Asigurări sociale. Decizia 275/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 275
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.1872 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata contestatoare avocat - din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind recurenta-intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare din partea intimatei-contestatoare.
Avocat - având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat - având cuvântul pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, sub nr-, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D anularea deciziei nr. 972/05.06.2009 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de revizuire nr. 330/24.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, iar pe fond anularea deciziei de revizuire nr. 330/24.04.2009, repunerea contestatoarei în dreptul de a beneficia de pensia de invaliditate a cărei încetare a fost dispusă în mod nelegal precum și obligarea intimatei la plata sumelor de bani cuvenite contestatoarei cu titlu de pensie de invaliditate de la data încetării plății pensiei și până la data repunerii efective în drepturi.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin decizia nr. 972/05.06.2009 i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de revizuire nr. 330/24.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă
Contestatoarea arată că decizia de revizuire este vădit nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 62 alin.(7) lit. c) în conformitate cu care nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care au vârsta mai mică până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și au realizat stagiile complete de cotizare, conform legii.
De asemenea, decizia de revizuire, arată contestatoarea, a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor referitoare la revizuirea medicală cuprinse în normele din 4 mai 2001 date în aplicarea Legii nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare aprobate prin Ordinul 340/2001. Astfel, revizuirea medicală a pensionarilor încadrați în grad de invaliditate se efectuează în termenul stabilit de medicii experți ai asigurărilor sociale de la cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, care au în evidență pensionarul. Medicul expert după examinarea persoanei în cauză și a documentației medicale întocmită de unitatea sanitară care asigură asistența medicală de specialitate și de recuperare a invalidului, emite decizia medicală în 3 exemplare, în raport de starea de sănătate, înmânează un exemplar persoanei sub semnătură, al doilea exemplar îl trimite casei teritoriale de pensii iar pe cel de al treilea îl păstrează în dosarul medical, stabilind termenul de revizuire în funcție de recuperabilitatea afecțiunilor (6 luni - 12 luni).
Contestatoarea a arătat că această procedură nu a fost urmată de medicul expert, nu a fost supus controlului medical obligatoriu, nu s-a respectat termenul de revizuire și nu a existat documentația medicală obligatorie, anume referat medical cu consemnarea stării prezente, bilet de ieșire din spital, copie de pe foaia de observație clinică, examene complementare de laborator, explorări funcționale recente și date din fișa de evidență a bolnavului.
Contestatoarea a mai arătat că la soluționarea contestației sale, intimata nu a respectat prevederile art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000 astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 577/2003 în sensul că la soluționarea contestației casa teritorială de pensii avea obligația de a consulta Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, avizul acestei instituții fiind obligatoriu. Din acest motiv, arată contestatorul, deciziile de respingere a contestațiilor sale sunt lovite de nulitate absolută.
În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 56 alin. 5, art. 87 și art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Contestația a fost însoțită de copii de pe următoarele acte: decizia nr. 972/05.06.2009 emisă de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, decizia nr. 330/24.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M și anexă din Legea nr. 19/2000 privind vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare.
Intimata Casa Județeană de Pensii Dad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate de către contestatoare întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 62 alin.1 din Legea nr. 19 /2000 pensionarii de invaliditate sunt supuși revizuirii medicale la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare. Intimata arată că nu a fost urmată procedura privind revizuirea medicală periodică de către contestatoare, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme.
Intimata a mai arătat în întâmpinare că împotriva asistentei medicale din cadrul Cabinetului de expertiză M s-a început urmărirea penală iar deciziile deținute de către contestatoare au avut la bază o procedură viciată motiv pentru care se solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului penal.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1872 pronunțată la 27 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și în consecință a anulat decizia de revizuire nr. 330/24.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M și decizia nr. 972/05.06.2009 emisă de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă
Prin aceeași sentință s-a dispus repunerea contestatoarei în dreptul de a beneficia de pensia de invaliditate și a obligat intimata la plata pensiei de invaliditate de la încetarea plății acesteia și până la data repunerii efective în drepturi.
Totodată, intimata a fost obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr. 330/24.04.2009 emisă de către Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M s-a revizuit decizia asupra capacității de muncă nr. 1968/19.05.2006 cu motivarea că această din urmă decizie nu a respectat procedurile legale de obținere a ei în sensul că a fost emisă în lipsa unor documente medicale, în lipsa concluziilor medicului expert și în lipsa documentelor medicale de diagnostic.
Mai arată instanța de fond că această decizie a fost contestată în termen de către iar prin decizia nr. 972/05.06.2009 emisă de către Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D s-a respins contestația sa, fiind menținută decizia de revizuire.
Reține prima instanță că s-a făcut dovada de către contestatoare că a fost pensionată din anul 2006 conform deciziei nr.1968/19.05.2006 emisă de către Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă În baza acestei decizii de încadrare în grad de invaliditate intimata a plătit pensia de invaliditate fără a face în speță aplicarea dispozițiilor art. 62 alin.1 din Legea nr. 19/2000 în sensul de a dispune încetarea plății pensiei de invaliditate din luna următoare constatării neprezentării la revizuirea medicală.
Casa Județeană de Pensii D nu a depus la dosarul cauzei nici un fel de acte din care să rezulte neprezentarea contestatoarei la termenele de revizuire. În aceste condiții, în opinia instanței de fond, se prezumă prezentarea contestatoarei la termenele de revizuire, iar în situația neprezentării acesteia se constată culpa intimatei prin angajații săi în gestionarea dosarelor de pensie.
Reține în continuare instanța de fond că în prezent s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aceasta fiind suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă nu sunt indicii că petenta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată.
De asemenea, nu s-a pronunțat instanța penală în legătură cu existența unor infracțiuni de fals și nici nu s-a anulat decizia de încadrare în grad de invaliditate pe acest motiv.
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut anularea sau revizuirea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Neprocedând în acest mod s-au încălcat prevederile Ordinului 340/2001 precum și prevederile art. 56 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc procedura privind încadrarea în grad de invaliditate și s-a dispus încetarea plății pensiei către contestatoare. Decizia nu putea fi revizuită decât în baza unei sentințe penale definitive sau, în cazul unui autocontrol, prin folosirea procedurii reexpertizării medicale a contestatoarei pe seama și cheltuiala intimatei, efectele urmând a se produce pentru viitor.
Concluzia care se desprinde din actele existente la dosarul cauzei este aceea a culpei intimatei care invocă drept motive ale revizuirii deciziei de încadrare în grad de invaliditate propria sa culpă în aplicarea prevederilor legale și în gestionarea documentelor medicale și nu culpa contestatoarei.
De asemenea, la soluționarea contestației, intimata nu a respectat prevederile art. 56 alin.3 din Legea nr. 19/2000 astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 577/2003 în sensul că la soluționarea contestației casa teritorială de pensii avea obligația de a consulta Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, avizul acestei instituții fiind obligatoriu.
În plus, tribunalul a constatat că este întemeiată și susținerea contestatoarei în sensul că deciziile au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 62 alin.(7) lit. c) în conformitate cu care nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care au vârsta mai mică până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și au realizat stagiile complete de cotizare, conform legii.
Pentru cele ce preced, tribunalul a admis contestația în sensul celor mai sus-arătateși, ca o consecință directă a anulării acestor decizii, tribunalul a admis și cererile subsidiare formulate de către contestatoare, respectiv cererea privind repunerea contestatoarei în dreptul de a beneficia de pensia de invaliditate a cărei încetare a fost dispusă în mod nelegal precum și obligarea intimatei la plata sumelor de bani cuvenite contestatoarei cu titlu de pensie de invaliditate de la data încetării plății pensiei și până la data repunerii efective în drepturi.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimata-contestatoare la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizându-o pe intimată.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns criticilor formulate de recurentă, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 330/24.04.2009 emise de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a revizuit decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-contestatoare, având nr.1968/19.05.2006, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de încadrare în grad de invaliditate și expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
Intimata-contestatoare s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr. 330/24.04.2009 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind decizia nr. 972/5.06.2009 a Casei Județene de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate și nerespectării procedurii legale de expertizare medicală.
În cuprinsul deciziei nr. 330/24.04.2009 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.6062/10.04.2009, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.6062/10.04.2009 invocată de recurentă a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica revizuirea deciziilor asupra capacității de muncă.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu avocat suportat de intimată în recurs, potrivit chitanței doveditoare nr.1/21.01.2010 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1872 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, județul
Obligă pe recurenta-intimată la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 16 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
--- - --- - --- - Fiind în CO semnează
Președintele instanței
Grefier
/VS
4 ex./ 19. 03.2010
f--Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Vera Andrea Popescu
