Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.276
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.961 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este tardiv, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-contestator s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, atașându-se întâmpinării și o adeverință medicală din care rezultă că nu se poate prezenta la instanță, precizând că acestea au mai fost depuse și pentru termenul anterior.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului, față de împrejurarea că hotărârea instanței de fond a fost comunicată intimatei Casa Județeană de Pensii B la data de 12 noiembrie 2008, ultima zi de declarare a recursului fiind 28 noiembrie 2008, iar recursul a fost declarat la data de 2 decembrie 2008, și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, contestatorul a solicitat anularea parțială a deciziei de pensionare nr.-/4.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B, urmând ca la calcularea cuantumului pensiei ce se va stabili să se aibă în vedere și veniturile menționate în adeverințele nr.3830/22.01.2007 și nr.1874/24.11.2006.
Contestatorul a menționat că după adoptarea OUG nr.4/2005 și a cererii ce a formulat-o, a fost revizuită decizia de pensionare anterioară (la 4 mai 2007),prilej cu care a fost valorificată și adeverința nr.1874/24.11.2006, dar s-a omis nejustificat să se ia în considerare la stabilirea cuantumului și celelalte două adeverințe sus menționate la determinarea punctajului de pensie privind venituri suplimentare obținute de acesta în perioada iulie 1956- ianuarie 1968, reprezentând sporuri sistematice peste programul normal de lucru care aveau un caracter permanent,inclusiv pentru perioada 1969 - 1974.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată deoarece în adeverința nr.8892/30.11.2006 nu se face trimitere la nici un act normativ în baza căruia au fost acordate sporuri sistematice, iar prin certificatul nr.C/3830/22.01.2007 se acordă spor de muncă nenormată care, însă, nu este reglementat de OUG nr.4/2005, care nu face parte din baza de calcul a pensiei, ceea ce duce la imposibilitatea valorificării sale.
În urma probatoriului administrat, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 939/8.10.2007 prin care a respins contestația ca neîntemeiată, cu motivarea că pentru sporul sistematic din prima adeverință nu este menționat actul normativ de la baza acestuia, iar sporurile din cea de-a doua adeverință nu sunt reglementate de prevederile OUG nr.4/2005.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea contestației așa cum a fost formulată, deoarece sporurile invocate i-au fost plătite și nu i se poate imputa acestuia că nu se face trimitere la acte normative ca temei legal, sporurile obținute conform celor două adeverințe neputând fi înlăturate pentru că ar constitui o adăugare la legea asigurărilor sociale, iar pe de altă parte sporul pentru lucru sistematic peste programul de lucru face parte din baza de calcul a pensiei potrivit dispozițiilor Legii 19/2000 și OUG nr.4/2005. recursul în raport
Curtea de APEL PLOIEȘTIa pronunțat decizia civilă nr.444/28.03.2008, prin care a admis recursul, a casat sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că din adeverința nr.3892/30.11.2006 emisă de Consiliul Județean (fila 15 dosar fond) rezultă că în perioada august 1958 - ianuarie 1968 contestatorul a lucrat ca șofer mecanic motopompier, perioadă în care a beneficiat de spor permanent pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru, iar din certificatul nr.C 3830/22.01.2007 emanat de la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale (filele 19-22 dosar fond) reiese că, în calitatea sa de șofer la fostul Consiliu Popular al județului B, contestatorul a beneficiat în perioada 1969-1974 de spor permanent pentru muncă nenormată,de care a beneficiat tot în mod sistematic în perioada respectivă.
În raport de prevederile Legii 49/1992 și anexei nr.V din OUG nr.4/2005, coroborate cu art.164 din Legea 19/2000, la punctajul mediu anual pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă se iau în considerare ambele categorii de sporuri permanente pentru lucrul sistematic peste programul de lucru cât și cel pentru muncă nenormată, de care a beneficiat contestatorul, așa cum reiese din adeverința și certificatul ce au fost depuse la dosarul privind perioada din litigiu, sporuri care se valorifică și pentru perioadele anterioare anului 1989.
În acest sens nu are nici o relevanță nemenționarea expresă a reglementării legale corespunzătoare sporului sistematic peste programul normal de lucru, cum în mod greșit a susținut intimata și a apreciat instanța de fond.
Includerea în baza de calcul a punctajului de pensie pentru contestator a acestor sporuri este condiționată de stabilirea neîndoielnică a plății de acesta a contribuției de asigurări sociale pentru perioadele respective, condiție fără de care nu pot fi luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei.
Curtea de Apel a reținut că această condiție nu este probată, ceea ce necesită reluarea judecății pentru completarea probatoriului sub acest aspect și în raport de care instanța va dispune sau nu includerea în baza de calcul a pensiei pentru limită de vârstă a contestatorului, situație care nu a format obiectul judecății pe fond sub acest aspect.
Cauza a fost înregistrată după casare, pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 961 din 30 septembrie 2008 a admis contestația formulată de reclamantul și a dispus anularea deciziei nr. -/04.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B, obligând intimata la recalcularea pensiei avându-se în vedere și sporurile cu caracter permanent pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru, menționate în adeverințele nr. 8892/30.11.2006 emisă de Consiliul Județean B și certificatul nr. C/3830/22.01.2007 eliberat de Arhivele Naționale
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Sporurile menționate în adeverința nr.3892/30.11.2006 emisă de Consiliul județean B și în certificatul nr.C 3830/22.01.2007 emisă de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, sunt sporuri care se pot valorifica pentru stabilirea cuantumului pensiei, cu condiția de a se face dovada neîndoielnică a contribuției la asigurările sociale.
Astfel, potrivit art.164 din Legea 19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi (1 aprilie 2001) se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. În carnetul de muncă se înscriau salariile brute până la data de 01 iulie 1977, salariile nete de la 01 iulie 1977 până la data de 01 ianuarie 1991, salariile brute de la data de 01 ianuarie 1991. La determinarea punctajelor anuale,pe lângă aceste salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 din art.164, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 01 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale evocate, aplicabile în materie, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 01 aprilie 2001 este că aceasta să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă până la data de 01 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii 49/1992) iar ulterior acestei date să fi avut un caracter permanent, să fi făcut parte de asemenea din baza de calcul a pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În speță, rezultă din cele două adeverințe că reclamantul solicită recalcularea punctajului având în vedere sporul pentru lucrul sistematic peste programul norma pe perioada iulie 1956- ianuarie 1968 și ianuarie 1969-mai 1974.
Pentru această perioadă, regimul juridic al asigurărilor sociale a fost guvernat de mai multe acte normative, respectiv: 4161/1953; 292/1959; Legea 27/1966 și Legea 3/1977.
La art.6 din Decretul 292/1959 se prevedea că fondurile necesare plății pensiilor se realizează din contribuția întreprinderilor, altor organizații, fără nici o reținere din salariu. Această prevedere a fost menținută și în următorul act normativ, la art.4 din Legea 27/1966.
La art.3 din Legea 3/1977 s-a statuat că fondurile necesare pentru plata pensiilor se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, iar la art.21 din Legea 3/1977, se precizează că media retribuției care se ia în calculul pensiei este retribuția tarifară de încadrare.
Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege, rezultă că plata contribuției la asigurările sociale era în sarcina exclusivă a unităților, fără rețineri din salariu și se vira la organele bancare sau CEC lunar, calculat la fondul de salarii pe unitate.
Din această cauză, pe statele de plată nu apare nici o mențiune cu privire la plata contribuției la asigurările sociale.
Astfel prin Decretul 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat s-a instituit la art.1 obligația pentru toate unitățile socialiste de stat de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat.
La art.2 din același act normativ s-a menționat pentru ce venituri nu se datorează asigurări sociale de stat.
Ca atare, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând contribuția la asigurările sociale de stat nu lasă loc de altă interpretare, decât aceea că se plătea obligatoriu contribuția de către unitățile de stat la venitul brut realizat de salariat. Prin venit brut, se definește de către Legea 57/1974 ca fiind retribuția tarifară ce cuprinde retribuția tarifară de încadrare, sporurile, indemnizațiile, majorările.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S- susținut de intimată că în mod cu totul eronat Tribunalul Buzăua dispus valorificarea de către Casa Județeană de Pensii Bau nor adeverințe eliberate pe numele contestatorului, interpretând greșit temeiurile legale invocate în apărare de către aceasta.
Se arată că adeverința nr. 8892/30.11.2006 nu este eliberată cu respectarea prevederilor pct. VI din anexa Va O UG nr. 4/2005 care reglementează expres faptul că adeverințele prin care se dovedesc sporurile trebuie să cuprindă și perioada în care s-a acordat sporul respectiv, precum și temeiul legal al acordării.
Nefiind menționate elementele prevăzute de lege, această adeverință nu poate fi valorificată, așa cum greșit dispus instanța de fond.
De asemenea OUG nr. 4/2005 nu reglementează posibilitatea recalculării pensiei prin valorificarea sporurilor de muncă nenormată. Cu toate astea, Tribunalul Buzău dispus valorificarea de către Casa Județeană de Pensii a certificatului nr. C/3830/22.01.2007, prin care se acordă intimatului spor de muncă nenormată.
În concluzie se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de actele și lucrările dosarului și raportat la excepția invocată din oficiu, constată că acesta este tardiv din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform disp.art.301 Cod procedură civilă termenul de declarare al recursului împotriva acestei hotărâri este de 15 zile și curge de la data comunicării ei.
Din dovada de comunicare a hotărârii rezultă că recurenta a primit această hotărâre la data de 12.11.2008, astfel încât ultima zi de formulare cererii de recurs era 28 noiembrie 2008, iar la 2 decembrie 2008, dată la care intimata a declarat recurs împotriva hotărârii, termenul de recurs,calculat potrivit art. 101 alin. (1) proc.civ. era împlinit.
În consecință, în baza art. 312 proc.civ.va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta-intimată.
0Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.961 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
2 ex/13.03.2009
. fond - al Trib.
G
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Dan Andrei Enescu Vera
