Asigurări sociale. Decizia 2051/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 2051

Ședința publică din data de 14 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

--- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr. 1123 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-petent domiciliat în comuna, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, petentul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii D, contestând decizia prin care s-au anulat deciziile asupra încetării plății pensiei de invaliditate.

În motivarea contestației, petentul a arătat că au fost respectate procedurile de expertiză medicală, iar la dosarul de pensionare se găsesc toate actele medicale care dovedesc gradul de invaliditate de care suferă în prezent, astfel că a solicitat anularea deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate emisă de intimată sub nr. - din data de 14.11.2007.

Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că decizia emisă de intimată este temeinică și legală.

De asemenea, a mai arătat intimata că În conformitate cu prevederile art. 62 alin. 1 din Legea nr.19/2000, pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, iar în cauza de față, contestatorul nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme, astfel că s-a emis decizia nr. 1631 din 01.11.2007 prin care se anulează

deciziile asupra capacității de muncă, decizie trimisă contestatorului cu confirmare de primire.

A mai arătat intimata că această decizie trebuia contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la casa teritorială de pensii, în speță CPJ D - Cabinetul de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, iar serviciul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, trebuia să se pronunțe asupra acestei contestații și, abia după aceea, decizia sau răspunsul putea fi contestat la instanța competentă, respectiv la Tribunalul Dâmbovița, în termen de 30 de zile de la comunicare.

S-a mai arătat de către intimată că în urma emiterii deciziei nr. 1631 din 01.11.2007 prin care s-au anulat deciziile medicale, s-a emis și decizia de încetare, decizie prin care s-a stabilit și un prejudiciu în valoare de 7268 lei.

A mai precizat intimata că petentul nu a urmat această procedură, neexistând o dovadă în acest sens, considerente în care decizia de anulare a deciziilor medicale a rămas definitivă.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1123 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, s-au anulat deciziile nr. 949 din 26.03.2002; 793 din 07.03.2003 și 1351 din 31.03.2006 și totodată, a fost obligată intimata la 200 lei cheltuieli de judecată către contestator.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art. 56 (6) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.

Existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de expertiză Medicală a Capacității de Muncă Târgoviște prin emiterea deciziei de anulare nr. 1631 din 01.11.2007, în baza Notei de constatare nr. 51371 din 01.11.2007, nu constituie temei legal și suficient pentru anularea acestor decizii asupra capacității de muncă al petiționarilor emise în perioada anilor 2000 - 2007, știut fiind faptul că medicul expert al asigurărilor sociale nu are competența de a anula anumite decizii de stabilire a capacității de muncă.

A mai reținut instanța de fond, că nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine pentru a-și acoperi o neregularitate competenței proprii, prin emiterea Notei de constatare nr. 51371 din 01.11.2007.

De asemenea, tribunalul a constatat că Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D putea, potrivit dispozițiilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 19/2000, să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al petiționarului, în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării a 3 decizii medicale, emise anterior, decizii ce erau definitive, necontestate în termenul de 30 de zile de la data emiterii lor.

În consecință, competența anulării acestor decizii de încadrare într-un anumit grad de invaliditate aparține instanței de judecată, potrivit art. 56 (6) din Legea nr. 19/2000, unitatea intimată având doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la interval de timp de 6-12 luni, până la împlinirea vârstei

standard de pensionare, conform art. 61(1), putând menține, schimba ori înceta calitatea de pensionar de invaliditate, iar pentru încadrarea ori neîncadrarea într-un grad de invaliditate, se cere, potrivit art. 56(3) și avizul Institutului Național de Expertiză medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, care este obligatoriu, aviz pe care nu l-a solicitat unitatea intimată.

Instanța de fond a mai reținut că deciziile contestate de petiționar, nu sunt întocmite potrivit reglementărilor prevăzute de dispozițiile art. 58 și următoarele din Legea nr.19/2000, atât forma cât și fondul deciziei necuprinzând elementele obligatorii ale unei decizii de expertizare medicală a capacității de muncă al unei persoane fizice.

Constatându-se că în speță, nu există motive pentru nulitatea absolută ori relativă a deciziilor de stabilire a capacității de muncă a petiționarului, tribunalul, a admis contestația după cum s-a arătat mai sus.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D criticând-o pentru greșita obligare a instituției la plata cheltuielilor de judecată.

A învederat recurenta că raportat la soluția pronunțată de instanța de fond, respectiv a anulării în parte a deciziilor emise anterior pe numele reclamantului, decizii pe care le-a anulat prin decizia nr. 1631/1.11.2002, se impunea respingerea ca nejustificate a cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate, actelor și loucrărilor dosarului, precum și în raport de disp.aqrt. 3041pr.civ. și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform disp.art. 274 alin.1 pr.civ. "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Deci, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată temeiul juridic al susținerii, se află culpa procesuală, în acest caz a pârâtei.

În speța dedusă judecății, prima instanță a constat că existența unor deficiențe în activitatea pârâtei urmată de emiterea deciziei de anulare nr. 1631/1.11.2007, nu constituie temei legal și suficient pentru anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise anterior, potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate invoca neregularitatea propriului act.

Constatând deci, culpa procesuală a pârâtei care în mod nelegal a anulat deciziile asupra capacității de muncă, decizii care intraseră în circuitul civil, fiind definitive, prima instanță în mod corect a apreciat ca întemeiată cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate, sens în care apreciază că recursul pârâtei este nefondat, urmând să îl respingă, conform disp.art. 312 pr.civ.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr. 1123 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-petent domiciliat în comuna, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 octombrie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

- - - - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored./

2 ex./13.11.2008

dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița

judecători fond -

- -

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006

Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 2051/2008. Curtea de Apel Ploiesti