Asigurări sociale. Decizia 273/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 273
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul St. domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței civile nr.1881 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul-contestator personal, lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Recurentul-contestator având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în prezenta cauză și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-contestator având cuvântul arată că a solicitat ca la recalcularea pensiei să se folosească un stagiu de cotizare de 20 de ani, nu de 30 de ani, așa cum a fost calculat, astfel rezultând erori la stabilirea valorii punctului mediu.
Mai arată că există o decizie nr. 40 pronunțată de ÎCCJ în anul 2008, care stabilește că pentru cei ce au ieșit la pensie în intervalul 1977-2001 stagiul de cotizare pentru grupa I de muncă este de 20 de ani.
Așa cum se poate observa, hotărârea instanței de fond cuprinde un punct de vedere semnat de majoritatea membrilor completului de judecată și o opinie separată a unui asistent judiciar ce-i dă câștig de cauză.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea contestației.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatorul St a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună recalcularea pensiei pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr. -/1.06.2006 emisă de intimată, prin folosirea unui stagiu de cotizare de 20 de ani și nu de 30 de ani, așa cum a fost calculat prin decizie, rezultând erori la stabilirea valorii punctului mediu.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că i-a fost stabilită pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr.-/01.04.1998, în baza Legii nr.3/1977, iar intimata i-a recalculat pensia pentru limită de vârstă prin decizia cu același număr din data de 1.06.2006, conform prevederilor OUG nr.4/2005, HG nr.1456/2005 și HG nr.1550/2004, astfel că se impune folosirea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani și nu de 30 ani, soluție ce rezultă și din decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii întrucât în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați, iar faptul că petentul a lucrat în grupă superioară de muncă atrage un număr suplimentar de puncte, conform OUG 100/2008 de modificare a Legii nr.19/2000.
A mai susținut intimata că la recalcularea pensiei contestatorului au fost respectate prevederile art.2 din anexa HG nr.1550/2004, cât și ale Normelor Tehnice elaborate de CNPAS pentru aplicarea unitară a prevederilor HG nr.1550/2004, la care s-a făcut trimitere, învederându-se că se utilizează un stagiu de cotizare diferit numai în cazul în care persoana a fost pensionată inițial în baza unei legi speciale, situație în care nu se află contestatorul.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1881 pronunțată la 28 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația formulată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut, în esență, că petentul a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/1998, având în grupa I de muncă 25 ani 9 luni și 14 zile, în conformitate cu Legea nr. 3/1977.
S-a mai reținut că pentru pensiile de limită de vârstă stabilite pentru perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, conform art. 8 din Legea nr. 3/1977 și HG nr. 1550/2004, chiar dacă petentul și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 fiind acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
De asemenea, s-a arătat că în același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/2008, prin care s-a stabilit că stagiul complet de cotizare este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, care nu prevede decât cele două facilități menționate, în motivarea acestei decizii reținându-se că se îmbrățișează punctul de vedere al instanțelor care au considerat că stagiul de cotizare este cel prevăzut de legea în vigoare la data pensionării, legea nouă neputând retroactiva.
În plus, conform OUG nr. 100/2008, a arătat tribunalul, grupa de muncă atrage un număr suplimentar de puncte la stabilirea cuantumului pensiei.
În cauză, unul din asistenții judiciari a formulat opinie separată în sensul admiterii cererii pe considerentul că prin decizia în interesul legii nr. 40/2008 s- statuat că stagiul de cotizare ce trebuie avut în vedere la stabilirea cuantumului pensiei este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel că stagiile ce trebuie avute în vedere la stabilirea pensiei sunt de cel puțin 20 de ani lucrați în grupa I de muncă și de 25 de ani lucrați în grupa a II-a de muncă.
S-a mai arătat că dreptul la pensie al contestatorului a fost deschis anterior datei de 1 aprilie 2001, dată la care a intrat în vigoare și Legea nr. 19/2000, iar ulterior, prin OUG nr. 4/2005, s-a dispus recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2000, încercându-se unificarea modului de acordare pe criteriul contributivității, art. 4 alin. 1 din OUG 4/2005 stabilind că stagiul de cotizare ce trebuie avut în vedere la stabilirea pensiei este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, iar conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România.
Totodată, s-a reținut că în dispozitivul deciziei în interesul legii nr. 40/2008 se menționează că stagiul de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 pentru persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă și în cuprinsul acestui articol nu există noțiunea de 30 ani ca vechime în muncă, ca perioadă lucrată efectiv sau altfel de perioadă ce poate constitui stagiu de cotizare apreciindu-se că prin luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 30 de ani la determinarea punctajului mediu recalculat pentru titular s-ar încălca principiul contributivității întrucât pentru perioada lucrată în condițiile grupei I de muncă s-a plătit CAS într-un cuantum aproape dublu față de procentele pentru cei care lucrau în grupă normală de muncă.
Împotriva sentinței primei instanțe contestatorul a declarat recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurentul că în mod nelegal și netemeinic i s-a respins cererea de chemare în judecată, încălcându-se disp.art. 329 alin. 3 Cod pr.civilă, soluțiile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție fiind obligatorii pentru instanțele de judecată, iar prin decizia nr. 40 /2008 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că stagiul de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, pentru persoanele care au lucrat în grupa I și II-a de muncă și din interpretarea textului de lege rezultă că stagiile de cotizare sunt de cel puțin 20 de ani în grupa și de 25 de ani în grupa a II-
În plus, se învederează că instanța a interpretat în mod discreționar decizia nr. 40/2008, apreciind fără să țină cont de faptul că art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu are semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei, cu toate că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a clarificat modul de calcul, respectiv un stagiu complet de 20 de ani pentru grupa I de muncă.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata nu a depus la dosar întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 334/20.05.2009, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus-menționată, dată în interesul legii, este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Susținerea recurentului în sensul că raportat la această decizie, stagiul complet de cotizare ce trebuie avut în vedere în cazul acestuia este cel de 20 ani și că se impune recalcularea pensiei sale nu poate fi însă primită.
Astfel, așa cum s-a arătat în motivarea deciziei nr. 40/22.09.2008 pronunțată în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, au procedat corect acele instanțe care au considerat că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la data pensionării, iar singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa sau II de muncă sunt acordarea sporului de muncă și posibilitatea pensionării înaintea de împlinirea vârstei standard de pensionare, disp.art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
S-a mai reținut că, prin urmare, este lipsită de relevanță împrejurarea că potrivit disp.art. 43 și art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă, opinia contrară - ce nu a fost susținută prin decizia pronunțată - fiind aceea că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu anual de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Tot în cuprinsul deciziei date în interesul legii s-a mai menționat că cele stabilite de unele instanțe în sensul că pentru salariații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă le sunt aplicabile disp.art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale Anexei nr. 4 la această lege, ce se referă la stagiul de cotizare de 20 de ani, ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. 4 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ - cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", s-a reținut că acesta nu poate fi aplicat în cauză atâta timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
În plus, s-a arătat că aplicabilitatea prevederilor Normelor Metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din OUG nr. 4 /2005, care statuează, la art. 4 alin. 1, că determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Cum potrivit art. 1 din Codul Civil și art. 15 alin. 2 din Constituția României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă fiind evident, în aceste condiții, conform celor reținute în considerentele deciziei pronunțate în interesul legii, că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000, nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis după data de 1.04.2001, iar nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Ca atare, pentru recurent, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către intimată și nu cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, așa cum a pretins recurentul.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, la art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977- 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Recurentul-contestator a fost pensionat conform deciziei nr.- din 26.02.1998, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea recurentului nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale
Este așadar neîntemeiată susținerea recurentului conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că cei 20 de ani în grupa de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.
Aplicând în mod corect dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004, mai sus enunțate, intimata a stabilit așadar drepturile de pensie ale recurentului-în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței indicat de recurent în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul St. domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței civile nr.1881 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 16 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- -
Grefier
/VS
4 ex./ 15.03.2010
f--Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
