Asigurări sociale. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.274
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuientul, domiciliat în Târgoviște, str.-.-, IV,.21,.A,.5,.24, județul D, împotriva sentinței civile nr.1782 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurentul-revizuient, avocat din Casa de avocatură LEGIS, potrivit împuternicirii avocațiale nr.142/2009, pentru intimata Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
La solicitarea Curții avocat învederează că se înfățișează în calitate de reprezentant al recurentului-revizuient, fiind rudă de gradul I cu acesta, respectiv este fiul recurentului și precizează că are studii juridice de specialitate. Depune la dosar, în copie, certificat de înregistrare a Societății Profesionale LEGIS SRL și adresa nr-/2008 din 4 martie 2008 Consiliului Superior al Magistraturii. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii D declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-revizuient, avocat critică soluția instanței de fond, prin care a solicitat revizuirea sentinței civile nr.1071/19 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, care nu a ținut cont de toate înscrisurile doveditoare obținute după pronunțarea acesteia. Deși în fața instanței de fond s-au depus hotărârea nr.32/03.02.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, hotărârea nr.218/01.08.2007 a Consiliului Național de Combaterea Discriminării pronunțată în dosarul nr.208/2007 și sentința nr.14/17.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, limitându-se doar să examineze cererea de revizuire în raport de sentința nr.32/2006. Astfel, și persoanele pensionate în baza art.47 din Legea nr.19/2000 trebuiau să beneficieze de aplicarea art.78 alin.8 din același act normativ. Și actele comunitare, care au întâietate actelor naționale, se exprimă în același sens.
Solicită admiterea recursului, iar pe fond să fie obligată Casa Județeană de Pensii D să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă care să cuprindă majorarea punctajului realizat pentru fiecare lună, respectiv pentru fiecare an suplimentar lucrat în plus, cu plata drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, drepturi reactualizate cu dobânda legală, daune interese și beneficiu nerealizat. Solicită obligarea intimatei și la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Având cuvântul în fond pentru intimata Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor expuse pe larg în notele scrise ce le depune la dosar, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.322 Cod procedură civilă pentru cererea de revizuire.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de revizuientul împotriva sentinței civile nr. 1782 din data de 5 noiembrie 2008 Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- revizuentul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1071/2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 1328/2005, anularea acesteia și obligarea pârâtei Casa de Pensii D să emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă în care să fie inclus stagiul suplimentar realizat în perioada 1973 - 2003, de peste 30 ani, cu acordarea drepturilor începând cu luna noiembrie 2003 potrivit art. 83 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că după pronunțarea sentinței nr. 1071/2005 a contestat în fața instanței de contencios administrativ și fiscal prevederile pct. 26 de la cap. B - Pensii, referitor la calculul pensiilor din ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în calitate de nevăzător gr. I grav, cerere care s-a soluționat prin pronunțarea Sentinței nr. 32/2006 în dosarul nr. 129/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4289/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 4 și 5 pr.civ.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a respins cererea de revizuire formulată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1071/2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 1328/2005 și a cărei revizuire s-a solicitat a fost respinsă contestația formulată de către contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D prin care acesta a solicitat modificarea în totalitate a deciziei de pensionare nr. -/31.01.2005 cu acordarea diferenței de pensie începând de la 01.11.2003 întrucât stagiul de cotizarea avut în vedere a fost de 10 ani și 4 luni, în loc de 10 ani și 5 luni, iar stagiul suplimentar nu a fost luat în considerare, cu încălcarea drepturilor prev. de art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000.
Prin decizia nr. 145/2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- a fost respins ca nefondat recursul declarat de către contestator împotriva acestei sentințe.
În recurs contestatorul a depus sentința nr. 32/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, însă instanța a reținut că și în condițiile în care prin aceasta sentință s-au anulat prevederile pct. 26 alin. 1 din Ordinul nr. 340/2001, acesta nu poate beneficia de punctajul majorat pentru 31 ani pentru că art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 nu a suportat nici o modificare, pe de o parte, iar adeverințele emise de CN și SC SA au fost depuse la 08.02.2005 la sediul intimatei, astfel că cererea urma să fie soluționată mai întâi de aceasta.
A mai reținut instanța de fond faptul că din examinarea prevederilor legale pe care și-a întemeiat revizuientul cererea rezultă că înscrisurile doveditoare trebuie să existe la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită și să nu fi putut fi să fie înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, perspectivă din care cererea de revizuire este neîntemeiată, întrucât hotărârea judecătorească la care se face referire a fost pronunțată la data de 03.02.2006 deci după pronunțarea sentinței a cărei revizuire se solicită, ce a fost pronunțată la 19.10.2005.
Pe de altă parte această hotărâre judecătorească a fost depusă ca act nou în recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1071/2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a fost examinată de către instanța de recurs în motivarea deciziei prin care a fost respins ca nefundat recursul.
Mai mult, precizează instanța de fond, hotărârea a cărei revizuire se solicită a avut și alte motive pentru care a fost respinsă contestația, respectiv faptul că stagiul realizat de către contestator reieșea din adeverințele care au fost depuse la intimată după data emiterii deciziei contestate și nu este întemeiată numai pe prevederile pct. 26 cap. B Pensii din Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Împotriva aceste sentințe revizuientul a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală, hotărârea cuprinzând motive contradictorii și fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii.
În fapt arată recurentul că instanța de fond a analizat greșit actele și lucrările dosarului nereținând că după pronunțarea sentinței nr. 1071/2005 a intrat în posesia unor înscrisuri doveditoare noi, înscrisuri care nu au putut fi prezentate pe parcursul soluționării cauzei, respectiv sentința nr. 14/2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2562/2008 pronunțată de ÎCCJ prin care a fost obligat la emiterea normelor metodologice în care să se prevadă că beneficiarii art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 sunt și persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Mai mult, în paralel cu soluționarea dosarului nr. 1328/2005 în care a fost pronunțată soluția a cărei revizuire se solicită, învederează recurentul, s-a adresat care prin hotărârea nr. 213/2007 pronunțată în dosarul nr. 208/2007 a constatat existența unui tratament diferențiat aplicat petentului prin excluderea acestuia de la aplicarea prevederilor art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 și a recomandat să depună diligențele necesare pentru a asigura adoptarea normelor tehnice de aplicare a prevederilor art. 78 alin. 8. potrivit principiului tratamentului egal. Precizează că a adus la cunoștință instanței de fond această hotărâre însă nu a fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii recurate, cu toate că hotărârea CNCD este întemeiată pe jurisprudența CEDO și.
În concluzie a solicitat revizuientul admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul obligării intimatei să îi emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 - 316 pr.civ.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Astfel, prin cererea formulată recurentul a solicitat revizuirea sentinței nr. 1071/2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița deoarece după pronunțarea acesteia a obținut sentința nr. 32/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 4289/2007 a ÎCCJ. Pe parcursul soluționării cauzei revizuientul nu a precizat cererea de revizuire formulată, neindicând alte înscrisuri care în opinia sa ar justifica admiterea cererii de revizuire.
Ca atare prima critică formulată este privită de C ca neîntemeiată, instanța de fond soluționând cauza în limitele investirii sale, în raport de înscrisurile noi invocate de către revizuient, la prima instanță nefiind invocate alte înscrisuri decât cele menționate prin cererea introductivă.
Mai mult, este de reținut faptul că revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5 pr.civ: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: - dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților". Aplicând acest text legal la speța de față, Curtea constată că înscrisurile invocate de revizuient, inclusiv cele menționate pentru prima oară în cererea de recurs, nu îndeplinesc condițiile prevăzute de acest text legal. Astfel, atât sentința nr. 32/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, cât și sentința nr. 14/2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2562/2008 pronunțată de ÎCCJ prin care a fost obligat la emiterea normelor metodologice în care să se prevadă că beneficiarii art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 sunt și persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, precum și hotărârea nr. 213/2007 pronunțată de nu se aflau în ființă la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere, aceasta fiind una din condițiile esențiale pentru admiterea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 pr.civ. Mai mult aceste înscrisuri nu se poate considera că au fost reținute de partea potrivnică sau că nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, în condițiile în care la momentul soluționării cauzei ele nu se aflau în ființă. În consecință și cea de-a doua critică adusă sentinței pronunțate de instanța de fond este privită ca neîntemeiată.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuientul, domiciliat în Târgoviște, str.-.-, IV,.21,.A,.5,.24, județul D, împotriva sentinței civile nr.1782 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
- - --- - -- -
Grefier
-
2 ex./13.03.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120.
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
