Asigurări sociale. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 206
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cererii de revizuire a decizie civile nr. 25 din 6.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, cerere formulată de către revizuentul, intimată fiind Casa Județeană de Pensii
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru revizuentul, lipsă fiind acesta din urmă și reprezentantul intimatei Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.
Avocat pentru revizuentul depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea deciziei dată de curtea de apel în recurs. Arată că și-a întemeiat revizuirea pe prevederile art. 322 pct.8 Cod procedură civilă și că partea a fost in imposibilitate de a se prezenta la proces la curtea de apel. Mai arată că a depus la dosar o adeverință medicală.
După strigarea cauzei, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă consilierul juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii I care arată că nu are de formulat alte cereri și solicită respingerea cererii de revizuire pentru motivele indicate în întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL IAȘI cu nr-, a solicitat revizuirea deciziei nr. 25 din 6 ianuarie 2009 Curții de APEL IAȘI.
În motivarea cererii, întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 8 Cod proc. civilă, revizuientul susține că a fost în imposibilitate de a-și susține cauza, întrucât în perioada 5 ianuarie-9 ianuarie 2009 fost foarte bolnav.
Revizuientul a depus adeverința medicală nr. 3369. fost atașat dosarul nr-.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Casa Județeană de Pensii Ias olicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că diagnosticul revizuientului nu constituie caz de forță majoră, iar acesta nu s-a aflat în imposibilitatea înștiințării instanței despre aceasta.
Curtea reține că, prin decizia nr. 25 din 6.01.2009 a Curții de APEL IAȘI, irevocabilă, a fost respins recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 1443/1.10.2008 pronunțate de Tribunalul Iași, sentință care a fost menținută.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
"Prin decizia nr. 70977/Respingere din 11.04.2008, intimata a constatat, examinând actele din dosarul de pensionare înregistrat cu nr. 70977/7.12.2007, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 567/2004, respingând cererea de acordare a pensiei de serviciu formulată de recurent.
La data formulării acestei cereri, recurentul nu făcea parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004. Din copia carnetului de muncă, rezultă că acesta a îndeplinit funcția de executor judecătoresc la Judecătoria Pașcani în perioada 1.05.1975-10.05.2001. Începând cu data de 10.05.2001, recurentul a fost executor judecătoresc în condițiile Legii nr. 188/2000, deci nu a mai făcut parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.
Prin urmare, prima instanța nu a reținut greșit, așa cum susține recurentul, că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 188/2000, executorii judecătorești în funcție puteau opta între continuarea activității de executor judecătoresc și transferul în interesul serviciului în alte funcții din sistemul justiției. În acest sens sunt dispozițiile art. 63 alin 1 din acest act normativ, care prevăd că la cerere, executorii judecătorești în funcție, care la data începerii activității potrivit art. 67 alin. (3) au o vechime în aceasta activitate de cel puțin 2 ani, precum și cei care au o vechime de peste 2 ani în funcții de specialitate juridică indiferent de vechimea în activitatea de executor judecătoresc, vor fi numiți executori judecătorești, cu respectarea dispozițiilor art. 15 lit. a), b), d), e) și f), precum și dispozițiile art. 63 alin. 2, care prevăd că executorii judecătorești în funcție, care nu optează în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi pentru continuarea activității ca executor judecătoresc, pot fi transferați în interesul serviciului în alte funcții din sistemul justiției, pentru care îndeplinesc condițiile cerute de lege.
Este evident că recurentul a solicitat numirea sa în funcția de executor judecătoresc, în condițiile Legii nr. 188/2000, încetând, astfel, să mai facă parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
În aceste condiții, la data formulării cererii de acordare a pensiei de serviciu, recurentul nu se încadra în nici una dintre situațiile prevăzute de art. 68 din Legea nr. 567/2004, deci nici în situația reglementată de art. 68 alin. 6, care prevede că persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) numai în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea beneficiază la împlinirea vârstei de 60 de ani de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu salariul de bază brut lunar pe care îl are personalul auxiliar de specialitate în activitate în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție.
Aceasta, întrucât recurentul, care avea la data pensionării o altă ocupație, nemaifiind personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, nu avea condiția de vechime prevăzută la alin. 1, de 25 ani în specialitate. Perioada ulterioară datei de 10.05.2001, în care recurentul a funcționat ca executor judecătoresc în condițiile Legii nr. 188/2000, nu constituie vechime în specialitate, așa încât recurentul nu putea avea o vechime în specialitate de 26 ani și 9 zile, așa cum se menționează în adeverința nr. 2946/A/26.11.2007/CA eliberată de Tribunalul Iași. De altfel, în această adeverință se menționează o vechime în specialitate de 26 ani și 9 zile, pe de o parte, iar pe de altă parte se menționează că, la data de 10 mai 2001, recurentul a fost eliberat din funcția de executor judecătoresc tr. I din motive neimputabile, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 188 din 2001, corect 2000, executorii judecătorești nemaifuncționând în cadrul instanțelor judecătorești.
Mai mult, vechimea în specialitate este definită prin lege, respectiv art. 93 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, care prevede că, constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre funcțiile prevăzute la art. 3, precum și perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale și fostelor notariate de stat, funcția de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent, stenodactilograf, șef de cabinet, funcționar, statistician, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician.
2 al aceluiași articol este aplicabil în mod direct situației recurentului, stabilind în mod expres că, constituie vechime in specialitate și perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit funcția de executor judecătoresc, până la data intrării în vigoare a <LLNK 12000 188 10 201 0 18>Legii nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Referatul nr. 73335/19.12.2007 întocmit de șeful Biroului juridic al Casei Județene de Pensii I conține o interpretare eronată a acestor prevederi legale, interpretare care nu a fost avută în vedere nici de intimată, nici de instanța de fond.
În ceea ce privește dispozițiile art. 681alin. 2 din Legea nr. 567/2004, care prevăd că de prevederile art. 68 alin. (1), (2) și (4)-(13) beneficiază la împlinirea vârstei de 60 de ani și executorii judecătorești, pensionați anterior intrării în vigoare a <LLNK 12000 188 10 201 0 18>Legii nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu o vechime în funcție de cel puțin 20 de ani și că pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu salariul de bază brut specific funcției de grefier gradul I, respectiv treapta I, în funcție de nivelul studiilor, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, la care se adaugă sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție, în mod corect a reținut prima instanță că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în situația recurentului, care nu este pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000."
Potrivit art. 322 pct. 8 Cod proc. civilă, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul în care partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
La termenul de judecată din 6.01.2009, când a fost soluționat recursul, revizuientul, care avea calitatea de recurent, a fost legal citat, așa cum se constată în partea introductivă a hotărârii și menționează și revizuientul.
Conform adeverinței medicale nr. 3369, revizuientul a suferit de lumbago acut de aport și i s-a recomandat de către medicul de familie tratament și imobilizare la pat în perioada 5.01.- 9.01.2009.
medicului de familie, de a urma un tratament și imobilizare la pat, nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința revizuientului, care să-l fi împiedicat pe acesta atât să se înfățișeze la judecată, cât și să înștiințeze instanța despre această recomandare, cu atât mai mult cu cât în adeverința medicală se menționează că a fost eliberată la data de 5.01.2009, pentru a-i servi la tribunal.
În ceea ce privește susținerile revizuientului privind înscrisurile pe care le mai avea de depus, dar care ar fi trebuit depuse o dată cu cererea de recurs, precum și soluția instanței de recurs, care ar încălca principiul "echitabilității juridice" și liberul acces la justiție, se constată că acestea nu se înscriu în cazurile de revizuire prevăzute limitativ în art. 322 Cod proc. civilă.
În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 8 Cod proc. civilă, se va respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 25 din 6.01.2009 a Curții de APEL IAȘI.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 25 din 06.01.2009 a Curții de APEL IAȘI formulată de revizuentul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored. /
02.04.2009
2 ex.-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
