prin compartimentul care are în sarcină evidența personalului, astfel încât apare ca fiind nefondată susținerea recurentei Casa Județeană de Pensii I în sensul că perioada 10.12.1969-28.07.1971 nu putea fi luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta se reține că acesta este nefondat, întrucât prima instanță nu mai avea posibilitatea să se pronunțe asupra capetelor de cerere privind luarea în calcul a perioadei 01.08.1992- 01.07.1993 și a perioadei în care a activat în calitate de elev practicant-angajat cu carte de muncă la CFR I, precum și a celor privind luarea în considerare a sporurilor de tură de noapte, de vechime și pentru condiții grele, după ce decizia de recalculare a drepturilor de pensie nr. -/21.02.2006 a rămas definitivă.
Astfel, se reține că, după emiterea primei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, nr. -/03.08.2005, în temeiul nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005, reclamanta-recurentă a formulat cererea intitulată "notificare", înregistrată la Casa Județeană de Pensii I sub nr.1415/23.01.2006, solicitând recalcularea pensiei în baza înscrisurilor noi depuse, respectiv a adeverințelor nr.10/42/18.01.2006 și nr.10/42/19.01.2006 eliberate de Stația CFR Marfă Socola, emițându-se decizia nr. -/21.02.2006.
Această decizie nu a fost contestată în mod legal de către reclamanta-recurentă, potrivit disp.art. 87 din Legea nr.19/2000, rămânând astfel definitivă potrivit art.88 din aceeași lege.
Se mai reține că decizia contestată în prezenta cauză, nr. -/04.11.2007, nu a reprezentat o recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei prin reanalizarea stagiilor de cotizare realizate în perioada 01.08.1992- 01.07.1993 și a perioadei în care aceasta a activat în calitate de elev practicant-angajat cu carte de muncă la CFR I, precum și a cererilor reclamantei de luare în considerare a sporurilor de tură de noapte, de vechime-în procent de 21%- și pentru condiții grele-în procent de 10%, ci a fost emisă doar pentru stabilirea punctajului mediu anual conform dispozițiilor nr.OUG19/2007, singura modificare intervenind practic, conform acestui act normativ, în privința punctajului aferent anului 1962.
Pentru aceste considerente, prima instanță nu a putut reține în pronunțarea soluției concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, care a avut în vedere elemente ce au fost analizate de către Casa Județeană de Pensii I la stabilirea drepturilor de pensie ale recurentei prin decizia nr. -/21.02.2006, decizie ce a rămas definitivă prin necontestarea acesteia în mod legal.
În ceea ce privește motivul de recurs privind faptul că în mod greșit instanța de fond nu a stabilit intimatei un termen în care să realizeze recalcularea pensiei și în care să fie achitată recurentei diferența de drepturi de pensie ce i se cuvin, se reține că această solicitare excede obiectului cauzei și competențelor instanței de judecată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, urmează să se respingă recursurile formulate de contestatoarea și de către intimata Casa Județeană de Pensii I, menținându-se sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de contestatoarea și de către intimata Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.1675/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 09.04.2009;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-;
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
