Asigurări sociale. Decizia 2050/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2050
Ședința publică din data de 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr. 1053 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-petentă domiciliată în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-petentă, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 10.10.2008, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru intimata-petentă, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata-petentă, având cuvântul arată că în motivele de recurs se invocă disp.art. 92 alin.1 lit.c, care prevăd dreptul recurentei de a suspenda pensia de invaliditate începând cu luna următoare celei în care pensionarul nu s-a prezentat la revizuirea medicală, însă recurenta nu face o aplicare corectă a dispozițiilor invocate, întrucât chiar textul prevede suspendarea pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală, iar potrivit deciziei nr. 3199/31.03.2001 intimata beneficia de pensie de invaliditate fără reviuzuire periodică (nerevizuibil), situație în care nu se poate susține drept motiv al suspendării plății pensiei și obligarea la plata sumelor înscrise în deciziile atacate.
De asemenea, menționează că potrivit dispozițiilor art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, deciziile emise de Oficiul de Expertiză ca urmare a controlului invocat în motivele de recurs, se aplică de la data emiterii lor, cu valabilitate pentru viitor, indiferent de rezultatele controlului, motiv pentru care nu se poate reține nici motivul de recurs ce vizează acest aspect.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței nr. 8/10.10.2008 privind plata onorariului de avocat, atașată la dosarul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererile conexe înregistrate la Tribunalul Dâmbovița reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor nr.-/1.11.2007 și nr.-/13.12.2007 emise de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are dreptul la pensie de invaliditate, iar decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate și de recuperare a unor sume de bani este nelegală.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că decizia prin care s-au anulat deciziile medicale, a fost emisă în urma unei note de constatare având nr.19425/27.04.2007 întocmită de către Direcția audit Intern și Control din cadrul CNAPS prin care s-au constatat deficiențe și nereguli în ceea ce privește procedura prin care persoanele pensionate de invaliditate au fost expertizate, cât și în privința emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1053/12.06.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a anulat deciziile nr.-/1.11.2007 și nr.-/13.12.2007 emise de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că CNPAS, prin serviciul de audit și control, are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, în baza art.39 din secțiunea C, punctul III din Ordinul nr.340/2001 invocat și în nota de constatare întocmită în cauză, în urma controlului asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
S-a mai reținut că în urma controlului s-au constatat deficiențe, care au fost indicate, însă potrivit art.56 alin.6 din Legea nr.19/2000, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă, iar revizuirile care pot fi operate asupra acestora, ca urmare a unui autocontrol, se aplică numai de la data emiterii lor, conform art.39 alin.3 din Ordinul nr.340/2001.
A mai arătat instanța de fond că reclamanta nu avea obligația prezentării periodice la control medical deoarece încadrarea sa în grad de invaliditate era nerevizuibilă.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Recurenta arată că decizia de anulare a deciziei medicale nu a fost contestată de către reclamantă, astfel că decizia de încetare a pensiei de invaliditate este temeinică și legală.
Susține recurenta că în mod eronat s-a reținut de către prima instanță că la baza emiterii deciziei de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001 în condițiile în care, temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizie, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNAPS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNAPS-Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat se susține că instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamanta a depus la dosar documente medicale ori faptul că deține asemenea documente denotă că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de reclamantă la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizie emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-reclamantă, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei sus menționate s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare a fost efectuat un control, în baza Nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS din cadrul Casei Județene de Pensii D, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control, se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata reclamanta nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși atât din conținutul adresei Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D, către intimată, cât și al notei de constatare întocmită în urma controlului rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a dispus anularea deciziilor nr.-/1.11.2007 și nr.-/13.12.2007 emise de pârâtă.
Instanța de fond a constatat corect că reclamanta-intimată nu avea obligația prezentării periodice la control medical deoarece, potrivit deciziei 3199/31.03.2001, încadrarea în grad de invaliditate este nerevizuibilă.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, urmând ca în baza art.304, 3041și art.312 alin.1 Cod procedură civilă să-l respingă.
În baza disp. art.274 pr.civ. curtea va obliga recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr. 1053 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-petentă domiciliată în comuna, județul
Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii D la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - - - - - -
Grefier,
Red. /SȘ
2 ex./12.11.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
